Faptele Apostolilor 2 – NTLR & HTB

Nouă Traducere În Limba Română

Faptele Apostolilor 2:1-47

Coborârea Duhului Sfânt

1Când a sosit ziua Cincizecimii1 Gr.: Pentecoste, denumirea în greacă a Sărbătorii Săptămânilor (vezi Lev. 23:15-22), sărbătoare ce avea loc la cincizeci de zile după Paște. În perioada NT, sărbătoarea aniversa darea Legii pe muntele Sinai, fiind un moment de rededicare față de legământul mozaic. Ea era, în același timp, una dintre cele trei sărbători anuale la care trebuia să participe orice bărbat israelit (vezi Deut. 16:16)., erau cu toții la un loc. 2Și deodată, din cer a venit un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic2 Vântul sau suflarea sunt asociate de obicei în Biblie cu Duhul Sfânt (vezi Eze. 37:9, 14; In. 3:8; 20:22). și a umplut toată casa în care ședeau ei. 3Li s‑au arătat niște limbi ca de foc3 În VT, focul este adesea un simbol al prezenței divine (vezi Ex. 3:2; 19:18). În Ex. 19:18 se menționează că Dumnezeu coboară în mijlocul focului pentru a iniția legământul cu poporul Său., care s‑au împărțit și s‑au așezat pe fiecare dintre ei.3 Sau: care s‑au împrăștiat și s‑au așezat câte una pe fiecare dintre ei. 4Toți au fost umpluți de Duhul Sfânt și au început să vorbească în alte limbi, după cum le dădea Duhul să vorbească.

5În Ierusalim locuiau atunci iudei, oameni evlavioși din orice neam de sub cer. 6Când s‑a auzit sunetul acela, mulțimea s‑a adunat și a rămas uluită, pentru că fiecare în parte auzea vorbindu‑se acolo propria sa limbă. 7Ei erau uimiți și se minunau, zicând: „Iată, nu sunt oare galileeni toți aceștia care vorbesc?! 8Cum de fiecare dintre noi auzim vorbindu‑se propria noastră limbă în care ne‑am născut?! 9Parți, mezi, elamiți, locuitori din Mesopotamia, din Iudeea, din Capadocia, din Pont, din Asia9 Este vorba despre provincia romană Asia, care avea capitala de facto la Efes. Această provincie se afla, alături de altele, în zona geografică denumită Asia Mică., 10din Frigia, din Pamfilia, din Egipt, de prin părțile Libiei dinspre Cirena10 Partea de vest a Libiei, Libia Cirenaica., vizitatori din Roma, 11iudei și prozeliți, cretani și arabi, noi toți auzim vorbindu‑se în propriile noastre limbi despre lucrările mărețe ale lui Dumnezeu!“ 12Toți se minunau, erau nedumeriți și se întrebau unul pe altul: „Ce vrea să însemne aceasta?“ 13Alții însă își băteau joc și ziceau: „Sunt plini de must!“

Petru vorbește mulțimii în ziua Cincizecimii

14Dar Petru s‑a ridicat în picioare împreună cu cei unsprezece, și‑a ridicat glasul și le‑a vorbit astfel:

– Bărbați iudei și toți cei ce locuiți în Ierusalim, să vă fie cunoscut lucrul acesta și să ascultați cuvintele mele! 15Oamenii aceștia nu sunt beți, așa cum presupuneți voi, pentru că nu este decât ceasul al treilea din zi15 Ora 9:00., 16ci aceasta este ceea ce a fost spus prin profetul Ioel:

17„În zilele de pe urmă, zice Dumnezeu,

voi turna din Duhul Meu peste orice om.17 Gr.: carne.

Fiii și fiicele voastre vor profeți,

tinerii voștri vor avea17 Lit.: vor vedea. viziuni,

iar bătrânii voștri vor avea17 Lit.: vor visa. vise!

18Chiar și peste robii Mei și peste roabele Mele

voi turna din Duhul Meu în acele zile

și vor profeți.

19Voi face minuni sus în cer

și semne jos pe pământ,

sânge, foc și coloane de fum.

20Soarele se va preface în întuneric,

iar luna în sânge,

înainte să vină ziua cea mare și glorioasă a Domnului.

21Atunci oricine va chema Numele Domnului

va fi mântuit!“21 Vezi Ioel 2:28-32.

22Bărbați israeliți, ascultați cuvintele acestea: pe Isus nazarineanul, bărbat confirmat de Dumnezeu înaintea voastră prin lucrările puternice, minunile și semnele pe care Dumnezeu le‑a făcut prin El în mijlocul vostru, după cum voi înșivă știți, 23pe Omul Acesta, dat pe mâna voastră după planul hotărât și după preștiința lui Dumnezeu, voi L‑ați răstignit și L‑ați omorât prin mâna celor fără de Lege23 Adică neamurile, cei care nu aveau Legea.! 24Dumnezeu însă L‑a înviat, dezlegându‑L de durerile24 Termenul grecesc este asociat de obicei în NT cu durerile nașterii. morții, pentru că nu era posibil să fie ținut de ea. 25Căci David zice despre El:

„Îl văd pe Domnul neîncetat înaintea mea,

căci El este la dreapta mea ca să nu mă clatin!

26De aceea, mi se bucură inima și mi se înveselește limba26 Textul citează Ps. 16:9 în versiunea LXX, unde se folosește termenul limba în loc de sufletul (cum apare în TM).!

Mai mult, trupul meu va locui în speranță,

27căci nu‑mi vei lăsa sufletul în Locuința Morților27 Gr.: Hades

și nu vei îngădui ca Sfântul Tău să vadă putrezirea.

28Mi‑ai făcut cunoscute căile vieții;

mă vei umple de bucurie cu prezența Ta!“28 Vezi Ps. 16:8-11.

29Bărbați, fraților, cât despre patriarhul David, pot să vă spun cu îndrăzneală că el a murit și a fost înmormântat, iar mormântul lui a rămas în mijlocul nostru până în ziua aceasta. 30Așadar, pentru că era profet și știa că Dumnezeu îi promisese prin jurământ că‑l va pune pe tronul lui pe unul din rodul trupului lui30 Lit.: rodul coapsei lui. Vezi 2 Sam. 7:12-13; Ps. 132:11., 31deci, pentru că știa aceasta mai dinainte, el vorbea despre învierea lui Cristos atunci când spunea că nu va fi lăsat în Locuința Morților și că trupul Lui nu va vedea putrezirea.

32Dumnezeu L‑a înviat pe acest Isus, și noi toți suntem martori. 33Așadar, fiind înălțat la dreapta lui Dumnezeu și primind de la Tatăl promisiunea Duhului Sfânt, El a turnat ceea ce vedeți și auziți. 34Căci David nu s‑a suit în ceruri, ci el însuși zice:

„Domnul I‑a zis Domnului meu34 În TM (Ps. 110:1), termenii pentru Domnul sunt diferiți: Domnul (YHWH) I‑a zis Domnului meu (Adoni). În textul grecesc sunt folosiți aceiași termeni: Domnul (Kurios) I‑a zis Domnului (Kurios) meu.:

«Șezi la dreapta Mea,

35până‑i voi pune pe dușmanii Tăi

scăunaș35 Cu referire la scăunașul pe care un rege își odihnea picioarele, atunci când ședea pe tron (vezi 2 Cron. 9:18; Ps. 110:1). pentru picioarele Tale!»“35 Vezi Ps. 110:1.

36Să știe bine deci toată Casa lui Israel că Dumnezeu L‑a făcut Domn și Cristos36 Atât Christos (greacă), cât și Mașiah (ebraică și aramaică) înseamnă Cel care este uns; [peste tot în carte]. pe acest Isus, pe Care L‑ați răstignit voi!

37Auzind aceasta, ei au rămas străpunși în inimă și i‑au întrebat pe Petru și pe ceilalți apostoli:

– Bărbați, fraților, ce să facem?

38Petru le‑a răspuns:

– Pocăiți‑vă și fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Cristos38 Această formulă scurtă nu este în contradicție cu cea completă, din Mt. 28:19. În F.A., ea subliniază autoritatea lui Isus în ce privește mântuirea, subliniind în același timp distincția dintre botezul în Numele lui Isus și cel propovăduit de Ioan (vezi 19:4-5). spre iertarea păcatelor voastre; și veți primi darul Duhului Sfânt! 39Căci promisiunea este pentru voi, pentru copiii voștri și pentru toți cei ce sunt departe, în oricât de mare număr îi va chema Domnul, Dumnezeul nostru!

40Și cu multe alte cuvinte el mărturisea și îi îndemna, zicând:

– Mântuiți‑vă din mijlocul acestei generații corupte!

41Astfel, cei ce au primit cuvântul lui au fost botezați, și în ziua aceea au fost adăugate cam trei mii de suflete la numărul ucenicilor.

Părtășia credincioșilor

42Ei stăruiau în învățătura apostolilor, în părtășie, în frângerea pâinii și în rugăciuni. 43Fiecare suflet era plin de frică, iar prin apostoli se făceau multe minuni și semne. 44Toți cei ce credeau erau împreună la un loc și aveau toate în comun. 45Ei își vindeau proprietățile și averile, iar banii îi împărțeau între toți, după cum avea nevoie fiecare. 46În fiecare zi continuau să se întâlnească, în același gând, în Templu, frângeau pâinea acasă, își împărțeau mâncarea cu bucurie și simplitate a inimii, 47Îl lăudau pe Dumnezeu și aveau parte de bunăvoința întregului popor. Și Domnul adăuga în fiecare zi la numărul lor pe cei ce erau mântuiți.

Het Boek

Handelingen 2:1-47

1Toen de dag van het pinksterfeest was aangebroken, waren ze allen op één plaats bijeen. 2Eensklaps kwam er een geruis uit de hemel als van een hevige windvlaag, en vulde het hele huis, waar ze waren vergaderd. 3Vurige tongen verschenen hun, spreidden zich rond, en zetten zich op ieder van hen neer. 4Allen werden vervuld van den Heiligen Geest, en begonnen verschillende talen te spreken, naar gelang de Geest hen liet spreken. 5Nu vertoefden er te Jerusalem godvrezende Joden uit alle volken onder de hemel. 6Bij dat geruis liepen de mensen te hoop; ze stonden verwonderd, dat iedereen hen in zijn eigen taal hoorde spreken. 7Ze raakten buiten zichzelf van verbazing, en zeiden: Zie, zijn allen, die daar spreken, geen Galileërs? 8En hoe horen wij allen ze dan in onze eigen moedertaal spreken? 9Parten, Meden en Elamieten; bewoners van Mesopotámië, Judea en Kappadócië, van Pontus en Azië, 10van Frúgië en Pamfúlië, van Egypte en de streken van Lybië bij Cyrene: romeinse kolonisten, 11Joden en proselieten, Kretenzen en Arabieren: we horen ze in onze eigen taal Gods grote werken verkondigen. 12Allen stonden verbaasd en in twijfel. Sommigen zeiden tot elkander: Wat zou dat betekenen? 13Maar anderen zeiden spottend: Ze zijn dronken van zoete wijn. 14Toen stond Petrus op, omringd van al de elf; hij verhief zijn stem, en sprak hun toe: Joodse mannen, en gij allen, die in Jerusalem woont: Dit moet gij weten; geeft acht op mijn woorden. 15Neen, deze mannen zijn niet dronken, zoals gij vermoedt; want het is eerst het derde uur van de dag. 16Maar hier geschiedt, wat door den profeet Joël voorzegd is: 17En het zal geschieden op het einde der dagen, zegt God “Ik zal uitstorten van mijn Geest over alle vlees; Uw zonen en dochters zullen profeteren, Uw jonge mannen visioenen schouwen, Uw grijsaards dromen ontvangen; 18Zelfs over mijn slaven en slavinnen in die dagen, Stort Ik uit van mijn Geest, en ze zullen profeteren. 19Ik zal wonderen doen in de hemel daar boven, En tekenen op de aarde beneden: Bloed en vuur, en walm van rook. 20De zon zal in duisternis verkeren, de maan in bloed, Voordat de Dag des Heren komt, Groot en heerlijk. 21Dan zal iedereen worden gered, Die de naam des Heren aanroept! 22Mannen van Israël, hoort deze woorden: Jesus van Názaret, een man, voor wien God bij u heeft getuigd door krachten en wonderen en tekenen, welke God, zo gij weet, door Hem in uw midden verrichtte: 23Hem hebt gij overgeleverd naar het vaste raadsbesluit en de voorkennis Gods, en door de hand van heidenen aan het kruis geslagen en gedood. 24Maar God heeft Hem opgewekt, en verbroken de strikken van de dood; daar het niet mogelijk was, dat deze Hem vasthield. 25Want David zeide van Hem: “Den Heer hield ik altijd voor ogen; Want Hij staat mij ter zijde, opdat ik niet wankele 26Daarom verheugt zich mijn hart, En jubelt mijn tong; Ook mijn vlees zal rusten vol hoop, 27Want Gij laat mijn ziel niet in het dodenrijk achter. Uw Heilige laat Gij het bederf niet aanschouwen, 28Gij hebt mij de wegen van het leven getoond; Gij zult mij van vreugde vervullen Door uw aanschijn! 29Mannen broeders, van den aartsvader David mag men u zeker wel openlijk zeggen, dat hij èn gestorven is én begraven; zijn graf staat in ons midden tot op de huidige dag. 30Maar hij was een profeet; en hij wist, dat God hem onder ede beloofd had, een uit de vrucht zijner lende op zijn troon te doen zetelen. 31En daar hij de toekomst voorzag, heeft hij over de verrijzenis van den Christus gezegd, dat Hij niet in het dodenrijk zou worden achtergelaten, en dat zijn vlees het bederf niet zou zien. 32Welnu, dezen Jesus heeft God doen verrijzen; daarvan zijn wij allen getuigen. 33En nu Hij, verheven aan Gods rechterhand, van den Vader den beloofden Heiligen Geest heeft ontvangen, nu heeft Hij Dien ook uitgestort, zoals gij ziet en hoort. 34David is niet ten hemel gestegen; toch zegt hij het zelf: “De Heer heeft gesproken tot mijn Heer: Zet U aan mijn rechterhand, 35Totdat Ik uw vijanden leg Als een voetbank voor uw voeten.” 36Heel het huis van Israël zij er dus van doordrongen, dat God dienzelfden Jesus, dien gij hebt gekruisigd, tot Heer en Christus heeft gesteld. 37Toen ze dit hoorden, werden ze diep getroffen; en ze zeiden tot Petrus en de andere apostelen: Mannen broeders, wat moeten we doen? 38Petrus zei hun: Bekeert u allen, en laat u dopen in de naam van Jesus Christus, tot vergiffenis uwer zonden; dan zult gij de gaven ontvangen van den Heiligen Geest. 39Want voor u is de belofte; ook voor uw kinderen, en voor allen die van verre zijn: voor allen, die de Heer onze God Zich zal roepen. 40Met nog veel andere woorden legde hij getuigenis af; ook vermaande hij hen, en sprak: Redt u toch uit dit bedorven geslacht. 41En zij, die zijn woord aanvaardden, ontvingen het doopsel; die dag traden er ongeveer drie duizend mensen toe. 42Ze bleven volharden in de leer der apostelen en de onderlinge gemeenschap, in het breken des broods en in het gebed. 43Allen leefden in vrees. De apostelen verrichtten vele wonderen en tekenen. 44En al de gelovigen waren ten nauwste vereend, en bezaten alles in gemeenschap. 45Ze verkochten have en goed, en verdeelden het onder elkander, naar ieders behoefte. 46Iedere dag bezochten ze eendrachtig de tempel, en thuis braken ze het brood. Ze genoten hun voedsel in opgeruimdheid en eenvoud van hart. 47Ze loofden God, en stonden in gunst bij heel het volk. En de Heer bracht iedere dag meer geredden bijeen.