Ezechiel 7 – NTLR & OL

Nouă Traducere În Limba Română

Ezechiel 7:1-27

Iminența dezastrului

1Cuvântul Domnului mi‑a vorbit, zicând: 2„Fiul omului, așa îi vorbește Stăpânul Domn țării lui Israel:

«Sfârșitul! A venit sfârșitul peste cele patru colțuri ale țării!

3Acum sfârșitul este peste tine!

Voi trimite mânia Mea împotriva ta.

Te voi judeca după căile tale

și voi pune peste tine povara tuturor urâciunilor tale.

4Nu Mă voi uita cu milă la tine și nu te voi cruța,

ci îți voi răsplăti după căile tale

și potrivit cu urâciunile care au loc în mijlocul tău.

Și vei ști astfel că Eu sunt Domnul

5Așa vorbește Stăpânul Domn:

«Un singur dezastru! Iată, vine un dezastru!

6Vine sfârșitul! Vine sfârșitul!

S‑a deșteptat împotriva ta! Iată‑l venind!

7Vine condamnarea peste tine, locuitor al țării!

Vine vremea! Ziua este aproape!

Pe munți este panică, nu strigăte de bucurie!

8Acum sunt aproape să‑Mi revărs furia asupra ta

și să‑Mi dezlănțui toată mânia împotriva ta.

Te voi judeca după cum ți‑e umbletul

și îți voi face după toate urâciunile tale.

9Nu Mă voi uita cu milă la tine și nu te voi cruța,

ci îți voi răsplăti după cum ți‑e umbletul

și potrivit cu urâciunile care au loc în mijlocul tău.

Și vei ști astfel că Cel Ce lovește sunt Eu, Domnul!

10Iată ziua! Iat‑o că vine!

Vine condamnarea! Ramura a înmugurit!

Îngâmfarea a înfrunzit!

11Violența s‑a înălțat

ca să slujească de toiag răutății:

nu va mai rămâne nimic din ei,

nici din mulțimea lor, nici din bogăția lor;

nu va mai rămâne nimic deosebit între ei.

12Vine vremea! Se apropie ziua!

Să nu se bucure cumpărătorul,

iar vânzătorul să nu bocească,

deoarece mânia se va revărsa peste toată mulțimea.

13Căci vânzătorul nu se va mai întoarce

la ceea ce a vândut13 Probabil cu referire la Anul de veselie (vezi Lev. 25).,

cât timp trăiesc amândoi,

fiindcă viziunea cu privire la mulțime

nu se va schimba.

Și niciunul, din cauza nelegiuirilor lui,

nu‑și va scăpa viața.

14Ei au sunat din corn14 Ebr.: taqoa’, termen diferit de șofar (tradus de cele mai multe ori cu trâmbiță și de câteva ori cu corn; vezi și nota de la 33:3) și de hațoțerah (tradus cu trâmbiță). și au pregătit totul!

Totuși, niciunul nu merge la luptă,

căci mânia Mea este împotriva întregii mulțimi.

15Afară va fi sabia,

iar în casă – molima și foametea.

Cine va fi pe câmp va muri de sabie,

iar pe cel ce va fi în cetate

îl vor devora foametea și molima.

16Cei ce vor scăpa cu viață dintre ei

se vor afla în munți,

ca porumbeii văilor,

gemând cu toții,

fiecare pentru nelegiuirea lui.

17Toate mâinile vor slăbi

și pe toți genunchii se va scurge apă.17 Lit.: și toți genunchii vor merge ape.

18Se vor încinge cu saci

și tremurul îi va cuprinde pe toți.

Toate fețele vor fi acoperite de rușine

și toate capetele vor fi rase.

19Își vor arunca argintul pe străzi,

iar aurul le va fi ca o necurăție.

Argintul și aurul lor nu vor putea să‑i scape în ziua furiei Domnului.

Nu vor putea nici să le sature sufletul,

nici să le umple pântecul,

căci ele au fost cauza

care i‑a făcut să cadă în nelegiuire.

20Se mândreau cu frumusețea podoabelor lor,

din care își făceau chipurile urâciunilor lor,

ale lucrurilor lor spurcate.

De aceea le voi preface într‑o necurăție.

21Le voi da ca pradă în mâna străinilor,

vor fi de jaful celor răi de pe pământ,

și ei le vor întina.

22Îmi voi întoarce fața de la ei

și vor întina locul Meu prețios.

Prădătorii vor intra în el și‑l vor întina.

23Pregătește lanțul,

căci țara este plină de vărsare de sânge,

iar cetatea este plină de violență.

24Voi aduce cele mai rele neamuri

ca să le ia în stăpânire casele.

Voi pune capăt mândriei celor puternici,

iar locurile lor sfinte vor fi întinate.

25Când va veni teroarea,

ei vor căuta pacea, dar nu o vor găsi.

26Va veni dezastru după dezastru,

va sosi veste după veste.

Atunci vor încerca să găsească o viziune din partea profetului,

dar învățătura din Lege a preotului va fi pierdută

și sfatul bătrânilor la fel.

27Regele va boci, prințul se va îmbrăca cu pustiirea,

iar mâinile poporului țării vor fi cuprinse de groază.

Le voi face după calea lor

și‑i voi judeca după legile lor.

Și vor ști astfel că Eu sunt Domnul.»“

O Livro

Ezequiel 7:1-27

Chegou o fim

1Mais tarde, veio até mim a palavra do Senhor: 2“Homem mortal, eis que eu, o Senhor Deus, digo o seguinte a Israel: Para onde quer que olhares, para norte, para sul, este ou oeste, 3a tua terra terá deixado de existir. Já não haverá esperança, pois farei cair sobre ti a minha ira, por causa dos vossos atos reprováveis. 4Desviarei os meus olhos e deixarei de ter piedade de ti; serás castigado plenamente e saberás que eu sou o Senhor!”

5Diz o Senhor Deus: “Com golpe sobre golpe, acabarei contigo! 6Chegou o fim, a tua condenação final espera-te! Já desponta o dia do teu julgamento, chegou o tempo, aproxima-se o dia da aflição. 7Será um dia de gritos de angústia e não de alegria, com toda a certeza! 8Em breve derramarei a minha ira e farei com que realize completamente o seu trabalho de punição sobre ti, devido aos teus atos reprováveis. 9Não te pouparei nem terei piedade de ti. Vou pedir-te contas pelo mal que fizeste e as tuas práticas reprováveis estarão no meio de ti, para que saibas que sou eu, o Senhor, quem faz isto.

10Chegou o dia do juízo, já alvorece a manhã, porque a vossa maldade e orgulho cresceram desmedidamente e já atingiram o seu ponto máximo 11A violência produziu mais maldade, mas deles nada ficará, nem da sua riqueza, nem do esplendor da sua glória.

12Sim, chegou o momento! Esse dia de julgamento desponta rapidamente! Já nada adiantará comprar nem vender seja o que for, porque a ira ardente de Deus já está a aplicar-se na terra. 13E mesmo que um determinado comerciante consiga sobreviver, o seu comércio desaparecerá, pois Deus falou já contra o povo de Israel; tudo será destruído; nenhum desses cujas vidas estão cheias de pecado poderá refazer a sua existência.

14Tocam já as trombetas entre o exército israelita: ‘Às armas!’ Mas ninguém escuta, porque a minha indignação caiu sobre eles todos. 15Se alguém ousa sair fora das muralhas, logo aparece o inimigo para o matar. Para os que se mantêm lá dentro é a peste e a fome que os devoram. 16Os poucos que conseguirem escapar sentir-se-ão tão sós como as pombas matinais que se escondem pelas montanhas; cada um farta-se de chorar os seus pecados. 17Todas as mãos se sentirão enfraquecidas e todos os joelhos inconsistentes como a água. 18Hão de vestir-se de saco; horror e vergonha os cobrirão; raparão a cabeça em sinal de tristeza e remorso.

19Lançarão a prata nas ruas e jogarão fora o ouro, como desperdício inútil, pois no dia do juízo do Senhor não servirá de nada. Não o poderão gastar para satisfazer os seus desejos nem para encher o estômago, pois o ouro e a prata é que os fizeram tropeçar. 20Tinham orgulho nas suas belas joias e usaram-nas para fazer ídolos abomináveis! Por isso, eu mesmo as transformei em algo imundo e nojento para eles. 21Por isso deixarei que os estrangeiros saqueiem as suas riquezas e que os ímpios lhes levem tudo, profanando a sua cidade. 22Virarei deles o meu rosto, enquanto eles levarão todos os tesouros do meu lugar secreto e deixarão este em ruínas.

23Preparem cadeias para o meu povo, porque a terra está cheia de crimes sangrentos e Jerusalém repleta de violência. 24Por isso, farei escravos dos seus habitantes. Esmagarei o seu orgulho, fazendo vir sobre Jerusalém a pior gente de entre os povos, para que ocupem as suas casas, destruam as fortificações de que tanto se gabam e profanem os seus santuários. 25Chegou a altura da destruição. Hão de procurar ansiosamente a paz, mas não a acharão. 26Serão atingidos por calamidades umas atrás das outras! Hão de desejar ter um profeta que os guie, mas tanto os sacerdotes como os anciãos, 27o rei e as altas entidades andarão desamparados, chorando de desespero. O povo tremerá de terror, porque darei a recompensa do mal que têm praticado, terão aquilo que merecem. Saberão, então, que eu sou o Senhor!”