Nouă Traducere În Limba Română

Exodul 33

1Domnul i-a zis lui Moise: „Pleacă din locul acesta împreună cu poporul pe care l-ai scos din ţara Egiptului şi îndreaptă-te spre ţara pe care am jurat că o voi da lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov, zicând: «Seminţei[a] tale i-o voi da.» Voi trimite un Înger[b] înaintea ta şi îi voi izgoni pe canaaniţi, pe amoriţi, pe hitiţi, pe periziţi, pe hiviţi şi pe iebusiţi. Îndreaptă-te deci spre ţara aceasta în care curge lapte şi miere. Dar Eu Însumi nu voi veni împreună cu voi, ca să nu vă mistui pe drum, căci sunteţi un popor încăpăţânat.“

Când a auzit poporul aceste cuvinte aspre, a început să plângă şi nimeni nu şi-a pus podoabele pe el. Căci Domnul îi zisese lui Moise: „Aşa să le spui israeliţilor: «Sunteţi un popor încăpăţânat; dacă pentru o clipă aş veni împreună cu voi, v-aş mistui. De aceea daţi-vă podoabele jos şi apoi mă voi hotărî ce voi face cu voi.»“ Aşadar, israeliţii şi-au scos podoabele la muntele Horeb.

Moise luase un cort şi îl întinsese în afara taberei, la o oarecare distanţă. El l-a numit „cortul întâlnirii“[c]. Toţi aceia care doreau să-L întrebe pe Domnul, mergeau la „cortul întâlnirii“, în afara taberei. Când se ducea Moise la cort, tot poporul se ridica în picioare şi fiecare om stătea la intrarea cortului său şi îl urmărea cu privirea pe Moise până când acesta intra în cort. Când Moise intra în cort, stâlpul de nor se cobora şi se oprea la intrarea cortului, iar Domnul vorbea cu Moise. 10 Când vedea stâlpul de nor stând la intrarea în cort, tot poporul se ridica şi se pleca cu faţa la pământ, fiecare la intrarea cortului său. 11 Domnul obişnuia să vorbească cu Moise gură către gură, aşa cum vorbeşte un om cu prietenul său. Apoi Moise se întorcea în tabără; dar tânărul lui slujitor, Iosua, fiul lui Nun, nu se îndepărta de cort.

12 Moise I-a zis Domnului:

– Tu îmi porunceşti să conduc poporul acesta, dar nu-mi spui pe cine vei trimite cu mine, deşi mi-ai zis că mă cunoşti pe nume şi că am găsit bunăvoinţă la Tine. 13 Dacă am găsit bunăvoinţă la Tine, descoperă-mi căile Tale ca să Te cunosc şi să continui să am parte de bunăvoinţa Ta. Gândeşte-Te că neamul acesta este poporul Tău.

14 – Prezenţa Mea te va însoţi şi îţi voi da odihnă, i-a răspuns Domnul.

15 – Dacă nu vei merge Tu Însuţi cu noi, a spus Moise, nu ne trimite de aici. 16 Cum se va şti că eu şi poporul Tău am găsit bunăvoinţă la Tine, dacă nu vei merge cu noi? În felul acesta eu şi poporul Tău vom fi deosebiţi de toate popoarele de pe faţa pământului.

17 Domnul i-a răspuns lui Moise:

– Voi face ceea ce ai cerut, căci ai parte de bunăvoinţă din partea Mea şi te cunosc pe nume.

18 Te rog, arată-mi slava Ta, I-a zis Moise.

19 – Voi face să treacă prin faţa ta toată bunătatea Mea, i-a răspuns El, şi voi proclama înaintea ta Numele de „Domnul“. Eu mă îndur de cine vreau să mă îndur şi am milă de cine vreau să am milă. 20 Dar, a zis El, tu nu-Mi poţi vedea faţa, căci omul nu mai poate trăi odată ce M-a văzut. 21 Iată un loc lângă Mine unde să stai pe stâncă, a continuat Domnul. 22 Când va trece slava Mea, te vei aşeza într-o crăpătură a stâncii, iar Eu te voi acoperi cu mâna Mea, în timp ce voi trece. 23 Apoi Îmi voi lua mâna şi Mă vei vedea din spate. Faţa Mea însă nu poate fi văzută.

Footnotes

  1. Exodul 33:1 Termenul ebraic pentru sămânţă este un singular care se poate referi atât la un singur urmaş, cât şi la toţi urmaşii de pe linia genealogică a unei persoane (colectiv). Este foarte probabil ca în cele mai multe cazuri termenul să exprime o ambiguitate intenţionată. În traducerea de faţă a fost redat fie literal, fie cu urmaş sau urmaşi, în funcţie de contextul literal şi de cel teologic. Apostolul Pavel (Gal. 3:16) aplică acelaşi termen, sămânţă, lui Isus Cristos, demonstrând prin exegeza sa că promisiunea făcută lui Avraam îşi găseşte împlinirea ultimă în Isus Cristos
  2. Exodul 33:2 TM; LXX: Îngerul Meu
  3. Exodul 33:7 Nu acelaşi cu Tabernaculul, care trebuia să ocupe un loc special în mijlocul taberei, ci o structură temporară până la finalizarea Tabernaculului

New Living Translation

Exodus 33

1The Lord said to Moses, “Get going, you and the people you brought up from the land of Egypt. Go up to the land I swore to give to Abraham, Isaac, and Jacob. I told them, ‘I will give this land to your descendants.’ And I will send an angel before you to drive out the Canaanites, Amorites, Hittites, Perizzites, Hivites, and Jebusites. Go up to this land that flows with milk and honey. But I will not travel among you, for you are a stubborn and rebellious people. If I did, I would surely destroy you along the way.”

When the people heard these stern words, they went into mourning and stopped wearing their jewelry and fine clothes. For the Lord had told Moses to tell them, “You are a stubborn and rebellious people. If I were to travel with you for even a moment, I would destroy you. Remove your jewelry and fine clothes while I decide what to do with you.” So from the time they left Mount Sinai,[a] the Israelites wore no more jewelry or fine clothes.

It was Moses’ practice to take the Tent of Meeting[b] and set it up some distance from the camp. Everyone who wanted to make a request of the Lord would go to the Tent of Meeting outside the camp.

Whenever Moses went out to the Tent of Meeting, all the people would get up and stand in the entrances of their own tents. They would all watch Moses until he disappeared inside. As he went into the tent, the pillar of cloud would come down and hover at its entrance while the Lord spoke with Moses. 10 When the people saw the cloud standing at the entrance of the tent, they would stand and bow down in front of their own tents. 11 Inside the Tent of Meeting, the Lord would speak to Moses face to face, as one speaks to a friend. Afterward Moses would return to the camp, but the young man who assisted him, Joshua son of Nun, would remain behind in the Tent of Meeting.

Moses Sees the Lord’s Glory

12 One day Moses said to the Lord, “You have been telling me, ‘Take these people up to the Promised Land.’ But you haven’t told me whom you will send with me. You have told me, ‘I know you by name, and I look favorably on you.’ 13 If it is true that you look favorably on me, let me know your ways so I may understand you more fully and continue to enjoy your favor. And remember that this nation is your very own people.”

14 The Lord replied, “I will personally go with you, Moses, and I will give you rest—everything will be fine for you.”

15 Then Moses said, “If you don’t personally go with us, don’t make us leave this place. 16 How will anyone know that you look favorably on me—on me and on your people—if you don’t go with us? For your presence among us sets your people and me apart from all other people on the earth.”

17 The Lord replied to Moses, “I will indeed do what you have asked, for I look favorably on you, and I know you by name.”

18 Moses responded, “Then show me your glorious presence.”

19 The Lord replied, “I will make all my goodness pass before you, and I will call out my name, Yahweh,[c] before you. For I will show mercy to anyone I choose, and I will show compassion to anyone I choose. 20 But you may not look directly at my face, for no one may see me and live.” 21 The Lord continued, “Look, stand near me on this rock. 22 As my glorious presence passes by, I will hide you in the crevice of the rock and cover you with my hand until I have passed by. 23 Then I will remove my hand and let you see me from behind. But my face will not be seen.”

Footnotes

  1. 33:6 Hebrew Horeb, another name for Sinai.
  2. 33:7 This “Tent of Meeting” is different from the Tabernacle described in chapters 26 and 36.
  3. 33:19 Yahweh is a transliteration of the proper name YHWH that is sometimes rendered “Jehovah”; in this translation it is usually rendered “the Lord” (note the use of small capitals).