Exodul 14 – NTLR & CCB

Nouă Traducere În Limba Română

Exodul 14:1-31

Traversarea Mării Roșii

1Apoi Domnul i‑a vorbit lui Moise, zicând: 2„Spune‑le fiilor lui Israel să se întoarcă și să‑și așeze tabăra lângă Pi‑Hahirot, între Migdol și mare, față în față cu Baal-Țefon. Să vă așezați tabăra lângă mare, față în față cu Baal-Țefon. 3Faraon va zice despre fiii lui Israel: «Rătăcesc fără țintă prin țară, îi înghite pustia.» 4Eu îi voi împietri inima lui Faraon și el îi va urmări. Însă Îmi voi aduce slavă prin Faraon și prin toată oștirea lui. Egiptenii vor ști astfel că Eu sunt Domnul.“ Și ei au făcut întocmai.

5Când i s‑a spus regelui Egiptului că poporul a fugit, inima lui Faraon și a slujitorilor săi s‑a întors5 Vezi nota de la Ex. 4:21. împotriva poporului și au zis: „Ce‑am făcut? Cum de l‑am lăsat pe Israel să plece și să nu ne mai slujească?“ 6Faraon și‑a pregătit carul și și‑a luat cu el poporul. 7A luat șase sute de care alese și toate celelalte care ale Egiptului, fiecare cu propria lui căpetenie. 8Domnul a împietrit8 Vezi nota de la Ex. 4:21. inima lui Faraon, regele Egiptului, astfel că acesta i‑a urmărit pe fiii lui Israel. În acest timp, fiii lui Israel ieșeau cu îndrăzneală. 9Egiptenii i‑au urmărit cu toți caii și carele lui Faraon, cu călăreții9 Sau: conducătorii carelor (și în v. 17-18, 23, 26 și 28). și armata acestuia. I‑au ajuns tocmai când aveau tabăra așezată lângă mare, lângă Pi‑Hahirot, față în față cu Baal-Țefon. 10În timp ce Faraon se apropia, fiii lui Israel și‑au ridicat ochii și iată că egiptenii mărșăluiau după ei. Atunci fiii lui Israel s‑au temut foarte tare și au strigat către Domnul.

11Apoi i‑au zis lui Moise:

– Pentru că nu mai erau morminte în Egipt ne‑ai adus să murim în pustie? Ce ne‑ai făcut scoțându‑ne din Egipt? 12Nu tocmai aceasta îți spuneam noi în Egipt, când ziceam: „Lasă‑ne să slujim egiptenilor, căci este mai bine pentru noi să slujim egiptenilor decât să murim în pustie“?

13Dar Moise a zis poporului:

– Nu vă temeți, stați fermi și veți vedea izbăvirea pe care Domnul v‑o va da azi, pentru că pe egiptenii pe care îi vedeți azi nu‑i veți mai vedea niciodată. 14Domnul Se va lupta pentru voi; voi însă, să stați liniștiți.

15Apoi Domnul i‑a zis lui Moise: „De ce strigi către Mine? Vorbește‑le fiilor lui Israel să meargă înainte. 16Tu să‑ți ridici toiagul și să‑ți întinzi mâna spre mare, iar ea se va despărți, și fiii lui Israel vor trece prin mijlocul mării ca pe uscat. 17Iar Eu, iată, voi împietri inimile egiptenilor și aceștia vor merge după ei. Astfel Îmi voi aduce slavă prin Faraon și prin toată oștirea lui, prin carele și călăreții lui. 18Egiptenii vor ști că Eu sunt Domnul, atunci când Îmi voi aduce slavă prin Faraon, prin carele și prin călăreții lui.“

19Îngerul lui Dumnezeu, Care mergea înaintea taberei lui Israel, Și‑a schimbat locul și a mers în urma lor. Stâlpul de nor s‑a ridicat dinaintea lor și a stat în urma lor. 20El a venit între tabăra egiptenilor și tabăra lui Israel. Astfel, acolo erau atât norul, cât și întunericul. Norul lumina noaptea. Cele două tabere nu s‑au apropiat una de cealaltă toată noaptea.

21Apoi Moise și‑a întins mâna spre mare. Domnul a pus marea în mișcare printr‑un vânt puternic dinspre răsărit, care a despărțit apele și a făcut din mare pământ uscat. 22Fiii lui Israel au trecut prin mijlocul mării ca pe pământ uscat, apele făcându‑se zid la dreapta și la stânga lor. 23Egiptenii i‑au urmărit, și toți caii lui Faraon, carele și călăreții lui au intrat după ei în mijlocul mării. 24Spre dimineață, Domnul S‑a uitat la tabăra egiptenilor din stâlpul de foc și de nor și a adus panică în tabăra egiptenilor. 25Le‑a scos roțile de la care și i‑a făcut astfel să le mânuiască cu greutate. Atunci egiptenii au zis: „Să fugim dinaintea lui Israel căci Domnul luptă pentru ei împotriva Egiptului!“

26Apoi Domnul i‑a zis lui Moise: „Întinde‑ți mâna spre mare și apele vor veni înapoi peste egipteni, peste carele și peste călăreții lor.“ 27Moise și‑a întins mâna spre mare și, înspre dimineață, marea a revenit la adâncimea ei. În timp ce egiptenii fugeau din calea ei, Domnul i‑a năpustit pe aceștia în mijlocul mării. 28Apele s‑au întors și au acoperit carele, călăreții și toată armata lui Faraon, care intrase după ei în mijlocul mării. N‑a mai rămas între ei nici măcar unul. 29Însă fiii lui Israel au mers prin mijlocul mării ca pe uscat, apele făcându‑se zid la dreapta și la stânga lor.

30În ziua aceea, Domnul l‑a izbăvit pe Israel din mâna egiptenilor, și Israel i‑a văzut pe egipteni morți pe malul mării. 31Israel a văzut lucrarea31 Lit.: mâna. măreață pe care Domnul a înfăptuit‑o împotriva egiptenilor. Astfel, poporul s‑a temut de Domnul și a crezut în Domnul și în robul Său Moise.

Chinese Contemporary Bible (Simplified)

出埃及记 14:1-31

过红海

1耶和华对摩西说: 2“你吩咐以色列人改变方向,在比·哈希录附近的海边扎营,在红海和密夺之间,对面是巴力·洗分3法老必定以为你们走迷了路,被困在旷野。 4我要使法老的心刚硬,使他派兵追赶你们。我要在法老和埃及军兵身上得到荣耀,好叫埃及人知道我是耶和华。”于是,以色列人依言而行。

5有人向埃及王报信,说以色列百姓逃走了。法老和他的臣仆便改变主意,说:“我们怎么可以让以色列人就这样离开我们,不再服侍我们呢?” 6法老便吩咐人预备战车,他亲自领军, 7率领埃及所有的战车,包括六百辆最精锐的战车,每辆车上都有战车长。 8耶和华使法老的心刚硬,法老就追赶毫无惧色地离开埃及以色列人。 9埃及大军的战车骑兵倾巢而出,沿着海边追赶,在巴力·洗分对面的比·哈希录附近追上了正在那里安营的以色列人。

10以色列人看见法老大军追了上来,非常害怕,便呼求耶和华。 11他们对摩西说:“难道埃及没有坟地,要你带我们出来死在旷野吗?为什么要带我们离开埃及呢? 12我们对你说过,别管我们,就让我们服侍埃及人吧。服侍埃及人总比死在旷野好啊!” 13摩西对百姓说:“你们不用害怕,站稳了,看耶和华用什么方法解救你们。你们再也看不到你们今天看到的埃及人了。 14耶和华必为你们争战,你们要保持镇静。” 15耶和华对摩西说:“为什么向我呼求呢?吩咐以色列人往前走吧。 16你举手向海伸出手杖,把海水分开,以色列人可以从中间的干地走过去。 17我要使埃及人的心刚硬,他们会紧追不舍,跟着你们走进海底。我要在法老及其大军、战车和骑兵身上得到荣耀。 18当我在法老及其战车和骑兵身上得到荣耀时,埃及人就知道我是耶和华。”

19这时,在以色列人前面领路的上帝的天使,转到百姓后面,云柱也随着移到后面立住。 20云柱停在埃及军队和以色列人的中间,埃及军队这边一片黑暗,以色列人那边却有光,双方整夜都无法接近对方。

21摩西向海伸出手,耶和华便整夜用强劲的东风吹退海水,将海底变成干地。海水分开后, 22以色列人踏着干地走入海中,海水如两道墙立在他们左右。 23法老的军兵车马紧追不舍,都跟着下到海中。 24到了破晓时分,耶和华从云柱火柱中俯视埃及军队,扰乱他们的队伍。 25祂使他们战车的轮子脱落,难以前行。于是,埃及人说:“我们逃命吧,因为耶和华在帮助以色列人对付我们!”

26耶和华对摩西说:“你向海伸出手,使海水回流,淹没埃及军队。” 27天刚亮的时候,摩西向海伸出手,海水便复原。埃及人纷纷向岸上逃命,耶和华却使大水把他们卷回海中。 28海水回流,法老的战车和人马都淹没在大海之中,全军覆没。 29全体以色列人却在干地上走过红海,海水在他们两边筑成水墙。 30那天,耶和华就这样从埃及人手中拯救了以色列人。后来,以色列人还看见埃及人的尸体横在海边。 31以色列百姓亲眼看见耶和华怎样以大能对付埃及人,他们就敬畏耶和华,又信服祂和祂的仆人摩西