Eclesiastul 12 – NTLR & OL

Nouă Traducere În Limba Română

Eclesiastul 12:1-14

1Adu‑ți aminte de Creatorul tău

în zilele tinereții tale,

până nu vin zilele cele rele

și până nu se apropie anii când vei zice:

„Nu găsesc nicio plăcere în ei“;

2până nu se întunecă soarele și lumina, luna și stelele

și până nu se întorc norii de ploaie.

3În zilele acelea încep să tremure paznicii casei,

iar cei tari șovăiesc,

se opresc cei ce macină, împuținați fiind,

și se întunecă cei ce se uită pe ferestre,

4se închid cele două uși care dau în stradă

și scade sunetul morii.

Atunci, cineva se va trezi la ciripitul păsării,

dar glasul tuturor cântărețelor se va auzi înăbușit;

5se vor teme de înălțime,

iar pe drum vor fi terori.

Adu‑ți aminte de Creatorul tău,

până nu înflorește migdalul,

până nu se târăște lăcusta

și până nu se strică caperul5 Cu referire la fructul arbustului Capparis spinosa, folosit atât ca și condiment, cât și pentru proprietățile lui afrodisiace.,

căci fiecare merge spre casa cea veșnică,

iar cei ce jelesc cutreieră pe stradă;

6până nu se rupe funia de argint

și până nu se sparge vasul de aur;

până nu se sfărâmă urciorul la izvor

și până nu este zdrobită roata de la puț;

7până nu se întoarce țărâna în pământ, de unde a fost luată,

și până când suflarea nu se întoarce la Dumnezeu,

Cel Care a dat‑o.

8O, deșertăciune a deșertăciunilor! zice oratorul.

Totul este deșertăciune!

Epilog

9Pe lângă faptul că oratorul a fost un înțelept, el a învățat și cunoștința pe popor, culegând, cercetând și aranjând numeroase proverbe. 10Oratorul a căutat să găsească cuvinte plăcute și să scrie drept cuvintele adevărului.

11Cuvintele înțelepților sunt ca niște țepușe, iar stăpânii colecțiilor de proverbe sunt ca niște cuie bătute, date de un singur păstor. 12Dincolo de toate acestea, fiule, ia aminte: să scrii12 Lit.: a face. multe cărți este o activitate fără sfârșit și prea mult studiu este obositor pentru trup.

13Concluzia la tot ceea ce ai auzit este aceasta:

teme‑te de Dumnezeu

și păzește poruncile Lui,

căci aceasta este datoria fiecărui om.13 Sau: căci aceasta este întreaga obligație a omului.

14Fiindcă Dumnezeu va aduce la judecată fiecare lucrare,

tot ce este ascuns,

fie bine, fie rău.

O Livro

Eclesiastes 12:1-14

1Lembra-te do teu Criador na tua mocidade, antes que venham os maus anos em que já não tenhas prazer na vida. 2Será demasiado tarde, então, quando o Sol, a luz, a Lua e as estrelas escurecerem e já não haja raios de Sol brilhando entre as nuvens. 3Porque há de vir um tempo em que os teus membros tremerão sob o peso dos anos; as tuas pernas enfraquecerão; terás poucos dentes para mastigar; virá a perda de vista. 4Os teus lábios se fecharão, enquanto comes; acordarás de manhã cedo, quando se ouvirem os primeiros cantos das aves, mas tu próprio serás surdo a esses sons. 5Terás medo das alturas, terás medo de cair; serás um velho de cabelos brancos, arrastando-se a si próprio; faltar-te-ão os apetites. Estarás às portas da morte, abeirando-te da tua eterna morada, enquanto os pranteadores vão percorrendo a cidade.

6Sim, lembra-te do teu Criador agora, enquanto és novo, antes que se rompa o fio de prata da vida, e se despedace a taça de ouro e se quebre o cântaro junto à fonte, e a nora junto ao poço. 7Antes que o pó volte à terra, donde veio, e o espírito retorne a Deus, que o deu.

8Tudo é ilusão, diz o pregador, tudo é passageiro.

A conclusão

9Como o pregador era sábio, continuou a ensinar ao povo tudo o que sabia; coligiu provérbios e ordenou-os. 10O pregador tentou encontrar as palavras apropriadas e escreveu, com destreza e justiça, os seus muitos discursos cheios de verdade.

11As palavras do sábio são como aguilhões que espicaçam à ação, são como pregos bem fixados. Os melhores estudantes são aqueles que retêm bem a matéria que lhes foi transmitida pelo único pastor.

12Mas, meu filho, tem cuidado! Não há limite para a expressão de opiniões; pode-se passar a vida a estudá-las, mas acaba-se por se ficar cansado.

13Esta é a minha conclusão final: teme a Deus e obedece aos seus mandamentos; este é o dever de todo o ser humano. 14Deus nos julgará por tudo o que fazemos, incluindo o que está encoberto, seja bom, seja mau.