Daniel 5 – NTLR & NIRV

Nouă Traducere În Limba Română

Daniel 5:1-31

Scrierea de pe zid și interpretarea ei

1Împăratul Belșațar a dat un ospăț mare celor o mie de nobili ai săi și a băut vin împreună cu ei. 2În cheful vinului, Belșațar a poruncit să fie aduse vasele de aur și de argint pe care tatăl2, 11, 13 Termenul aramaic poate însemna și strămoș sau predecesor; Belșațar (556–539 î.Cr.) era fiul lui Nabonidus, fiind în același timp co‑regent cu tatăl său pe tronul Babilonului. său, Nebucadnețar, le luase din Templul2 Ebr.: hekal, termen ebraic diferit de cel care a fost tradus cu Casă (bait) [peste tot în carte]. de la Ierusalim, pentru ca împăratul să bea din ele împreună cu nobilii săi, cu soțiile sale și cu țiitoarele sale. 3Așadar, au adus vasele de aur care fuseseră luate din Templu, din Casa lui Dumnezeu din Ierusalim, și împăratul împreună cu nobilii săi, cu soțiile sale și cu țiitoarele sale au băut din ele. 4Au băut vin și i‑au lăudat pe dumnezeii de aur, de argint, de bronz, de fier, de lemn și de piatră.

5Chiar în clipa aceea au apărut degetele unei mâini de om care scria în fața sfeșnicului, pe tencuiala peretelui din palatul împărătesc. Împăratul a văzut palma mâinii care scria. 6Atunci împăratul a pălit la față și gândurile l‑au îngrozit atât de tare, încât i‑au slăbit încheieturile coapselor, iar genunchii i s‑au izbit unul de altul.

7Împăratul a strigat cu glas tare să fie aduși descântătorii, astrologii7, 11 Vezi nota de la 2:2. și ghicitorii. Împăratul le‑a zis înțelepților Babilonului astfel: „Oricine va citi scrierea aceasta și‑mi va spune interpretarea ei, va fi îmbrăcat în purpură, va avea un lanț de aur la gât și va fi al treilea la conducerea împărăției.7, 16, 29 Vezi nota de la 5:2.

8Au intrat toți înțelepții Babilonului, dar nu au putut nici să citească scrierea și nici să facă cunoscută împăratului interpretarea ei. 9Atunci împăratul Belșațar s‑a îngrozit și mai tare, a pălit la față, iar nobilii au rămas înmărmuriți.

10Împărăteasa10 Sau: Împărăteasa mamă., la auzul cuvintelor împăratului și ale nobililor lui, a intrat în sala de ospăț și a zis: „Să trăiești veșnic, împărate! Să nu te înspăimânte gândurile tale și să nu pălești la față! 11Există în împărăția ta un om care are în el duhul sfinților dumnezei și despre care, în zilele tatălui tău, s‑a descoperit că are lumină, agerime și o înțelepciune ca înțelepciunea dumnezeilor. Împăratul Nebucadnețar, tatăl tău, l‑a pus căpetenie peste magicieni, peste descântători, peste astrologi și peste ghicitori, 12deoarece s‑au găsit în el, adică în Daniel – numit de împărat și Beltșațar – un duh deosebit, știință și agerime în interpretarea viselor, în deslușirea enigmelor și în dezlegarea lucrurilor încâlcite. Acum dar, să fie chemat Daniel și el îți va spune interpretarea!“

13Daniel a fost adus înaintea împăratului, iar acesta l‑a întrebat pe Daniel:

– Tu ești acel Daniel, unul dintre exilații lui Iuda pe care i‑a adus aici din Iuda tatăl meu, împăratul? 14Am auzit că ai în tine duhul dumnezeilor și că s‑a găsit în tine lumină, agerime și înțelepciune deosebită. 15Până acum au fost aduși înaintea mea înțelepți și descântători, ca să citească scrierea aceasta și să‑mi facă cunoscută interpretarea ei, dar nu au putut să‑mi spună interpretarea cuvintelor. 16Despre tine însă am auzit că poți să dai interpretări și să dezlegi lucrurile încâlcite. Acum, dacă vei putea să citești scrierea și să‑mi faci cunoscută interpretarea ei, vei fi îmbrăcat în purpură, vei avea un lanț de aur la gât și vei fi al treilea la conducerea împărăției.

17Daniel i‑a răspuns împăratului:

– Păstrează‑ți darurile pentru tine și dă altuia răsplătirile tale! Totuși, voi citi împăratului scrierea și‑i voi face cunoscută interpretarea.

18Împărate, Dumnezeul cel Preaînalt îi dăduse tatălui tău, Nebucadnețar, o împărăție, măreție, onoare și faimă, 19iar din cauza măreției pe care i‑o dăduse, toate popoarele, neamurile și oamenii de orice limbă tremurau și se temeau de el, căci împăratul omora pe cine voia și lăsa în viață pe cine voia, înălța pe cine voia și smerea pe cine voia. 20Dar, când i s‑a îngâmfat inima și i s‑a împietrit duhul până la mândrie, a fost dat jos de pe tronul împărăției sale și i‑a fost luată gloria. 21A fost izgonit dintre oameni, inima lui a devenit ca a fiarelor și a locuit la un loc cu măgarii sălbatici. L‑au hrănit cu iarbă ca pe boi, iar trupul i‑a fost udat de roua cerului, până când a recunoscut că Dumnezeul cel Preaînalt stăpânește peste împărăția oamenilor și că El o dă cui vrea.

22Dar tu, Belșațar, fiul22 Sau: descendent, succesor. lui, nu ți‑ai smerit inima, cu toate că ai știut toate acestea, 23ci te‑ai înălțat împotriva Domnului cerurilor. Vasele din Casa Lui au fost aduse înaintea ta, iar tu, împreună cu nobilii tăi, cu soțiile tale și cu țiitoarele tale, ați băut vin din ele. Ai lăudat dumnezeii de argint, de aur, de bronz, de fier, de lemn și de piatră, care nici nu văd, nici nu aud și nici nu pricep, în loc să‑L slăvești pe Dumnezeul în mâna Căruia este suflarea ta și toate căile tale. 24De aceea a trimis El palma acestei mâini pentru a fi scrisă inscripția aceasta.

25Inscripția care a fost scrisă este următoarea: „Mene, Mene, Techel, Uparsin25 Uparsin înseamnă și Parsin.“. 26Iată care este interpretarea acestor cuvinte:

Mene26 Mene poate însemna numărat sau o unitate de măsură, mina (vezi nota de la Eze. 45:12). înseamnă că Dumnezeu a numărat zilele domniei tale și i‑a pus capăt;

27Techel27 Techel poate însemna cântărit sau o unitate de măsură, șechel (aproximativ 12 gr). înseamnă că ai fost cântărit în cumpănă și ai fost găsit ușor27 Sau: necorespunzător, deficient.;

28Peres28 Peres (singularul lui parsin) poate însemna împărțit sau Persia, sau poate însemna o jumătate de mină sau o jumătate de șechel; probabil joc de cuvinte intenționat. înseamnă că împărăția ta a fost împărțită în două și dată mezilor și perșilor.

29De îndată Belșațar a dat poruncă și l‑au îmbrăcat pe Daniel în purpură, i‑au pus un lanț de aur la gât și l‑au proclamat ca fiind al treilea la conducerea împărăției.

30Însă chiar în noaptea aceea Belșațar, împăratul caldeenilor, a fost ucis, 31iar Darius Medul31 Identificarea exactă a lui Darius Medul cu vreun personaj istoric cunoscut nu este posibilă. Probabil un alt nume al generalului Gobrias (Gubaru), guvernator al Babilonului, în timpul domniei lui Cirus. Sau, posibil, numele de domnie a lui Cirus ca suveran al Babilonului (vezi nota de la 6:28; vezi și 1 Cron. 5:25)., care era în vârstă de șaizeci și doi de ani, a primit împărăția.

New International Reader’s Version

Daniel 5:1-31

A Hand Writes on the Palace Wall

1King Belshazzar gave a huge banquet. He invited a thousand of his nobles to it. He drank wine with them. 2While Belshazzar was drinking his wine, he gave orders to his servants. He commanded them to bring in some gold and silver cups. They were the cups his father Nebuchadnezzar had taken from the temple in Jerusalem. Belshazzar had them brought in so everyone could drink from them. That included the king himself, his nobles, his wives and his concubines. 3So the servants brought in the gold cups. The cups had been taken from God’s temple in Jerusalem. The king and his nobles drank from them. So did his wives and concubines. 4As they drank the wine, they praised their gods. The statues of those gods were made out of gold, silver, bronze, iron, wood or stone.

5Suddenly the fingers of a human hand appeared. They wrote something on the plaster of the palace wall. It happened near the lampstand. The king watched the hand as it wrote. 6His face turned pale. He was so afraid that his legs became weak. And his knees were knocking together.

7The king sent for those who try to figure things out by using magic. He also sent for those who study the heavens. All of them were wise men in Babylon. Then the king spoke to them. He said, “I want one of you to read this writing. I want you to tell me what it means. Whoever does this will be dressed in purple clothes. A gold chain will be put around his neck. And he will be made the third highest ruler in the kingdom.”

8Then all the king’s wise men came in. But they couldn’t read the writing. They couldn’t tell him what it meant. 9So King Belshazzar became even more terrified. His face grew more pale. And his nobles were bewildered.

10The queen heard the king and his nobles talking. So she came into the dining hall. “King Belshazzar, may you live forever!” she said. “Don’t be afraid! Don’t look so pale! 11I know a man in your kingdom who has the spirit of the holy gods in him. He has understanding and wisdom and good sense just like the gods. He was chief of those who tried to figure things out by using magic. And he was in charge of those who studied the heavens. Your father, King Nebuchadnezzar, appointed him to that position. 12King Nebuchadnezzar did this because he saw what the man could do. This man’s name is Daniel. Your father called him Belteshazzar. He has a clever mind and knowledge and understanding. He is also able to tell what dreams mean. He can explain riddles and solve hard problems. Send for him. He’ll tell you what the writing means.”

13So Daniel was brought to the king. The king said to him, “Are you Daniel? Are you one of the prisoners my father the king brought here from Judah? 14I have heard that the spirit of the gods is in you. I’ve also heard that you have understanding and good sense and special wisdom. 15The wise men and those who practice magic were brought to me. They were asked to read this writing and tell me what it means. But they couldn’t. 16I have heard that you are able to explain things and solve hard problems. I hope you can read this writing and tell me what it means. If you can, you will be dressed in purple clothes. A gold chain will be put around your neck. And you will be made the third highest ruler in the kingdom.”

17Then Daniel answered the king. He said, “You can keep your gifts for yourself. You can give your rewards to someone else. But I will read the writing for you. I’ll tell you what it means.

18“Your Majesty, the Most High God was good to your father Nebuchadnezzar. He gave him authority and greatness and glory and honor. 19God gave him a high position. Then people from every nation became afraid of the king. That was true no matter what language they spoke. The king put to death anyone he wanted to. He spared anyone he wanted to spare. He gave high positions to anyone he wanted to. And he brought down anyone he wanted to bring down. 20But his heart became very stubborn and proud. So he was removed from his royal throne. His glory was stripped away from him. 21He was driven away from people. He was given the mind of an animal. He lived with the wild donkeys. He ate grass just as an ox does. His body became wet with the dew of heaven. He stayed that way until he recognized that the Most High God rules over all kingdoms on earth. He puts anyone he wants to in charge of them.

22“But you knew all that, Belshazzar. After all, you are Nebuchadnezzar’s son. In spite of that, you are still proud. 23You have taken your stand against the Lord of heaven. You had your servants bring cups from his temple to you. You and your nobles drank wine from them. So did your wives and concubines. You praised your gods. The statues of those gods are made out of silver, gold, bronze, iron, wood or stone. They can’t see or hear or understand anything. But you didn’t honor God. He holds in his hand your very life and everything you do. 24So he sent the hand that wrote on the wall.

25“Here is what was written.

mene, mene, tekel, parsin

26“And here is what these words mean.

“The word Mene means that God has limited the time of your rule. He has brought it to an end.

27“The word Tekel means that you have been weighed on scales. And you haven’t measured up to God’s standard.

28“The word Peres means that your authority over your kingdom will be taken away from you. It will be given to the Medes and Persians.”

29Then Belshazzar commanded his servants to dress Daniel in purple clothes. So they did. They put a gold chain around his neck. And he was made the third highest ruler in the kingdom.

30That very night Belshazzar, the king of Babylon, was killed. 31His kingdom was given to Darius the Mede. Darius was 62 years old.