2 Samuel 22 – NTLR & NVI-PT

Nouă Traducere În Limba Română

2 Samuel 22:1-51

Cântarea de laudă a lui David

(Ps. 18:1-50)

1David I‑a dedicat Domnului cuvintele acestei cântări în ziua în care Domnul l‑a scăpat din mâna tuturor dușmanilor lui și din mâna lui Saul. 2El a zis:

Domnul este stânca mea,

fortăreața mea și izbăvitorul meu!

3Dumnezeu este stânca mea în Care mă adăpostesc,

scutul meu, cornul3 Coarnele sunt armele de bază și ornamentele unui animal, mărimea și condiția acestora fiind indiciul puterii, al poziției și al sănătății/virilității lui. Prin urmare, cornul a ajuns să reprezinte în Biblie puterea, demnitatea și autoritatea, precum și victoria în luptă. În multe basoreliefuri mesopotamieme regii și zeitățile apar purtând coroane cu coarne pe ele. De asemenea, cornul se referă și la posteritate, la urmașii cuiva (vezi 2 Sam. 2:1; 1 Cron. 25:5; Ps. 132:17). mântuirii mele,

întăritura mea, scăparea mea și salvatorul meu!

Tu mă izbăvești din asuprire!

4Eu Îl chem pe Domnul,

Care este vrednic de laudă,

și sunt izbăvit de dușmanii mei!

5Căci mă înfășuraseră talazurile morții,

mă copleșiseră șuvoaiele distrugerii!

6Legăturile Locuinței Morților6 Ebr.: Șeol. mă înconjuraseră,

mă prinseseră lațurile morții.

7Dar în necazul meu L‑am chemat pe Domnul,

L‑am chemat pe Dumnezeul meu.

El mi‑a ascultat glasul, din Templul Său,

și strigătul meu după ajutor a ajuns la urechile Sale.

8Atunci s‑a zguduit și s‑a cutremurat pământul,

temeliile cerurilor s‑au zdruncinat,

s‑au clătinat, pentru că El Se mâniase.

9Se înălța fum din nările Lui

și foc mistuitor din gura Lui,

cărbuni aprinși ieșeau din ea.

10A aplecat cerurile și a coborât;

negură deasă era sub picioarele Lui.

11Călărea pe un heruvim și zbura;

plutea11 Multe mss TM (vezi și Ps. 18:10). Cele mai multe mss TM: a apărut. pe aripile vântului.

12Întunericul Și‑l așternuse drept acoperământ,

iar împrejurul Lui erau grămezi de ape și nori deși.

13Din strălucirea care se oglindea înaintea Sa ieșeau cărbuni aprinși.

14Domnul a tunat din ceruri,

Cel Preaînalt Și‑a făcut auzit glasul.

15A aruncat săgeți și i‑a împrăștiat pe dușmani,

a trimis fulgerul și i‑a pus pe fugă.

16La mustrarea Domnului,

la suflarea nărilor Lui,

s‑au văzut albiile mării

și s‑au descoperit temeliile lumii.

17El S‑a întins din înălțime și m‑a apucat,

m‑a scos din apele cele mari,

18m‑a scăpat de dușmanul meu cel puternic

și de vrăjmașii mei, căci erau mai tari decât mine.

19Ei m‑au înfruntat în ziua necazului meu,

dar Domnul mi‑a fost sprijin.

20El m‑a scos la loc larg,

m‑a salvat pentru că El Își găsește plăcerea în mine.

21Domnul mi‑a răsplătit după dreptatea mea,

mi‑a făcut după curăția mâinilor mele,

22fiindcă am păzit căile Domnului

și nu m‑am făcut vinovat față de Dumnezeul meu.

23Căci toate judecățile Lui sunt înaintea mea

și nu am îndepărtat hotărârile Lui de la mine.

24Am fost fără pată înaintea Lui

și m‑am păzit de nelegiuirea mea.

25Domnul mi‑a răsplătit după dreptatea mea,

după curăția mea înaintea ochilor Săi.

26Cu cel credincios Tu Te arăți credincios26 Vezi nota de la 7:15.;

cu omul fără pată Tu Te dovedești a fi fără pată.

27Cu cel curat Tu Te arăți curat,

dar pe cel pervertit Tu îl amăgești.

28Tu izbăvești poporul smerit,

dar cu privirea Ta îi cobori pe cei trufași.

29Tu ești candela mea, Doamne!

Domnul îmi luminează întunericul.

30Cu Tine mă năpustesc asupra năvălitorilor,

cu Dumnezeul meu sar peste zidul întărit.

31Cât despre Dumnezeu, calea Lui este desăvârșită;

cuvântul31 Ebr.: imrat (diferit de Cuvântul [dabar] Domnului), cu sensul de poruncă sau promisiune. Domnului este încercat.

El este un scut pentru toți cei ce se adăpostesc în El.

32Cine este Dumnezeu în afară de Domnul?

Cine este Stâncă în afară de Dumnezeul nostru?

33Dumnezeu este cetățuia mea cea tare

și El mi‑a făcut desăvârșită calea.

34El mi‑a făcut picioarele ca ale cerboaicelor

și m‑a așezat pe înălțimi.

35Îmi deprinde mâinile pentru luptă,

astfel încât brațele mele întind arcul de bronz.

36Tu îmi dai scutul mântuirii Tale

și răspunsul Tău mă face mare.

37Tu‑mi lărgești calea sub pașii mei,

ca să nu‑mi alunece picioarele.

38Îmi urmăresc dușmanii și‑i nimicesc;

nu mă întorc până nu‑i mistui.

39Îi mistui și îi zdrobesc de nu se mai ridică;

ei cad sub picioarele mele.

40Tu mă încingi cu tărie pentru luptă

și‑i faci să se aplece înaintea mea40 Lit.: să se aplece sub mine. pe cei ce se ridică împotriva mea.

41Tu‑mi dai ceafa dușmanilor mei,

și eu îi nimicesc pe cei ce mă urăsc.

42Ei se uită în jur, dar nu este niciun eliberator.

Se uită după Domnul, dar El nu le răspunde.

43Îi pisez mărunt, ca praful pământului.

Îi zdrobesc, îi strivesc ca pe noroiul de pe străzi.

44Tu mă scapi de învinuirile poporului meu,

mă păstrezi drept căpetenie a neamurilor;

un popor pe care nu‑l cunosc îmi slujește.

45Fiii străinului mă lingușesc;

de îndată ce mă aud, mă ascultă.

46Fiii străinului îngălbenesc

și ies tremurând din fortărețele lor.

47Domnul este viu!

Binecuvântată să fie Stânca mea!

Mărit să fie Dumnezeu, Stânca mântuirii mele!

48Dumnezeu este Cel Ce mă răzbună,

Cel Care îmi supune popoare,

49Cel Ce mă izbăvește de dușmanii mei.

Tu mă ridici deasupra celor ce se ridică împotriva mea;

Tu mă scapi de omul violent.

50De aceea Îți voi mulțumi, Doamne, printre neamuri,

și voi cânta spre lauda Numelui Tău!

51El dă mari izbăviri51 Sau: El dă un turn de izbăviri. regelui Său

și arată îndurare51 Vezi nota de la 7:15. unsului Său,

lui David și seminței51 Termenul ebraic pentru sămânță este un singular care se poate referi atât la un singur urmaș, cât și la toți descendenții din linia genealogică a unei persoane (colectiv). Este foarte probabil ca în cele mai multe cazuri termenul să exprime o ambiguitate intenționată. În traducerea de față a fost redat fie literal, fie cu urmaș sau urmași, în funcție de contextul literal și de cel teologic. lui în veac.“

Nova Versão Internacional

2 Samuel 22:1-51

Cântico de Louvor de Davi

1Davi cantou ao Senhor este cântico, quando ele o livrou das mãos de todos os seus inimigos e das mãos de Saul, 2dizendo:

“O Senhor é a minha rocha,

a minha fortaleza e o meu libertador;

3o meu Deus é a minha rocha, em que me refugio;

o meu escudo e o meu poderoso22.3 Hebraico: chifre, que aqui simboliza a força. salvador.

Ele é a minha torre alta, o meu abrigo seguro.

Tu, Senhor, és o meu salvador, e me salvas dos violentos.

4“Clamo ao Senhor, que é digno de louvor,

e sou salvo dos meus inimigos.

5As ondas da morte me cercaram;

as torrentes da destruição me aterrorizaram.

6As cordas da sepultura22.6 Hebraico: Sheol. Essa palavra também pode ser traduzida por profundezas, ou morte. me envolveram;

as armadilhas da morte me confrontaram.

7“Na minha angústia, clamei ao Senhor;

clamei ao meu Deus.

Do seu templo ele ouviu a minha voz;

o meu grito de socorro chegou aos seus ouvidos.

8A terra abalou-se e tremeu,

os alicerces dos céus22.8 A Vulgata e a Versão Siríaca dizem montes. Veja Sl 18.7. estremeceram;

tremeram porque ele estava irado.

9Das suas narinas saiu fumaça;

da sua boca saiu fogo consumidor;

dele saíram brasas vivas e flamejantes.

10Ele abriu os céus e desceu;

nuvens escuras estavam debaixo dos seus pés.

11Montou sobre um querubim e voou;

elevou-se22.11 Conforme muitos manuscritos do Texto Massorético. A maioria dos manuscritos do Texto Massorético diz apareceu. Veja Sl 18.10. sobre as asas do vento.

12Pôs as trevas ao seu redor;

das densas22.12 Conforme a Septuaginta e a Vulgata. O Texto Massorético diz escuras. Veja Sl 18.11. nuvens de chuva fez o seu abrigo.

13Do brilho da sua presença

flamejavam carvões em brasa.

14Dos céus o Senhor trovejou;

ressoou a voz do Altíssimo.

15Ele atirou flechas e dispersou os inimigos,

arremessou raios e os fez bater em retirada.

16Os vales apareceram,

e os fundamentos da terra foram expostos,

diante da repreensão do Senhor,

com o forte sopro de suas narinas.

17“Das alturas estendeu a mão e me segurou;

tirou-me de águas profundas.

18Livrou-me do meu inimigo poderoso,

dos meus adversários, que eram fortes demais para mim.

19Eles me atacaram no dia da minha calamidade,

mas o Senhor foi o meu amparo.

20Deu-me ampla liberdade;

livrou-me, pois me quer bem.

21“O Senhor me tratou conforme a minha retidão;

conforme a pureza das minhas mãos me recompensou.

22Pois guardei os caminhos do Senhor;

não cometi a perversidade de afastar-me do meu Deus.

23Todos os seus mandamentos estão diante de mim;

não me afastei dos seus decretos.

24Tenho sido irrepreensível para com ele

e guardei-me de pecar.

25O Senhor recompensou-me segundo a minha retidão,

conforme a pureza das minhas mãos perante ele.

26“Ao fiel te revelas fiel,

ao irrepreensível te revelas irrepreensível,

27ao puro te revelas puro,

mas ao perverso te revelas astuto.

28Salvas os humildes,

mas os teus olhos estão sobre os orgulhosos para os humilhar22.28 Um manuscrito da Septuaginta e o texto paralelo do Sl 18.27 dizem mas humilhas os de olhos altivos..

29Tu és a minha lâmpada, ó Senhor!

O Senhor ilumina-me as trevas.

30Contigo posso avançar contra uma tropa22.30 Ou posso vencer uma barricada;

com o meu Deus posso transpor muralhas.

31“Este é o Deus cujo caminho é perfeito;

a palavra do Senhor é comprovadamente genuína.

Ele é escudo para todos os que nele se refugiam.

32Pois quem é Deus além do Senhor?

E quem é Rocha senão o nosso Deus?

33É Deus quem me reveste de força22.33 Conforme alguns manuscritos do mar Morto, alguns manuscritos da Septuaginta, a Vulgata e a Versão Siríaca. O Texto Massorético diz Deus, que é minha fortaleza. Veja Sl 18.32.

e torna perfeito o meu caminho.

34Ele me faz correr veloz como a gazela

e me firma os passos nos lugares altos.

35É ele que treina as minhas mãos para a batalha,

e assim os meus braços vergam o arco de bronze.

36Tu me dás o teu escudo de livramento;

a tua ajuda me fez forte.

37Alargas sob mim o meu caminho,

para que os meus tornozelos não se torçam.

38“Persegui os meus inimigos e os derrotei;

não voltei enquanto não foram destruídos.

39Esmaguei-os completamente, e não puderam levantar-se;

caíram debaixo dos meus pés.

40Tu me revestiste de força para a batalha;

fizeste cair aos meus pés os meus adversários.

41Fizeste que os meus inimigos fugissem de mim;

destruí os que me odiavam.

42Gritaram por socorro, mas não havia quem os salvasse;

gritaram ao Senhor, mas ele não respondeu.

43Eu os reduzi a pó, como o pó da terra;

esmaguei-os e os amassei como a lama das ruas.

44“Tu me livraste dos ataques do meu povo;

preservaste-me como líder de nações.

Um povo que eu não conhecia me é sujeito.

45Estrangeiros me bajulam;

assim que me ouvem, me obedecem.

46Todos eles perdem a coragem;

saem tremendo das suas fortalezas22.46 Conforme alguns manuscritos da Septuaginta e a Vulgata. O Texto Massorético diz desde suas fortalezas eles se armam. Veja Sl 18.45..

47“O Senhor vive! Bendita seja a minha Rocha!

Exaltado seja Deus, a Rocha que me salva!

48Este é o Deus que em meu favor executa vingança,

que sujeita nações ao meu poder,

49que me livrou dos meus inimigos.

Tu me exaltaste acima dos meus agressores;

de homens violentos me libertaste.

50Por isso te louvarei entre as nações, ó Senhor;

cantarei louvores ao teu nome.

51“Ele concede grandes vitórias ao seu rei;

é bondoso com o seu ungido,

com Davi e seus descendentes para sempre”.