2 Petru 2 – NTLR & SZ-PL

Nouă Traducere În Limba Română

2 Petru 2:1-22

Învățătorii falși și nimicirea lor

1Însă în popor s‑au ridicat și profeți falși, tot așa cum și între voi vor fi învățători falși, care vor strecura erezii1 Sau: opinii. distrugătoare și‑L vor nega pe Stăpânul Care i‑a răscumpărat, aducând astfel asupra lor o distrugere grabnică. 2Mulți îi vor urma în depravările lor. Din cauza lor, calea adevărului va fi vorbită de rău. 3În lăcomia lor, vor încerca să profite de voi prin cuvinte amăgitoare.3 Sau: prin învățături imaginare. Dar condamnarea lor, hotărâtă în trecut, nu stă degeaba, iar distrugerea lor nu dormitează.

4Căci, dacă nu i‑a cruțat Dumnezeu pe îngeri atunci când au păcătuit4 Sau: pe îngeri, care au păcătuit., ci i‑a aruncat în Tartar4 Tartarosas (aruncat în Tartar); termenul Tartar indică Iadul. și i‑a încredințat lanțurilor beznei4 Unele mss conțin: în gropi întunecate., unde sunt păziți până la judecată, 5și dacă n‑a cruțat El lumea din vechime, ci a adus potopul peste lumea celor neevlavioși, însă l‑a păzit pe Noe – un predicator al dreptății – împreună cu alți șapte, 6dacă a condamnat El cetățile Sodoma și Gomora la distrugere, prefăcându‑le în cenușă și dându‑le astfel drept exemplu cu privire la ce urmează să li se întâmple celor neevlavioși, 7însă l‑a scăpat pe Lot cel drept, care suferea din cauza felului de viață depravat al celor nelegiuiți, 8(căci omul acesta drept, în timp ce trăia printre ei, își chinuia zi de zi sufletul său drept din cauza faptelor nelegiuite pe care le vedea și auzea) 9înseamnă că Domnul știe cum să‑i scape pe cei evlavioși din încercare și să‑i păstreze pe cei nedrepți sub pedeapsă, până în Ziua Judecății9 Sau: ca să fie pedepsiți în Ziua Judecății., 10mai ales pe cei ce umblă după pofta stricată a firii și disprețuiesc autoritatea. Ei sunt neobrăzați, aroganți și nu se înfioară când batjocoresc cele slăvite, 11în timp ce îngerii, care sunt mai mari în tărie și putere, nu aduc în prezența11 Unele mss conțin: din partea. Domnului vreo judecată blasfemiatoare împotriva lor. 12Însă acești oameni, ca niște viețuitoare fără rațiune, – care acționează din instinct, fiind născute să fie prinse și nimicite –, batjocorind ceea ce nu cunosc, vor fi nimiciți în însăși stricăciunea lor, 13suferind răsplata pentru nedreptatea lor. Ei consideră cheful din timpul zilei o plăcere și sunt ca niște pete și ca niște metehne, chefuind în înșelătoriile13 Cu referire la învățăturile lor înșelătoare. lor13 Unele mss conțin: chefuind la mesele lor de dragoste. atunci când se ospătează împreună cu voi. 14Au ochii plini de adulter14 Lit.: o adulteră., sunt nesătui după păcat, momesc sufletele nestatornice, inima le este deprinsă la lăcomie, sunt niște copii ai blestemului. 15Au părăsit calea cea dreaptă și s‑au rătăcit, urmând calea lui Balaam, fiul lui Bosor15 În VT acest nume apare ca Beor. Termenul ebraic înrudit cu bosor este basar, care înseamnă carne. Balaam, fiul lui Beor, este pe drept etichetat ca fiu al carnalității, un om firesc, lacom, care l‑a ispitit pe Israel la imoralitate., care a iubit răsplata nedreptății. 16Dar a fost mustrat pentru fărădelegea lui: o măgăriță – ființă necuvântătoare – i‑a vorbit cu glas omenesc și a împiedicat nebunia profetului.

17Aceștia sunt niște izvoare secate, niște cețuri duse de furtună. Pentru ei a fost păstrat întunericul beznă. 18Căci ei rostesc lăudăroșenii deșarte și îi momesc cu poftele firii și cu depravări pe cei ce tocmai au scăpat de oamenii care trăiesc în rătăcire. 19Le promit libertatea în timp ce ei înșiși sunt sclavi ai stricăciunii. Căci de ceea ce este învins cineva, de aceea este și înrobit.19 Imaginea folosită aici derivă din practica uzuală în antichitate prin care inamicii învinși și luați prizonieri deveneau sclavi ai învingătorului. 20Într-adevăr, dacă, după ce au scăpat de murdăriile lumii prin cunoașterea Domnului nostru și Mântuitorului Isus Cristos, aceștia se încurcă din nou în ele și sunt învinși, starea lor din urmă devine mai rea decât cea dintâi. 21Căci era mai bine pentru ei să nu fi cunoscut calea dreptății, decât să fi cunoscut‑o și apoi să se întoarcă de la porunca sfântă care le‑a fost încredințată. 22Ceea ce li s‑a întâmplat lor arată că este adevărat proverbul:

„Câinele se întoarce la voma lui“22 Vezi Prov. 26:11.

și

„Scroafa, după ce este spălată, se tăvălește în noroi.“22 Sursa acestui citat rămâne necunoscută. Este posibil ca el (1) să fi făcut parte cândva din cartea Proverbelor sau (2) să fi fost preluat dintr‑o altă sursă și considerat, alături de primul citat, un singur proverb.

Słowo Życia

2 Piotra 2:1-22

Fałszywe nauki

1Niestety, w przeszłości istnieli również fałszywi prorocy, którzy przekazywali Izraelitom słowa, które wcale nie pochodziły od Boga. Tacy fałszywi nauczyciele pojawią się również wśród was. Będą oni głosić nauki prowadzące do zguby. Co więcej, odrzucą nawet Pana, który ich odkupił, i sami ściągną na siebie nieszczęście. 2Wielu ludzi uwierzy im jednak i zejdzie przez nich na złą drogę. Z powodu tych fałszywych nauczycieli, niektórzy będą wyśmiewać Bożą prawdę.

3Ludzie ci, kierowani zachłannością, będą opowiadać wam różne miłe dla ucha rzeczy, aby tylko wyłudzić od was pieniądze. Dawno już jednak zapadł na nich wyrok, a kara, która ich czeka, jest nieuchronna.

4Bóg nie oszczędził bowiem nawet aniołów, którzy zgrzeszyli, ale strącił ich do ciemnej otchłani. Uwięzieni, czekają teraz na Boży sąd. 5Co więcej, nie oszczędził nawet całego świata, bowiem ukarał bezbożnych ludzi potopem. Przeżyło go tylko osiem osób, wśród nich—Noe, który wzywał ludzi do prawego życia. 6Bóg nie oszczędził także Sodomy i Gomory—miast, które zostały doszczętnie zniszczone przez ogień, i stały się ostrzeżeniem dla bezbożnych. 7Uratował jednak Lota, prawego człowieka, który cierpiał z powodu rozwiązłości mieszkańców swego miasta. 8Żyjąc wśród nich, codziennie widział zło, które czynili, i słyszał o ich grzechach. Wszystko to sprawiało mu ogromny ból, ponieważ kochał dobro. 9Pan potrafi jednak przyjść z pomocą pobożnym, którzy znaleźli się w trudnej sytuacji. On dopilnuje jednak również tego, aby bezbożni stanęli przed Jego sądem i ponieśli odpowiednią karę. 10Będzie ona szczególnie surowa dla tych, którzy odrzucają Jego władzę, a oddają się w niewolę grzesznym pragnieniom. Tacy ludzie są bardzo pewni siebie. Nie obawiają się nawet przeklinać niebiańskich istot, 11podczas gdy nawet aniołowie—o wiele silniejsi i potężniejsi od nich!—nie ośmielają się oskarżać ich lub potępiać przed Panem.

12Ludzie ci są jak nierozumne, dzikie zwierzęta, z natury skazane na upolowanie i zabicie. Przeklinają to, o czym nie mają zielonego pojęcia, ale skończą podobnie jak upolowana zwierzyna 13i poniosą karę za swój grzech. Nawet nie ukrywają się bowiem ze swoją rozwiązłością, uważając grzech za coś przyjemnego. Niemoralnie zachowują się nawet wtedy, gdy zasiadają z wami przy wspólnym stole, i wciąż sprawiają wam kłopoty. 14Zawsze wypatrują rozwiązłych kobiet i nigdy nie mogą nasycić się grzechem. Są zachłanni i przyciągają do siebie ludzi, wykorzystując ich słabość. Są jednak skazani na zagładę. 15Zeszli bowiem z drogi Bożej prawdy i poszli śladem Baalama, syna Bosora, który z miłości do pieniędzy był gotów popełnić zło. 16Został jednak upokorzony przez własnego osła, który przemówił ludzkim głosem i nie pozwolił, aby Baalam popełnił głupstwo.

17Tacy ludzie są podobni do wyschniętych źródeł i chmur, które wiatr goni z miejsca na miejsce. Ich przeznaczeniem jest ciemna otchłań. 18Gdy mówią, używają wyszukanych słów, nie mają jednak nic wartościowego do powiedzenia. Wykorzystując ludzkie skłonności do grzechu i złe pragnienia, doprowadzają do upadku tych, którzy dopiero co wyzwolili się spod wpływu ludzi żyjących w błędzie. 19Obiecują im „wyzwolenie”, a sami są niewolnikami grzechu. Każdy jest bowiem niewolnikiem tego, co rządzi jego życiem.

20Jeśli ktoś poznał naszego Pana i Zbawiciela, Jezusa Chrystusa, i uwolnił się od wpływów tego zepsutego świata, a potem ponownie im uległ, to jego obecna sytuacja jest gorsza od poprzedniej. 21Lepiej byłoby, żeby nigdy nie usłyszał o Bożej drodze, niż żeby—poznawszy ją—odwrócił się od świętych Bożych przykazań. 22Na takich ludziach dokładnie sprawdza się powiedzenie: „Pies wraca do tego, co wcześniej zwymiotował” oraz „Umyta świnia znowu wchodzi w błoto”.