Nouă Traducere În Limba Română

2 Cronici 20

Iehoşafat respinge invazia din est

1După o vreme, moabiţii şi amoniţii împreună cu nişte meuniţi[a] au pornit la război împotriva lui Iehoşafat. Mesagerii au venit la Iehoşafat şi l-au înştiinţat zicându-i: „O mare mulţime vine împotriva ta de dincolo de mare[b], din Edom[c], şi au ajuns la Haţaţon-Tamar, care este En-Ghedi.“ Iehoşafat s-a temut. El s-a hotărât să-L întrebe pe Domnul şi a vestit un post în tot ţinutul lui Iuda. Cei din Iuda s-au adunat ca să ceară ajutor de la Domnul. Da, ei au venit din toate cetăţile lui Iuda ca să ceară ajutor de la Domnul. Iehoşafat a stat în adunarea lui Iuda şi a Ierusalimului, la Casa Domnului, înaintea curţii celei noi şi a zis:

Doamne, Dumnezeul strămoşilor noştri, oare nu Tu eşti Dumnezeu în ceruri? Oare nu Tu stăpâneşti peste toate regatele neamurilor? În mâna Ta este puterea şi tăria şi nimeni nu Ţi se poate împotrivi! Oare nu Tu, Dumnezeul nostru, eşti Cel Care i-ai izgonit pe locuitorii acestei ţări dinaintea poporului Tău, Israel, şi n-ai dat-o Tu, pentru totdeauna, seminţei[d] lui Avraam, prietenul Tău[e]? Ei au locuit în ţară şi au zidit în ea un Lăcaş pentru Numele Tău, zicând: «Dacă va veni asupra noastră vreo nenorocire, sabia, judecata, molima sau foametea, iar noi vom sta înaintea acestei Case şi înaintea Ta, căci Numele Tău este în Casa aceasta şi dacă, în strâmtorarea noastră, vom striga către Tine, atunci Te rugămne asculţi şi să ne izbăveşti!» 10 Priveşte acum la amoniţi, la moabiţi şi la cei din muntele Seir, – în teritoriul cărora nu i-ai dat voie lui Israel să intre atunci când venea din ţara Egiptului, căci el i-a ocolit şi nu i-a nimicit, – 11 priveşte cum ne răsplătesc: ei vin să ne izgonească din moştenirea Ta, pe care ne-ai dat-o în stăpânire! 12 O, Dumnezeul nostru, oare nu-i vei judeca Tu? Căci noi suntem fără putere înaintea acestei mari mulţimi care vine împotriva noastră! Noi nu ştim ce să ne facem, dar ochii noştri sunt îndreptaţi către Tine!“

13 Toţi bărbaţii din Iuda stăteau înaintea Domnului cu copilaşii, cu soţiile şi cu fiii lor. 14 Atunci Duhul Domnului a venit în mijlocul adunării, peste Iahaziel, fiul lui Zaharia, fiul lui Benaia, fiul lui Ieiel, fiul lui Matania, un levit dintre urmaşii lui Asaf. 15 El a zis:

„Voi, toţi cei din Iuda, voi, locuitori ai Ierusalimului, şi tu, rege Iehoşafat, ascultaţi! Aşa vorbeşte Domnul: «Nu vă temeţi şi nu vă înspăimântaţi din cauza acestei mari mulţimi, căci lupta nu este a voastră, ci a lui Dumnezeu! 16 Mâine, să înaintaţi împotriva lor! Ei se vor fi urcat prin trecătoarea Ţiţ şi-i veţi găsi la capătul văii dinspre pustia Ieruel. 17 Voi nu veţi avea de luptat. Opriţi-vă, staţi şi priviţi izbăvirea pe care v-o va da Domnul!» Iuda şi Ierusalim, nu vă temeţi şi nu vă înspăimântaţi! Mâine, ieşiţi înaintea lor şi Domnul va fi cu voi!“

18 Iehoşafat s-a închinat cu faţa la pământ. Toţi cei din Iuda şi locuitorii Ierusalimului au căzut înaintea Domnului, închinându-I-se, 19 iar leviţii dintre urmaşii lui Chehat şi ai lui Korah s-au ridicat să-L laude pe Domnul, Dumnezeul lui Israel, cu glas tare.

20 S-au sculat dis-de-dimineaţă şi au pornit înspre pustia Tekoa. La plecarea lor, Iehoşafat s-a ridicat şi a zis:

„Iuda şi locuitori ai Ierusalimului, ascultaţi-mă! Încredeţi-vă în Domnul, Dumnezeul vostru, şi veţi fi întăriţi! Încredeţi-vă în profeţii Lui şi veţi izbândi!“

21 S-a sfătuit apoi cu poporul, după care i-a pus pe cei ce Îi cântau Domnului şi-L lăudau cu podoabe sfinte[f], să iasă înaintea celor înarmaţi şi să zică: „Lăudaţi pe Domnul! Îndurarea Lui ţine pe vecie![g] 22 În clipa când au început să cânte şi să aducă laudă, Domnul a aşezat o ambuscadă împotriva amoniţilor, moabiţilor şi a locuitorilor din muntele Seir care veniseră împotriva lui Iuda şi aceştia au fost învinşi. 23 Amoniţii şi moabiţii s-au ridicat împotriva locuitorilor din Seir ca să-i distrugă şi să-i nimicească. Când au terminat cu locuitorii din Seir, s-au repezit unii la alţii şi s-au nimicit între ei. 24 Când cei din Iuda au ajuns pe înălţimea de unde puteau zări pustia şi s-au uitat înspre mulţimea de duşmani, iată că acolo erau numai leşuri zăcând pe pământ; nici unul nu scăpase. 25 Iehoşafat şi poporul lui s-au dus şi au adunat prada. Ei au găsit printre leşuri[h] o mulţime de bunuri, haine[i] şi vase preţioase, şi au luat atât de multe, încât nu le-au putut duce. Au avut nevoie de trei zile să adune prada, căci era foarte multă. 26 În ziua a patra, s-au strâns cu toţii în valea Beraca[j], unde L-au binecuvântat pe Domnul. De aceea au pus văii respective numele Beraca şi aşa i-a rămas numele până în ziua de astăzi. 27 Apoi toţi bărbaţii din Iuda şi din Ierusalim au plecat şi s-au întors la Ierusalim cu bucurie, avându-l pe Iehoşafat în fruntea lor, căci Domnul îi înveselise din pricina izbândei împotriva duşmanilor lor. 28 Au intrat în Ierusalim cântând din harfe, din lire şi din trâmbiţe şi s-au dus înspre Casa Domnului. 29 Groaza lui Dumnezeu a venit peste toate regatele celorlalte ţări, când au auzit că Domnul s-a luptat cu duşmanii lui Israel. 30 Prin urmare, regatul lui Iehoşafat a avut parte de linişte şi Dumnezeul lui i-a dat odihnă de jur împrejur.

31 Aşadar, Iehoşafat a domnit peste Iuda. El avea treizeci şi cinci de ani când a devenit rege şi a domnit la Ierusalim timp de douăzeci şi cinci de ani. Mama lui se numea Azuba şi era fiica lui Şilhi. 32 El a umblat în căile tatălui său, Asa, şi nu s-a abătut de la ele, făcând ce era drept înaintea Domnului. 33 Totuşi înălţimile nu au fost îndepărtate, iar poporul tot nu şi-a alipit inima de Dumnezeul strămoşilor lui. 34 Celelalte fapte ale lui Iehoşafat, de la început până la sfârşit, au fost scrise în „Cronicile lui Iehu“, fiul lui Hanani, care au fost incluse în „Cartea regilor lui Israel“. 35 După o vreme, Iehoşafat, regele lui Iuda, s-a aliat cu Ahazia, regele lui Israel, cel care s-a făcut vinovat de nelegiuire. 36 S-a aliat cu el ca să construiască nişte corăbii ce urmau să navigheze la Tarşiş[k]. Au construit corăbiile la Eţion-Gheber. 37 Atunci Eliezer din Mareşa, fiul lui Dodava, a profeţit împotriva lui Iehoşafat astfel: „Pentru că te-ai aliat cu Ahazia, Domnul îţi va sfărâma lucrarea!“ Corăbiile au fost sfărâmate şi nu au mai reuşit să navigheze la Tarşiş.

Footnotes

  1. 2 Cronici 20:1 Câteva mss LXX; TM: amoniţi
  2. 2 Cronici 20:2 Marea Moartă
  3. 2 Cronici 20:2 Un mss TM; cele mai multe mss TM, LXX, VUL: Aram
  4. 2 Cronici 20:7 Termenul ebraic pentru sămânţă este un singular care se poate referi atât la un singur urmaş, cât şi la toţi urmaşii de pe linia genealogică a unei persoane (colectiv). Este foarte probabil ca în cele mai multe cazuri termenul să exprime o ambiguitate intenţionată. În traducerea de faţă a fost redat fie literal, fie cu urmaş sau urmaşi, în funcţie de contextul literal şi de cel teologic. Apostolul Pavel (Gal. 3:16) aplică acelaşi termen, sămânţă, lui Isus Cristos, demonstrând prin exegeza sa că promisiunea făcută lui Avraam îşi găseşte împlinirea ultimă în Isus Cristos
  5. 2 Cronici 20:7 Vezi Iac. 2:23; lit.: cel pe care îl iubeşti
  6. 2 Cronici 20:21 Sau: lăudau splendoarea sfinţeniei Sale; sfinţenie se poate referi la Domnul Însuşi sau la îmbrăcămintea preoţească (vezi Ps. 110:3)
  7. 2 Cronici 20:21 Sau: Dragostea Lui este veşnică!
  8. 2 Cronici 20:25 Sau: printre vite
  9. 2 Cronici 20:25 Câteva mss TM, VUL; cele mai multe mss TM: cadavre
  10. 2 Cronici 20:26 Beraca înseamnă Binecuvântare
  11. 2 Cronici 20:36 TM: la Tarşiş; vezi nota de la 9:21; şi în v. 37

New American Standard Bible

2 Chronicles 20

Judah Invaded

1Now it came about after this that the sons of Moab and the sons of Ammon, together with some of the [a]Meunites, came to make war against Jehoshaphat. Then some came and reported to Jehoshaphat, saying, “A great multitude is coming against you from beyond the sea, out of [b]Aram and behold, they are in Hazazon-tamar (that is Engedi).” Jehoshaphat was afraid and [c]turned his attention to seek the Lord, and proclaimed a fast throughout all Judah. So Judah gathered together to seek help from the Lord; they even came from all the cities of Judah to seek the Lord.

Jehoshaphat’s Prayer

Then Jehoshaphat stood in the assembly of Judah and Jerusalem, in the house of the Lord before the new court, and he said, “O Lord, the God of our fathers, are You not God in the heavens? And are You not ruler over all the kingdoms of the nations? Power and might are in Your hand so that no one can stand against You. Did You not, O our God, drive out the inhabitants of this land before Your people Israel and give it to the descendants of Abraham Your friend forever? They have lived in it, and have built You a sanctuary there for Your name, saying, ‘Should evil come upon us, the sword, or judgment, or pestilence, or famine, we will stand before this house and before You (for Your name is in this house) and cry to You in our distress, and You will hear and deliver us.’ 10 Now behold, the sons of Ammon and Moab and [d]Mount Seir, whom You did not let Israel invade when they came out of the land of Egypt (they turned aside from them and did not destroy them), 11 see how they are rewarding us by coming to drive us out from Your possession which You have given us as an inheritance. 12 O our God, will You not judge them? For we are powerless before this great multitude who are coming against us; nor do we know what to do, but our eyes are on You.”

13 All Judah was standing before the Lord, with their infants, their wives and their children.

Jahaziel Answers the Prayer

14 Then in the midst of the assembly the Spirit of the Lord came upon Jahaziel the son of Zechariah, the son of Benaiah, the son of Jeiel, the son of Mattaniah, the Levite of the sons of Asaph; 15 and he said, “Listen, all Judah and the inhabitants of Jerusalem and King Jehoshaphat: thus says the Lord to you, ‘Do not fear or be dismayed because of this great multitude, for the battle is not yours but God’s. 16 Tomorrow go down against them. Behold, they will come up by the ascent of Ziz, and you will find them at the end of the valley in front of the wilderness of Jeruel. 17 You need not fight in this battle; station yourselves, stand and see the salvation of the Lord on your behalf, O Judah and Jerusalem.’ Do not fear or be dismayed; tomorrow go out to face them, for the Lord is with you.”

18 Jehoshaphat bowed his head with his face to the ground, and all Judah and the inhabitants of Jerusalem fell down before the Lord, worshiping the Lord. 19 The Levites, from the sons of the Kohathites and of the sons of the Korahites, stood up to praise the Lord God of Israel, with a very loud voice.

Enemies Destroy Themselves

20 They rose early in the morning and went out to the wilderness of Tekoa; and when they went out, Jehoshaphat stood and said, “Listen to me, O Judah and inhabitants of Jerusalem, put your trust in the Lord your God and you will be established. Put your trust in His prophets and succeed.” 21 When he had consulted with the people, he appointed those who sang to the Lord and those who praised Him in holy attire, as they went out before the army and said, “Give thanks to the Lord, for His lovingkindness is everlasting.” 22 When they began singing and praising, the Lord set ambushes against the sons of Ammon, Moab and Mount Seir, who had come against Judah; so they were [e]routed. 23 For the sons of Ammon and Moab rose up against the inhabitants of Mount Seir destroying them completely; and when they had finished with the inhabitants of Seir, they helped to destroy one another.

24 When Judah came to the lookout of the wilderness, they looked toward the multitude, and behold, they were corpses lying on the ground, and no one had escaped. 25 When Jehoshaphat and his people came to take their spoil, they found much among them, including goods, [f]garments and valuable things which they took for themselves, more than they could carry. And they were three days taking the spoil because there was so much.

Triumphant Return to Jerusalem

26 Then on the fourth day they assembled in the valley of Beracah, for there they blessed the Lord. Therefore they have named that place “The Valley of [g]Beracah” until today. 27 Every man of Judah and Jerusalem returned with Jehoshaphat at their head, returning to Jerusalem with joy, for the Lord had made them to rejoice over their enemies. 28 They came to Jerusalem with harps, lyres and trumpets to the house of the Lord. 29 And the dread of God was on all the kingdoms of the lands when they heard that the Lord had fought against the enemies of Israel. 30 So the kingdom of Jehoshaphat was at peace, for his God gave him rest on all sides.

31 Now Jehoshaphat reigned over Judah. He was thirty-five years old when he became king, and he reigned in Jerusalem twenty-five years. And his mother’s name was Azubah the daughter of Shilhi. 32 He walked in the way of his father Asa and did not depart from it, doing right in the sight of the Lord. 33 The high places, however, were not removed; the people had not yet directed their hearts to the God of their fathers.

34 Now the rest of the acts of Jehoshaphat, first [h]to last, behold, they are written in the annals of Jehu the son of Hanani, which is [i]recorded in the Book of the Kings of Israel.

Alliance Displeases God

35 After this Jehoshaphat king of Judah allied himself with Ahaziah king of Israel. He acted wickedly [j]in so doing. 36 So he allied himself with him to make ships to go to Tarshish, and they made the ships in Ezion-geber. 37 Then Eliezer the son of Dodavahu of Mareshah prophesied against Jehoshaphat saying, “Because you have allied yourself with Ahaziah, the Lord has destroyed your works.” So the ships were broken and could not go to Tarshish.

Footnotes

  1. 2 Chronicles 20:1 So with Gr; Heb Ammonites
  2. 2 Chronicles 20:2 Another reading is Edom
  3. 2 Chronicles 20:3 Lit set his face
  4. 2 Chronicles 20:10 I.e. Edom
  5. 2 Chronicles 20:22 Lit struck down
  6. 2 Chronicles 20:25 So several ancient mss; others read corpses
  7. 2 Chronicles 20:26 I.e. blessing
  8. 2 Chronicles 20:34 Lit and
  9. 2 Chronicles 20:34 Lit taken up
  10. 2 Chronicles 20:35 Lit to do