Nouă Traducere În Limba Română

2 Corintieni 1

1Pavel, apostol al lui Isus Cristos prin voia lui Dumnezeu, şi fratele Timotei, către biserica lui Dumnezeu care este în Corint, împreună cu toţi sfinţii care sunt în toată Ahaia[a]: har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Cristos!

Mulţumiri Dumnezeului oricărei încurajări

Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Cristos, Tatăl îndurărilor şi Dumnezeul oricărei încurajări, Cel Care ne încurajează în toate necazurile noastre, pentru a-i putea încuraja pe cei ce sunt în orice necaz, cu încurajarea cu care noi înşine suntem încurajaţi de Dumnezeu. Aşa cum suferinţele lui Cristos abundă în noi, tot astfel, prin Cristos, suntem încurajaţi din abundenţă. Dacă noi avem necazuri, este pentru încurajarea şi mântuirea voastră; dacă noi suntem încurajaţi, este pentru încurajarea voastră, care vă ajută să răbdaţi aceleaşi suferinţe pe care le răbdăm şi noi. Nădejdea noastră cu privire la voi este fermă, pentru că ştim că, aşa cum sunteţi părtaşi cu noi în suferinţă, tot aşa sunteţi şi în încurajare.

Fraţilor, nu vrem să nu ştiţi despre necazurile pe care le-am avut în Asia[b], pentru că am avut greutăţi dincolo de puterea noastră, aşa încât pierduserăm şi nădejdea de a mai trăi. Ne-am simţit ca şi cum am fi primit condamnarea la moarte, ca să nu ne bazăm pe noi înşine, ci pe Dumnezeu, Care învie morţii; 10 El ne-a scăpat dintr-un mare pericol de moarte şi va continua să ne scape. În El nădăjduim că încă ne va mai scăpa. 11 Uniţi-vă să ne ajutaţi prin rugăciunile voastre şi mulţi vor mulţumi pentru noi[c] datorită darului dat nouă ca răspuns la rugăciunile multora.

Schimbarea unora dintre planurile lui Pavel

12 Lauda noastră este mărturia conştiinţei noastre, potrivit căreia noi ne-am comportat în lume, şi chiar mai mult faţă de voi, în curăţia şi sinceritatea care vin de la Dumnezeu, nu cu o înţelepciune firească[d], ci prin harul lui Dumnezeu. 13 Căci noi nu vă scriem altceva decât ceea ce puteţi citi şi înţelege. Şi nădăjduiesc că până la sfârşit veţi înţelege, 14 aşa cum aţi şi înţeles, în parte, că lauda voastră suntem noi, după cum şi voi veţi fi lauda noastră, în ziua Domnului nostru Isus.

15 Având această încredinţare, mi-am propus mai întâi să vin la voi, ca să aveţi parte de o a doua favoare. 16 Am vrut să vin la voi în drum spre Macedonia, să mă întorc din Macedonia tot pe la voi şi să fiu trimis de voi în Iudeea. 17 Deci, plănuind aceasta, m-am comportat eu oare cu uşurătate? Sau mi-am făcut planurile în mod firesc, gata să spun şi „da, da“ şi „nu, nu“? 18 Credincios este Dumnezeu, că vorbirea noastră faţă de voi nu este şi „da“, şi „nu“. 19 Căci Fiul lui Dumnezeu, Isus Cristos, pe Care noi L-am predicat printre voi, – eu, Silvanus[e] şi Timotei (, nu este „da“ şi „nu“, ci El este întotdeauna „da“, 20 pentru că în El toate promisiunile lui Dumnezeu sunt „da“. De aceea, prin El spunem „Amin!“, spre slava lui Dumnezeu. 21 Cel Care ne întăreşte împreună cu voi, în Cristos, şi Care ne-a uns, este Dumnezeu. 22 El ne-a şi pecetluit şi ne-a dat în inimă Duhul ca pe o garanţie.

23 Îl chem pe Dumnezeu ca martor al sufletului meu, spunându-vă că n-am mai venit în Corint tocmai ca să vă cruţ. 24 Nu că noi domnim peste credinţa voastră, ci suntem conlucrători cu voi pentru bucuria voastră, căci voi staţi fermi în credinţă.

  1. 2 Corintieni 1:1 Provincie romană cu capitala la Corint
  2. 2 Corintieni 1:8 Este vorba despre provincia romană Asia, cu capitala de facto la Efes, privincie care ocupa, alături de alte provincii, aria geografică cunoscută ca Asia Mică
  3. 2 Corintieni 1:11 Multe mss conţin: voi
  4. 2 Corintieni 1:12 Lit.: carnală
  5. 2 Corintieni 1:19 O variantă a numelui Silas

New International Version - UK

2 Corinthians 1

1Paul, an apostle of Christ Jesus by the will of God, and Timothy our brother,

To the church of God in Corinth, together with all his holy people throughout Achaia:

Grace and peace to you from God our Father and the Lord Jesus Christ.

Praise to the God of all comfort

Praise be to the God and Father of our Lord Jesus Christ, the Father of compassion and the God of all comfort, who comforts us in all our troubles, so that we can comfort those in any trouble with the comfort we ourselves receive from God. For just as we share abundantly in the sufferings of Christ, so also our comfort abounds through Christ. If we are distressed, it is for your comfort and salvation; if we are comforted, it is for your comfort, which produces in you patient endurance of the same sufferings we suffer. And our hope for you is firm, because we know that just as you share in our sufferings, so also you share in our comfort.

We do not want you to be uninformed, brothers and sisters,[a] about the troubles we experienced in the province of Asia. We were under great pressure, far beyond our ability to endure, so that we despaired of life itself. Indeed, we felt we had received the sentence of death. But this happened that we might not rely on ourselves but on God, who raises the dead. 10 He has delivered us from such a deadly peril, and he will deliver us again. On him we have set our hope that he will continue to deliver us, 11 as you help us by your prayers. Then many will give thanks on our behalf for the gracious favour granted us in answer to the prayers of many.

Paul’s change of plans

12 Now this is our boast: our conscience testifies that we have conducted ourselves in the world, and especially in our relations with you, with integrity[b] and godly sincerity. We have done so, relying not on worldly wisdom but on God’s grace. 13 For we do not write to you anything you cannot read or understand. And I hope that, 14 as you have understood us in part, you will come to understand fully that you can boast of us just as we will boast of you in the day of the Lord Jesus.

15 Because I was confident of this, I wanted to visit you first so that you might benefit twice. 16 I wanted to visit you on my way to Macedonia and to come back to you from Macedonia, and then to let you send me on my way to Judea. 17 Was I fickle when I intended to do this? Or do I make my plans in a worldly manner so that in the same breath I say both ‘Yes, yes’ and ‘No, no’?

18 But as surely as God is faithful, our message to you is not ‘Yes’ and ‘No’. 19 For the Son of God, Jesus Christ, who was preached among you by us – by me, Silas[c] and Timothy – was not ‘Yes’ and ‘No’, but in him it has always been ‘Yes’. 20 For no matter how many promises God has made, they are ‘Yes’ in Christ. And so through him the ‘Amen’ is spoken by us to the glory of God. 21 Now it is God who makes both us and you stand firm in Christ. He anointed us, 22 set his seal of ownership on us, and put his Spirit in our hearts as a deposit, guaranteeing what is to come.

23 I call God as my witness – and I stake my life on it – that it was in order to spare you that I did not return to Corinth. 24 Not that we lord it over your faith, but we work with you for your joy, because it is by faith you stand firm.

  1. 2 Corinthians 1:8 The Greek word for brothers and sisters (adelphoi) refers here to believers, both men and women, as part of God’s family; also in 8:1; 13:11.
  2. 2 Corinthians 1:12 Many manuscripts holiness
  3. 2 Corinthians 1:19 Greek Silvanus, a variant of Silas