1 Samuel 2 – NTLR & OL

Nouă Traducere În Limba Română

1 Samuel 2:1-36

Rugăciunea Anei

1Ana s‑a rugat, zicând:

„Mi se bucură inima în Domnul,

cornul1, 10 Coarnele sunt armele de bază și ornamentele unui animal, mărimea și condiția acestora fiind indiciul puterii, al poziției și al sănătății/virilității lui. Prin urmare, cornul a ajuns să reprezinte în Biblie puterea, demnitatea și autoritatea, precum și victoria în luptă. În multe basoreliefuri mesopotamieme regii și zeitățile apar purtând coroane cu coarne pe ele. De asemenea, cornul se referă și la posteritate, la urmașii cuiva (vezi 2 Sam. 2:1; 1 Cron. 25:5; Ps. 132:17). îmi este înălțat în Domnul,

iar gura mea este larg deschisă împotriva dușmanilor mei,

căci mă bucur de izbăvirea Ta.

2Nimeni nu este sfânt ca Domnul,

căci nu este niciun Dumnezeu în afară de Tine,

nu este stâncă precum Dumnezeul nostru.

3Nu mai vorbiți cu atâta mândrie

și să nu mai iasă aroganță din gura voastră,

căci Domnul este un Dumnezeu al cunoașterii

și Unul Care cântărește faptele.

4Arcul celor viteji se înspăimântă,

iar cei care se împiedică sunt încinși cu putere.

5Cei care erau sătui se închiriază pentru pâine,

iar cei care erau flămânzi încetează a mai flămânzi.

Cea stearpă naște șapte fii,

pe când cea care are mulți copii se ofilește.

6Domnul dă la moarte și tot El aduce la viață;

El coboară în Locuința Morților6 Ebr.: Șeol și tot El ridică.

7Domnul duce la sărăcie și tot El îmbogățește;

El coboară și tot El înalță.

8El îl ridică din praf pe cel sărac,

și îl înalță din grămada de cenușă pe cel nevoiaș,

ca să‑i așeze la un loc cu nobilii

și să le dea drept moștenire un tron al slavei.

Căci ai Domnului sunt stâlpii pământului

și pe ei a așezat El lumea.

9El păzește pașii credincioșilor Săi,

însă ticăloșii vor fi reduși la tăcere în întuneric,

pentru că nu prin putere va învinge omul.

10Dușmanii Domnului vor fi zdrobiți;

El va tuna din ceruri împotriva lor.

Domnul va judeca marginile pământului,

va da tărie împăratului Său

și va înălța cornul unsului Său.“

11După aceea, Elkana a plecat acasă, la Rama, iar băiatul slujea Domnului în prezența preotului Eli.

Ticăloșia fiilor lui Eli

12Fiii lui Eli erau niște oameni de nimic12 Lit.: fiii lui Belial. Sensul literal al termenului Belial este fără folos(ință), fără utilitate (bun de nimic). În sens lărgit, termenul se poate traduce cu ticălos, netrebnic. Vezi și nota din 2 Cor. 6:15.. Ei nu‑L cunoșteau pe Domnul. 13Obiceiul preoților față de popor era acesta: slujitorul preotului venea, în timp ce se fierbea carnea, la fiecare om care își aducea jertfa și, ținând în mână o furculiță cu trei dinți, 14o băga în tigaie, în cratiță, în cazan sau în oală, și tot ceea ce era apucat cu furculița, preotul lua pentru sine. În felul acesta făceau cu toți cei din Israel care veneau acolo, la Șilo. 15Pe lângă aceasta, înainte de a arde grăsimea,15 Cf. Lev. 3:16; 4:8-10, 26, 31, 35; 7:28, 30-31; 17:6. slujitorul preotului venea și îi spunea omului care jertfea: „Dă pentru preot carne de fript, căci el nu va lua de la tine carne fiartă, ci doar crudă!“ 16Dacă omul îi răspundea: „Să ardem mai întâi grăsimea, iar după aceea vei lua atât cât dorești“, slujitorul îi spunea: „Chiar acum trebuie să dai! Dacă nu, voi lua cu forța!“ 17Păcatul acestor tineri era foarte mare înaintea Domnului, pentru că disprețuiau darurile de mâncare ale Domnului.

18Samuel însă slujea înaintea Domnului; și copilul acesta era încins cu un efod de in. 19Mama sa îi făcea în fiecare an câte o mantie mică pe care i‑o aducea atunci când se suia împreună cu soțul ei pentru a aduce jertfa anuală. 20Eli binecuvânta pe Elkana și pe soția acestuia, zicând: „Să‑ți dea Domnul urmași20 Lit.: sămânță. din femeia aceasta, în schimbul celui pe care ea l‑a oferit Domnului.“ Apoi ei plecau acasă. 21Domnul a cercetat‑o pe Ana, iar aceasta a rămas însărcinată și a născut trei fii și două fiice. Cât despre tânărul Samuel, el creștea în prezența Domnului.

22Eli era foarte bătrân. El a auzit tot ce făceau fiii lui cu întregul Israel și cum se culcau cu femeile care slujeau la intrarea Cortului Întâlnirii. 23Eli le‑a zis: „Pentru ce faceți aceste lucruri? Am auzit despre faptele voastre rele de la întregul popor. 24Nu, fiii mei! Nu este bine ceea ce aud zicându‑se despre voi în poporul Domnului. 25Dacă un om păcătuiește împotriva altui om, poate Dumnezeu îi va lua apărarea. Dar dacă un om păcătuiește împotriva Domnului, cine va interveni pentru el?“ Dar ei n‑au ascultat de glasul tatălui lor, căci Domnul dorea să‑i omoare.

26Băiatul Samuel însă continua să crească și era plăcut atât Domnului, cât și oamenilor.

Vestirea pedepsei împotriva familiei lui Eli

27Un om al lui Dumnezeu a venit la Eli și i‑a zis: „Așa vorbește Domnul: «Nu M‑am descoperit Eu familiei tatălui tău atunci când erau în Egipt, în Casa lui Faraon? 28Nu l‑am ales pe el dintre toate semințiile lui Israel ca să fie preotul Meu, să se suie la altarul Meu, să ardă tămâia și să poarte efodul înaintea Mea? Nu am dat eu familiei tatălui tău toate jertfele mistuite de foc ale fiilor lui Israel? 29De ce călcați voi în picioare jertfa și darul Meu de mâncare, pe care am poruncit să fie aduse în Locuința Mea și cum de i‑ai onorat pe fiii tăi mai mult decât pe Mine, îngrășându‑vă voi înșivă din partea aleasă a fiecărui dar de mâncare adus de poporul Meu, Israel?»

30De aceea așa vorbește Domnul, Dumnezeul lui Israel: «Am promis cu privire la familia ta și la familia tatălui tău că vor umbla înaintea Mea pentru totdeauna. Acum însă, zice Domnul, departe de Mine lucrul acesta! Voi cinsti doar pe cei care Mă cinstesc, însă cei care Mă disprețuiesc vor fi disprețuiți. 31Iată că vin zilele când voi reteza puterea ta și puterea familiei tatălui tău, astfel încât nu va mai fi niciun bătrân în familia ta. 32Vei vedea necazul Locuinței Mele. Israel va avea parte de tot binele, însă în familia ta nu va mai fi niciodată vreun bătrân. 33Fiecăruia dintre ai tăi, pe care nu‑l voi nimici de la altarul Meu, i se vor topi ochii și i se va întrista sufletul. Toți ceilalți din casa ta vor muri în floarea vârstei33 Sau: vor muri ca niște oameni de rând (lit.: vor muri oameni)..

34Și acesta va fi pentru tine semnul care va veni asupra celor doi fii ai tăi, asupra lui Hofni și Fineas: amândoi vor muri într‑o singură zi. 35Eu Îmi voi ridica un preot credincios care va lucra după inima Mea și după sufletul Meu. Eu Însumi îi voi ridica acestuia o Casă trainică, iar el va umbla înaintea unsului Meu pentru totdeauna. 36Oricine va mai rămâne din familia ta va veni să se plece înaintea lui pentru o bucățică de argint36 Sau: siclu, greutate de bază, comună la toate popoarele semite antice. Existau mai multe tipuri de șechel: regal (2 Sam. 14:26; aproximativ 13 gr), obișnuit (aproximativ 12 gr) și cel al Lăcașului (aproximativ 10 gr). Greutatea șechelului a variat în diferite vremuri și în diferite zone. și pentru o fărâmă de pâine și va zice: ‘Pune‑mă, te rog, într‑una din slujbele preoțești, ca să mănânc și eu o bucată de pâine.’»“

O Livro

1 Samuel 2:1-36

A oração de Ana

1Ana fez a seguinte oração:

“Como me sinto feliz no Senhor!

Nele tenho novas forças!

Agora já posso responder a quem me quer mal,

porque o Senhor deu solução ao meu problema.

Como me sinto feliz!

2Ninguém é tão santo como o Senhor.

Não há outro deus,

nem há rocha alguma como o nosso Deus.

3Deixem de ser tão orgulhosos e altivos!

O Senhor é Deus de sabedoria,

e julgará as vossas ações.

4Os arcos dos heróis foram quebrados.

Os que fraquejam foram revestidos de força.

5Os que viviam na fartura agora

dão tudo por uma côdea de pão;

e os que andavam a morrer de fome agora são fartos.

A que era estéril tem agora sete filhos;

e a que ia tendo sempre filhos agora deixou de os ter.

6O Senhor é quem tira a vida,

mas é também quem a dá.

Ele faz descer ao mundo dos mortos2.6 No hebraico, Sheol, é traduzido, ao longo do livro, por mundo dos mortos. Segundo o pensamento hebraico do Antigo Testamento, é o lugar dos mortos, mas não necessariamente como um sepulcro ou sepultura, que é um lugar de morte e definhamento, mas sim um lugar de existência consciente, embora sombria e infeliz.

e levanta novamente os que para lá foram.

7O Senhor tira a riqueza,

mas também sabe dá-la;

abaixa, mas também exalta.

8Tira o pobre do pó da terra,

sim, da mais baixa miséria,

e trata-o como príncipes,

fazendo-o sentar-se em lugares de honra.

Toda a Terra pertence ao Senhor;

foi ele quem deu estruturas a todo este mundo.

9Protegerá os seus fiéis;

mas o malvado será silenciado, lançado nas trevas.

O ser humano não tem capacidade de o enfrentar pela força.

10Os que contendem com o Senhor serão aniquilados;

trovejará desde os céus sobre eles.

O Senhor julga sobre a Terra,

duma extremidade à outra.

Dará força ao seu rei,

exaltará o poder do seu ungido.”

11Então regressaram todos a Ramá, mas sem Samuel; este menino tornou-se um servidor do Senhor, ajudando o sacerdote Eli.

A maldade dos filhos de Eli

12No entanto, os filhos de Eli eram pessoas de muito má conduta que não manifestavam qualquer interesse pelo Senhor. 13Tinham por hábito, sempre que alguém estava a oferecer um sacrifício, e enquanto a carne do animal do sacrifício cozia, mandar um criado, com um grafo de três dentes, 14pô-lo dentro da caldeira, dizendo que fosse o que fosse que o garfo espetasse seria levado para os filhos de Eli. E faziam isso com todas as pessoas que iam a Silo para adorar. 15Outras vezes o criado, mesmo antes do rito de queima da gordura sobre o altar, reclamava um determinado pedaço da carne, antes que fosse cozida, para a assar depois.

16Se aquele que apresentava o sacrifício dissesse: “Leva quanto quiseres, mas deixa primeiro que a gordura seja queimada”, então o criado respondia: “Não. Dá-mo agora, se não tiro-to à força.”

17Assim, o pecado destes jovens era muito grande aos olhos do Senhor, pois tratavam com desprezo as ofertas que o povo trazia perante Deus.

18Samuel, apesar de criança, estava já ao serviço do Senhor e vestia uma veste sacerdotal2.18 No hebraico, éfode de linho. Peça de vestuário habitualmente usada pelos sacerdotes, aqui provavelmente usada por devoção. como o dos sacerdotes. 19Todos os anos a mãe fazia-lhe uma túnica de linho, à medida, que lhe trazia quando vinha com o marido para o sacrifício anual. 20Antes de regressarem a casa, Eli abençoava Elcana e Ana, pedindo a Deus que lhes desse outros filhos que substituíssem aquele que tinha oferecido ao Senhor. 21E o Senhor respondeu dando a Ana três rapazes e duas meninas. Samuel continuava a crescer e permanecia ao serviço do Senhor.

22Eli era já muito idoso, mas mantinha-se ao corrente de tudo o que se ia passando à sua volta. Sabia, por exemplo, que os seus filhos seduziam mulheres que se juntavam em grupos à entrada da tenda do encontro. 23“Tenho ouvido coisas terríveis sobre o que vocês têm feito 24e que o povo do Senhor me vem contando”, dizia Eli aos filhos. “Meus filhos, é muito mau o que ouço dizer a vosso respeito. 25É muito grave levar o povo do Senhor a pecar. O pecado tem sempre o seu castigo, e isso é tanto mais verdade no vosso caso, pois isso que fazem é pecado contra o Senhor!” Mas eles não ligavam ao que o pai lhes dizia; por isso, o Senhor tinha já decidido tirar-lhes a vida.

26O pequeno Samuel ia crescendo em tamanho e ganhava a simpatia de toda a gente, além de que se tornava objeto do favor do Senhor.

Profecia contra a casa de Eli

27Um dia, veio ter com Eli um servo de Deus que lhe comunicou a seguinte mensagem da parte do Senhor: “Não revelei eu o meu poder, quando o povo de Israel era escravo no Egito? 28Não escolhi o teu antepassado Levi, de entre todos os seus irmãos, para ser meu sacerdote e sacrificar junto do altar, queimar incenso e trazer as vestimentas sacerdotais enquanto me servia? E não dei também as ofertas apresentadas em sacrifício aos sacerdotes? 29Então porque são tão vorazes em relação às outras ofertas que me são trazidas? Porque tens respeitado mais a vontade dos teus filhos do que a minha? Porque é que tanto tu como eles têm engordado com o melhor dos sacrifícios que me são oferecidos pelo meu povo?

30Por isso, eu, o Senhor Deus de Israel, declaro que apesar de ter prometido que os descendentes da tribo de Levi seriam sempre meus sacerdotes, seria insensato pensar que os vossos atos poderiam continuar. Eu darei honra apenas a quem me honra e afastarei aqueles que me desprezam. 31Porei um fim à tua família, para que não me sirvam mais como sacerdotes. Cada um dos seus membros morrerá antes do tempo normal. Nenhum chegará a velho. 32Terás ocasião de constatar a prosperidade que darei ao meu povo, mas tu e a tua família achar-se-ão em necessidade e angústia. Ninguém entre vós alcançará uma idade avançada. 33Os que prolongarem o seu tempo de vida será para viverem na amargura e no desgosto; os seus filhos morrerão na força da idade.

34E para te provar que é verdade aquilo que te foi dito, e que há de acontecer, farei com que os teus dois filhos, Hofni e Fineias, morram no mesmo dia! 35Depois suscitarei um sacerdote fiel para me servir e fazer tudo aquilo que eu disser. Abençoarei os seus descendentes; e todos os da sua linhagem serão sacerdotes diante do meu ungido para sempre. 36Então os da tua família se inclinarão perante ele, para pedir dinheiro e comida: ‘Rogamos-te’, dirão eles, ‘que nos deixes ter alguma função entre os sacerdotes, para que tenhamos alguma coisa para comer.’ ”