2. Књига Самуилова 22 – NSP & NTLR

New Serbian Translation

2. Књига Самуилова 22:1-51

Давидова победничка песма

1Давид је испевао Господу речи ове песме онога дана када га је Господ избавио из руку свих његових непријатеља и из Саулове руке. 2Рекао је:

Господе, стено моја,

тврђаво моја, избавитељу мој.

3Мој Бог је мени стена,

где заклон налазим.

Штите мој, роже мог спасења,

заклоне мој, уточиште моје!

Од насиља ти ме избављаш.

4Призваћу Господа славе предостојног,

и он ће ме спасти од мојих душмана.

5Јер, смртни ме таласи окружише,

ужаснут сам разорним рекама.

6Ужад су ме Света мртвих опколила,

смрт ме вреба са својим замкама.

7У невољи завапих Господу,

и повиках ка Богу својему.

Из свог храма глас је мој чуо,

мој вапај стиже до његових ушију.

8Тад се земља уздрма, затресе,

задрхташе темељи небески,

стресоше се због његовог гнева.

9Дим се диже њему из ноздрва,

огањ пламти из његових уста,

жар угљени из њега избија.

10Он небеса пресави и сиђе,

под ногама густа му је тама.

11Херувима узјаха, полете,

и заплови на крилима ветра.

12Од таме начини око себе шатор,

од облака тамних, од зборишта вода.

13Од сјаја пред њим угаљ ужарени бљују.

14Тада Господ загрме с небеса,

разлеже се глас Свевишњега.

15Стреле одапе и душмане расу,

бљесну муњом, смете их и разби.

16Кад је Господ почео да кара,

кад му дах из ноздрва плану,

долине се морске показаше,

открише се темељи света.

17Руку пружи са висина, дохвати ме,

из вода ме моћних извуче,

18од моћног ме избави душмана,

од оних јачих што ме мрзе.

19Навалише на мене у дан моје муке,

али Господ ми је био ослонац.

20Изведе ме на пространо место,

избави ме јер сам му по вољи.

21Господ ми по правди мојој плати,

награди ми чистоћу руку мојих,

22јер путеве Господње сачувах;

Богу своме ја нисам скривио.

23Судови његови сви су ми пред очима,

од одредби његових одвратио се нисам.

24Пред њим сам ја био беспрекоран,

сачувао сам себе од кривице,

25по правди ме је мојој Господ наградио,

моја му је недужност пред очима.

26Ти вернима исказујеш верност,

беспрекорнима узвраћаш поштењем.

27С чистима ти поступаш чисто,

а с опакима поступаш лукаво.

28Ти избављаш кротак народ,

а узносите гледаш да обориш.

29Јер ти си ми светиљка, Господе,

Господ моју таму расветљује.

30Јер са тобом ја разбијам чету,

с Богом мојим прескачем зидине.

31Пут је Божији беспрекоран,

реч је Господња у ватри прекаљена;

штит је свима што у њему уточиште траже.

32Јер ко је Бог осим Господа?

Ко је стена осим нашег Бога?

33Он је Бог, тврђава моја јака;

он пут мој чини беспрекорним.

34Даде ми ноге хитре ко у кошуте,

постави ме чврсто на висине.

35Руке моје учи војевању,

да лук бронзани натежем мишицама.

36Ти ми дајеш штит спасења свога,

твој одазив чини ме великим.

37Шириш тло под кораком мојим,

да ми ноге не би посрнуле.

38Душмане своје гоним и таманим,

не враћам се док их не докрајчим.

39Затирем их, разбијам, и неће се дићи,

и падају под моје ноге.

40Ти ме опремаш снагом за битку,

и обараш пода мном моје противнике.

41Ти учини да душмани моји

реп свој подвију преда мном,

да мрзитеље своје искореним.

42Погледаше, али им спаса нема ниоткуда;

Господу завапише, али он им не одговара.

43Измрвих их као прах земаљски,

изгазих их као блато са улица.

44Ти ме избави од сукоба с мојим народом,

сачувао си ме за главу пуцима.

Народ који нисам знао, тај ми народ служи.

45Туђинци ми ласкају,

чим ме чују, они ме слушају.

46Туђинци губе срчаност,

из својих тврђава излазе дрхћући.

47Живео Господ! Благословена била стена моја!

Узвишен био Бог, стена мога спасења!

48То је Бог што ме освећује,

он обара народе пода мном;

49он ме решава мојих душмана.

Над мојим си ме мрзитељима узвисио,

избавио ме од човека насилног.

50Зато ћу те хвалити, Господе, међу пуцима,

твоје ћу име песмом прослављати.

51Велико спасење даје своме цару;

исказује милост помазанику своме, Давиду,

и његовом потомству довека.

Nouă Traducere În Limba Română

2 Samuel 22:1-51

Cântarea de laudă a lui David

(Ps. 18:1-50)

1David I‑a dedicat Domnului cuvintele acestei cântări în ziua în care Domnul l‑a scăpat din mâna tuturor dușmanilor lui și din mâna lui Saul. 2El a zis:

Domnul este stânca mea,

fortăreața mea și izbăvitorul meu!

3Dumnezeu este stânca mea în Care mă adăpostesc,

scutul meu, cornul3 Coarnele sunt armele de bază și ornamentele unui animal, mărimea și condiția acestora fiind indiciul puterii, al poziției și al sănătății/virilității lui. Prin urmare, cornul a ajuns să reprezinte în Biblie puterea, demnitatea și autoritatea, precum și victoria în luptă. În multe basoreliefuri mesopotamieme regii și zeitățile apar purtând coroane cu coarne pe ele. De asemenea, cornul se referă și la posteritate, la urmașii cuiva (vezi 2 Sam. 2:1; 1 Cron. 25:5; Ps. 132:17). mântuirii mele,

întăritura mea, scăparea mea și salvatorul meu!

Tu mă izbăvești din asuprire!

4Eu Îl chem pe Domnul,

Care este vrednic de laudă,

și sunt izbăvit de dușmanii mei!

5Căci mă înfășuraseră talazurile morții,

mă copleșiseră șuvoaiele distrugerii!

6Legăturile Locuinței Morților6 Ebr.: Șeol. mă înconjuraseră,

mă prinseseră lațurile morții.

7Dar în necazul meu L‑am chemat pe Domnul,

L‑am chemat pe Dumnezeul meu.

El mi‑a ascultat glasul, din Templul Său,

și strigătul meu după ajutor a ajuns la urechile Sale.

8Atunci s‑a zguduit și s‑a cutremurat pământul,

temeliile cerurilor s‑au zdruncinat,

s‑au clătinat, pentru că El Se mâniase.

9Se înălța fum din nările Lui

și foc mistuitor din gura Lui,

cărbuni aprinși ieșeau din ea.

10A aplecat cerurile și a coborât;

negură deasă era sub picioarele Lui.

11Călărea pe un heruvim și zbura;

plutea11 Multe mss TM (vezi și Ps. 18:10). Cele mai multe mss TM: a apărut. pe aripile vântului.

12Întunericul Și‑l așternuse drept acoperământ,

iar împrejurul Lui erau grămezi de ape și nori deși.

13Din strălucirea care se oglindea înaintea Sa ieșeau cărbuni aprinși.

14Domnul a tunat din ceruri,

Cel Preaînalt Și‑a făcut auzit glasul.

15A aruncat săgeți și i‑a împrăștiat pe dușmani,

a trimis fulgerul și i‑a pus pe fugă.

16La mustrarea Domnului,

la suflarea nărilor Lui,

s‑au văzut albiile mării

și s‑au descoperit temeliile lumii.

17El S‑a întins din înălțime și m‑a apucat,

m‑a scos din apele cele mari,

18m‑a scăpat de dușmanul meu cel puternic

și de vrăjmașii mei, căci erau mai tari decât mine.

19Ei m‑au înfruntat în ziua necazului meu,

dar Domnul mi‑a fost sprijin.

20El m‑a scos la loc larg,

m‑a salvat pentru că El Își găsește plăcerea în mine.

21Domnul mi‑a răsplătit după dreptatea mea,

mi‑a făcut după curăția mâinilor mele,

22fiindcă am păzit căile Domnului

și nu m‑am făcut vinovat față de Dumnezeul meu.

23Căci toate judecățile Lui sunt înaintea mea

și nu am îndepărtat hotărârile Lui de la mine.

24Am fost fără pată înaintea Lui

și m‑am păzit de nelegiuirea mea.

25Domnul mi‑a răsplătit după dreptatea mea,

după curăția mea înaintea ochilor Săi.

26Cu cel credincios Tu Te arăți credincios26 Vezi nota de la 7:15.;

cu omul fără pată Tu Te dovedești a fi fără pată.

27Cu cel curat Tu Te arăți curat,

dar pe cel pervertit Tu îl amăgești.

28Tu izbăvești poporul smerit,

dar cu privirea Ta îi cobori pe cei trufași.

29Tu ești candela mea, Doamne!

Domnul îmi luminează întunericul.

30Cu Tine mă năpustesc asupra năvălitorilor,

cu Dumnezeul meu sar peste zidul întărit.

31Cât despre Dumnezeu, calea Lui este desăvârșită;

cuvântul31 Ebr.: imrat (diferit de Cuvântul [dabar] Domnului), cu sensul de poruncă sau promisiune. Domnului este încercat.

El este un scut pentru toți cei ce se adăpostesc în El.

32Cine este Dumnezeu în afară de Domnul?

Cine este Stâncă în afară de Dumnezeul nostru?

33Dumnezeu este cetățuia mea cea tare

și El mi‑a făcut desăvârșită calea.

34El mi‑a făcut picioarele ca ale cerboaicelor

și m‑a așezat pe înălțimi.

35Îmi deprinde mâinile pentru luptă,

astfel încât brațele mele întind arcul de bronz.

36Tu îmi dai scutul mântuirii Tale

și răspunsul Tău mă face mare.

37Tu‑mi lărgești calea sub pașii mei,

ca să nu‑mi alunece picioarele.

38Îmi urmăresc dușmanii și‑i nimicesc;

nu mă întorc până nu‑i mistui.

39Îi mistui și îi zdrobesc de nu se mai ridică;

ei cad sub picioarele mele.

40Tu mă încingi cu tărie pentru luptă

și‑i faci să se aplece înaintea mea40 Lit.: să se aplece sub mine. pe cei ce se ridică împotriva mea.

41Tu‑mi dai ceafa dușmanilor mei,

și eu îi nimicesc pe cei ce mă urăsc.

42Ei se uită în jur, dar nu este niciun eliberator.

Se uită după Domnul, dar El nu le răspunde.

43Îi pisez mărunt, ca praful pământului.

Îi zdrobesc, îi strivesc ca pe noroiul de pe străzi.

44Tu mă scapi de învinuirile poporului meu,

mă păstrezi drept căpetenie a neamurilor;

un popor pe care nu‑l cunosc îmi slujește.

45Fiii străinului mă lingușesc;

de îndată ce mă aud, mă ascultă.

46Fiii străinului îngălbenesc

și ies tremurând din fortărețele lor.

47Domnul este viu!

Binecuvântată să fie Stânca mea!

Mărit să fie Dumnezeu, Stânca mântuirii mele!

48Dumnezeu este Cel Ce mă răzbună,

Cel Care îmi supune popoare,

49Cel Ce mă izbăvește de dușmanii mei.

Tu mă ridici deasupra celor ce se ridică împotriva mea;

Tu mă scapi de omul violent.

50De aceea Îți voi mulțumi, Doamne, printre neamuri,

și voi cânta spre lauda Numelui Tău!

51El dă mari izbăviri51 Sau: El dă un turn de izbăviri. regelui Său

și arată îndurare51 Vezi nota de la 7:15. unsului Său,

lui David și seminței51 Termenul ebraic pentru sămânță este un singular care se poate referi atât la un singur urmaș, cât și la toți descendenții din linia genealogică a unei persoane (colectiv). Este foarte probabil ca în cele mai multe cazuri termenul să exprime o ambiguitate intenționată. În traducerea de față a fost redat fie literal, fie cu urmaș sau urmași, în funcție de contextul literal și de cel teologic. lui în veac.“