1. Мојсијева 32 NSP – Geneza 32 NTLR

1. Мојсијева
Select chapter 32

New Serbian Translation

1. Мојсијева 32:1-32

Јаков се спрема за сусрет с Исавом

1Јаков је ишао својим путем, кад му у сусрет изађу Божији анђели. 2Угледавши их, Јаков рече: „Ово је Божији табор!“ Зато је то место назвао Маханајим32,2 Маханајим значи два табора..

3Јаков је пред собом послао гласнике своме брату Исаву у земљу Сир, у едомску пустару. 4Заповедио им је: „Овако реците моме господару Исаву: ’Овако каже твој слуга Јаков: Живео сам у туђини код Лавана и тамо сам се задржао све до сад. 5Стекао сам волове, магарце, овце, слуге и слушкиње. Шаљем ову поруку моме господару, не бих ли стекао твоју наклоност.’“

6Гласници су се вратили к Јакову и рекли му: „Били смо код твога брата Исава, и ево, он ти долази у сусрет са четири стотине својих људи.“

7Јаков се на то препадне и узнемири. Зато је поделио на два табора људе са њим, а такође и овце, стоку и камиле, 8мислећи: „Ако Исав наиђе на један табор и нападне га, преостали табор би још могао утећи.“

9Јаков се тада помолио: „О, Боже мога оца, Аврахама! О, Боже мога оца, Исака! О, Господе, који си ми рекао: ’Врати се у своју земљу, у своје родно место, и ја ћу се показати добростивим према теби.’ 10Недостојан сам све твоје милости и све твоје верности што си исказао своме слузи. Јер, некада сам само са штапом прешао преко овог Јордана, а сад имам два табора. 11Избави ме, молим те, из руку мога брата, из руку Исавових, јер се бојим да би могао да дође и убије и мене и мајке с децом. 12А ти си рекао: ’Свакако ћу се показати добрим према теби и учинити да твога потомства буде као песка у мору, који се од мноштва не да пребројити.’“

13Ту ноћ је провео тамо. Онда је од стоке што је имао са собом припремио дар за свога брата Исава: 14две стотине коза и двадесет јараца, две стотине оваца и двадесет овнова, 15тридесет камила дојилица са њиховим младунцима, четрдесет крава и десет бикова, двадесет магарица и десет магараца. 16Њих је предао својим слугама, свако стадо посебно, и рекао им: „Ви крените преда мном, али држите растојање међу стадима.“

17Затим је наредио првоме: „Кад сретнеш мога брата Исава, и он те упита: ’Чији си ти? Куда идеш? Чија су ова стада пред тобом?’, 18ти реци: ’Она припадају твоме слузи Јакову; ово је дар који шаље своме господару Исаву. Он, ево, долази за нама.’“

19Такав је налог издао и другом и трећем, као и свим осталима који су ишли за стадима, рекавши: „То ћете рећи Исаву кад га сретнете. 20Такође реците: ’Ево, твој слуга Јаков такође иде за нама.’“ Мислио је, наиме: „Умилостивићу прво Исава даром који иде преда мном, а онда ћу се суочити с њим. Можда ће ми тада опростити.“ 21Тако је дар отишао пред њим, док је он сам преноћио у табору.

Јаков се рве с Богом

22Те ноћи Јаков устане, узме своје две жене и своје две слушкиње и своје једанаесторо деце, па пређе Јавок преко газа32,22 Газ је плитко место на реци или мору где људи, стока и возила могу да пређу газећи воду.. 23Након што их је пребацио преко газа, пребацио је и сву своју имовину. 24Јаков је остао сам, и тада се неки човек рвао с њим све до у освит зоре. 25Кад је видео да не може да савлада Јакова, угануо му је зглоб при куку, тако да се Јакову ишчашио кук док се рвао с њим. 26Тада човек рече: „Пусти ме, јер свиће зора!“

„Нећу те пустити док ме не благословиш!“ – одврати Јаков.

27Човек га упита: „Како ти је име?“

„Јаков“ – одговори.

28Онда човек рече: „Више се нећеш звати Јаков, него ’Израиљ’32,28 Израиљ значи Он се бори са Богом., јер си се борио и са Богом и са људима, али си надвладао.“

29Затим је Јаков запитао: „Реци ми, молим те, своје име.“

„Зашто ме питаш за моје име?“ – одговорио је. Ту га је затим благословио.

30Јаков је то место назвао „Фануил32,30 Фануил значи лице Божије.“, јер је рекао: „Видео сам Бога лицем у лице, али сам остао жив.“

31Сунце је грануло док је Јаков пролазио Фануил. Храмао је због свога кука. 32Зато Израиљци све до данас не једу тетиву над куком изнад бедреног зглоба, зато што је Јаковљев бедрени зглоб био ишчашен у тетиви.

Nouă Traducere În Limba Română

Geneza 32:1-32

1Iacov și‑a continuat drumul și l‑au întâlnit îngerii lui Dumnezeu. 2Când i‑a văzut, Iacov a zis: „Aceasta este tabăra lui Dumnezeu.“ Și a pus acelui loc numele Mahanayim2 Mahanayim înseamnă Două Tabere..

Iacov se pregătește să‑l întâlnească pe Esau

3Iacov a trimis înaintea lui mesageri la fratele său, Esau, în Seir, în ținutul lui Edom. 4El le‑a poruncit, zicând: „Așa să‑i spuneți stăpânului meu, Esau: «Așa vorbește robul tău, Iacov: ‘Am locuit cu Laban și am rămas la el până acum. 5Am boi, măgari, turme, robi și roabe și am trimis acest mesaj stăpânului meu, ca să găsesc bunăvoință înaintea ta.5 Lit.: în ochii tăi.’»“

6Mesagerii s‑au întors la Iacov, zicând: „Ne‑am dus la fratele tău, Esau, iar el vine în întâmpinarea ta cu patru sute de bărbați.“ 7Iacov s‑a temut foarte tare și era îngrijorat. A împărțit în două tabere oamenii care erau cu el, turmele, cirezile și cămilele 8și a zis: „Dacă Esau vine împotriva uneia dintre tabere și o atacă, cealaltă tabără va putea să scape.“

9Apoi Iacov a zis: „Doamne, Dumnezeul tatălui meu, Avraam, și Dumnezeul tatălui meu, Isaac, Cel Care mi‑ai spus: «Întoarce‑te în țara ta, la rudele tale și‑ți voi face bine», 10sunt prea neînsemnat pentru toată îndurarea și toată credincioșia pe care le‑ai arătat față de robul Tău, pentru că am trecut Iordanul doar cu toiagul meu, iar acum am ajuns două tabere. 11Scapă‑mă, Te rog, din mâna fratelui meu, din mâna lui Esau, deoarece mă tem că va veni și ne va ataca pe mine, pe mame și pe copii. 12Totuși, Tu ai zis: «Cu siguranță îți voi face bine și‑ți voi face sămânța12 Vezi nota de la 12:7. la fel de numeroasă precum nisipul mării, care nu poate fi numărat.»“

13El a rămas acolo peste noapte și a luat din agoniseala mâinilor lui un dar pentru Esau, fratele său: 14două sute de capre și douăzeci de țapi, două sute de oi și douăzeci de berbeci, 15treizeci de cămile care alăptau, împreună cu puii lor, patruzeci de vaci și zece tauri, precum și douăzeci de măgărițe și zece măgari. 16El le‑a dat robilor săi câte o turmă la fiecare, și le‑a zis: „Mergeți înaintea mea și lăsați o distanță între fiecare turmă.“ 17El i‑a poruncit celui dintâi, zicând: „Când îl vei întâlni pe fratele meu, Esau, iar el te va întreba: «Al cui ești? Unde te duci? Și ale cui sunt aceste animale dinaintea ta?», 18tu să‑i răspunzi: «Sunt ale robului tău, Iacov. Sunt un dar trimis stăpânului meu, Esau. Iată, el însuși vine în urma noastră.»“ 19Iacov le‑a poruncit celui de‑al doilea, celui de‑al treilea și tuturor celor care mânau turmele, zicând: „Să‑i spuneți același lucru lui Esau, când îl veți întâlni. 20Spuneți‑i, de asemenea: «Iată, robul tău, Iacov, vine în urma noastră!»“, căci își zicea: „Îl voi potoli cu darul pe care‑l trimit înaintea mea, iar când îl voi vedea față în față, poate mă va accepta.“ 21Astfel, darul a trecut înaintea lui, iar el a rămas în tabără în noaptea aceea.

Lupta lui Iacov la Peniel

22În aceeași noapte, Iacov s‑a sculat, și‑a luat cele două soții, cele două roabe și cei unsprezece copii și a trecut vadul Iabok. 23I‑a luat, i‑a trecut uedul23 Vezi nota de la Gen. 26:17, 19., iar apoi a trecut tot ce avea.

24Iacov a rămas singur, iar un bărbat s‑a luptat24 Autorul face un joc de cuvinte: el s‑a luptat (ebr.: ye’abeq) cu Iacov (ebr.: ya’aqob) pe malul Iabokului (ebr.: yabboq). cu el până la ivirea zorilor. 25Când bărbatul acela a văzut că nu‑l poate învinge, l‑a lovit la încheietura coapsei, astfel încât încheietura coapsei lui Iacov a sărit din locul ei în timp ce se lupta cu El.

26Apoi a zis:

– Lasă‑Mă să plec pentru că se ivesc zorii.

Dar Iacov a răspuns:

– Nu Te voi lăsa să pleci până nu mă vei binecuvânta.

27Și El l‑a întrebat:

– Cum te cheamă?

El a răspuns:

– Iacov.

28Atunci bărbatul acela i‑a zis:

– Nu te vei mai numi Iacov, ci Israel28 Israel înseamnă El se luptă cu Dumnezeu., pentru că te‑ai luptat cu Dumnezeu și cu oamenii și ai învins.

29Iacov L‑a întrebat:

– Spune‑mi, Te rog, Numele Tău.

El i‑a răspuns:

– De ce Îmi ceri Numele?

Și l‑a binecuvântat acolo. 30Iacov a pus acelui loc numele Peniel30 Peniel înseamnă Fața lui Dumnezeu., zicând: „L‑am văzut pe Dumnezeu față în față și totuși am scăpat cu viață.“

31Răsărea soarele atunci când Iacov a plecat din Peniel31 Ebr.: Penuel, o variantă a lui Peniel, șchiopătând din coapsă. 32Până în ziua aceasta, fiii lui Israel nu mănâncă tendonul de la încheietura coapsei animalelor, tocmai pentru că Iacov a fost lovit în tendonul de la încheietura coapsei.