1Зато немаш изговора, о, човече који судиш, ко год да си. Јер тиме што судиш другоме, самог себе осуђујеш, пошто ти, судијо, чиниш исто. 2Међутим, Бог у складу са истином суди онима који такво што чине. 3Мислиш ли, о, човече који судиш онима који чине такве ствари, а сам чиниш исто, да ћеш избећи Божији суд? 4Или можда презиреш богатство његове доброте, подношења и стрпљивости, а не знаш да те његова доброта води к покајању? 5Ти својом тврдокорношћу и непокајаним срцем прикупљаш себи казну за дан Божијег гнева, када ће се открити његов праведни суд, 6па ће сваком узвратити по његовим делима. 7Онима што траже славу, част и бесмртност, устрајно чинећи добра дела, даће вечни живот. 8А онима што су частохлепни и не покоравају се истини, него се покоравају неправедности, следи Божији гнев и љутња. 9Невоља и мука снаћи ће сваког човека који упорно чини зло, прво Јеврејина, а онда и Грка. 10А слава, част и мир следују свакоме ко чини добро, прво Јеврејину, а онда и Грку. 11Бог, наиме, није пристран.
12Заиста, они који су без познавања Закона сагрешили, без познавања Закона ће и пропасти, а они који су згрешили познајући Закон, по Закону ће им се и судити. 13Јер пред Богом нису праведни они који само слушају Закон; они који Закон извршују, ти ће бити оправдани. 14Наиме, кад многобошци који немају Мојсијев Закон, по природи чине оно што Закон налаже, онда су они, иако немају Закон, сами себи закон. 15Они тако показују да је оно што захтева Закон уписано у њиховим срцима. То сведочи и њихова савест и њихове мисли које се међу собом оптужују или бране. 16То ће се показати на дан када ће, по Радосној вести коју ја навешћујем, Бог посредством Исуса Христа судити скривеним мислима људским.
Јевреји и Закон
17А ти, који се називаш Јеврејином? Ти се ослањаш на Закон и хвалиш се својим односом са Богом; 18знаш шта он захтева и просуђујеш шта је најбоље, јер си примио поуку из Закона; 19уверен си да си вођа слепима, светло онима који су у тами; 20васпитач неразумних, учитељ неуких, јер у Закону имаш оличење знања и истине. 21Ти, дакле, који друге учиш, самога себе не учиш? Проповедаш да се не краде, а сам крадеш? 22Говориш да се не чини прељуба, а сам чиниш прељубу? Гнушаш се идола, а сам пљачкаш храмове? 23Хвалиш се што имаш Божији Закон, а кршиш тај исти Закон, и тиме срамотиш Бога. 24Јер и записано је: „Због вас се међу народима вређа име Божије.“
25Обрезање има вредност ако извршаваш Закон; ако, пак, не извршаваш Закон, постајеш као онај који није обрезан. 26Ипак, ако необрезани извршава праведне захтеве Закона, неће ли Бог његово необрезање сматрати обрезањем? 27Зато ће теби, Јеврејину, судити онај који по рођењу није обрезан, али који извршава Закон, јер ти и поред слова и обрезања преступаш Закон. 28Јер, није Јеврејин онај који је то споља, нити је право обрезање телесна ствар. 29Прави Јеврејин је онај који је Јеврејин изнутра, чије је срце обрезано, а то чини Дух, а не слово Закона. Таквога не хвале људи, него Бог.
Judecata dreaptă a lui Dumnezeu
1De aceea, tu, omule, oricine ai fi, care‑i judeci pe alții, n‑ai nicio scuză, căci în ceea ce‑l judeci pe altul, te condamni pe tine însuți, pentru că tu, care‑l judeci, săvârșești aceleași lucruri! 2Știm însă că judecata lui Dumnezeu față de cei ce săvârșesc astfel de lucruri este potrivită cu adevărul. 3Și crezi tu, omule, care‑i judeci pe cei ce săvârșesc astfel de lucruri, dar pe care le faci și tu, că vei scăpa de judecata lui Dumnezeu? 4Sau disprețuiești tu bogățiile bunătății, îngăduinței și îndelungii Lui răbdări, nepricepând că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăință? 5Dar, din cauza împietririi tale și a inimii tale nepocăite, îți aduni mânie pentru ziua mâniei și a descoperirii dreptei judecăți a lui Dumnezeu, 6Care „va răsplăti fiecăruia după faptele lui“6 Pavel citează din LXX (Ps. 62:12 și Prov. 24:12).: 7celor ce, prin perseverența în fapte bune, caută slavă, cinste și nemurire, le va da viață veșnică; 8dar celor ce, din ambiție egoistă8 Sau: din interes personal; sau: din rivalitate egoistă., nu ascultă de adevăr și se lasă convinși de nedreptate, le va da mânie și furie. 9Va fi necaz și strâmtorare peste orice suflet omenesc care înfăptuiește răul, – întâi al iudeului și apoi al grecului, – 10dar va fi slavă, cinste și pace pentru oricine lucrează binele, – întâi pentru iudeu și apoi pentru grec, – 11căci înaintea lui Dumnezeu nu este părtinire.
12Fiindcă toți cei ce au păcătuit fără Lege vor și pieri fără Lege, iar toți cei ce au păcătuit sub Lege vor fi judecați prin Lege. 13Căci nu cei ce aud Legea sunt drepți înaintea lui Dumnezeu, ci cei ce împlinesc Legea vor fi îndreptățiți. 14Când neamurile14 Termenul grecesc nu este articulat, dar a fost tradus astfel din motive stilistice. Faptul că Pavel îl folosește fără articol, pare să sugereze că acesta evită să generalizeze, în sensul că nu toate neamurile, care nu au Legea, împlinesc în mod natural lucrurile Legii. El îi are aici în vedere pe cei dintre neamuri care, deși nu au Legea, împlinesc în mod natural lucrurile Legii. – care nu au Legea – împlinesc din instinct cerințele Legii, prin aceasta, ele, care nu au Legea, sunt lege pentru ele însele. 15Ele arată astfel că lucrarea Legii este scrisă în inimile lor, conștiința lor aducând mărturie, iar gândurile lor acuzându‑se sau scuzându‑se între ele. 16Lucrul acesta se va vedea în ziua când, potrivit Evangheliei mele, Dumnezeu, prin Cristos Isus, va judeca lucrurile ascunse ale oamenilor.
Iudeul și Legea
17Dar dacă tu, care te numești iudeu, care îți pui încrederea în Lege, care te lauzi cu Dumnezeu, 18care cunoști voia Lui și discerni lucrurile deosebite pentru că ești învățat din Lege, 19tu, care ești convins că ești călăuză pentru orbi, lumină pentru cei din întuneric, 20îndrumător al celor nesăbuiți, învățător al copilașilor20 Sau: al celor imaturi., pentru că tu ai în Lege întruchiparea cunoștinței și a adevărului, 21tu deci, care înveți pe altul, pe tine însuți nu te înveți? Tu, care predici: „Să nu furi“, furi? 22Tu, care spui: „Să nu comiți adulter“, comiți adulter? Tu, căruia ți‑e scârbă de idoli, le jefuiești templele? 23Tu, care te lauzi cu Legea, Îl necinstești pe Dumnezeu prin încălcarea Legii? 24Căci, așa cum este scris: „Numele lui Dumnezeu este blasfemiat printre neamuri din cauza voastră.“24 Pavel citează din LXX (Is. 52:5). 25Fiindcă circumcizia este de folos dacă împlinești Legea, dar, dacă ești unul care încalcă Legea, circumcizia ta a devenit necircumcizie. 26Deci, dacă cel necircumcis păzește hotărârile drepte ale Legii, nu va fi considerată oare necircumcizia lui drept circumcizie? 27Cel care, din naștere, este necircumcis, însă împlinește Legea, te va judeca pe tine care, prin27 Unii comentatori sunt de părere că prepoziția grecească dia poate avea, în acest context, sensul de: în pofida; deși; cu toate că. Dacă supoziția este corectă, această parte a versetului ar trebui tradusă după cum urmează: te va judeca pe tine care, cu toate că [ai] litera [Legii] și circumcizia. litera Legii și circumcizie, ești unul care încalci Legea. 28Căci iudeu nu este cel care este iudeu pe din afară, și circumcizie nu este cea pe din afară, în carne, 29ci iudeu este cel care este iudeu înăuntru, iar circumcizie este cea a inimii, prin Duhul, nu în litera Legii29 Cu referire la Legea lui Moise. Sau prin Duhul, nu prin codul scris. Vezi și Deut. 30:6.. Lauda acestuia nu este de la oameni, ci de la Dumnezeu.
