Марко 16 – NSP & NTLR

New Serbian Translation

Марко 16:1-20

Исусово васкрсење

1Кад је прошла субота, Марија Магдалена, и Марија, мајка Јаковљева, и Салома, купише мирисе да би отишле и помазале Исусово тело. 2А у недељу, рано ујутро, чим је изашло сунце, дођоше до гроба, 3па рекоше једна другој: „Ко ће нам откотрљати камен с врата гроба?“

4Када су погледале, виделе су да је камен већ откотрљан. А камен је био веома велики. 5Ушавши у гроб, угледале су неког младића обученог у белу одећу, како седи с десне стране. Жене претрнуше.

6Али он им рече: „Не бојте се! Ви тражите Исуса Назарећанина кога су разапели. Он није овде, васкрсао је. Ево, ово је место где је био положен. 7Него, идите и реците његовим ученицима и Петру да он иде пред вама у Галилеју; онде ћете га видети, баш као што вам је рекао.“ 8Оне изађоше из гроба и побегоше, јер су биле ван себе од страха. Никоме нису ништа рекле, јер су биле уплашене.

Исус се јавља Марији из Магдале

9Рано у недељу, када је Исус васкрсао, јавио се прво Марији из Магдале, из које је био истерао седам злих духова. 10Она је отишла и рекла то онима који су некад били са њим, а сада су туговали и оплакивали га. 11Кад су чули да је жив и да га је она видела, нису поверовали.

Исус се јавља двојици ученика на путу

12После тога, Исус се јави у другом обличју двојици ученика на путу према селу. 13Они оду, те јаве осталима, али ни њима нису веровали.

Исус се јавља ученицима међу којима је и Тома

14Касније се јавио и Једанаесторици, док су били на обеду. Укорио их је због њиховог неверовања и тврдоглавости, зато што нису поверовали онима који су га видели васкрслог.

Велико послање

15Онда им рече: „Идите по свему свету и објавите Радосну вест свим људима. 16Ко поверује и крсти се, биће спасен, а ко не поверује, биће осуђен. 17Ово су знаци који ће пратити оне који верују: у моје име изгониће зле духове; говориће новим језицима; 18змије ће подизати рукама, а ако попију што смртоносно, неће им нашкодити; полагаће руке на болеснике и они ће оздрављати.“

Исусово вазнесење

19Кад је све то изрекао, Господ Исус је био вазнет на небо, где је сео Богу с десне стране. 20А они су отишли и проповедали свуда. Господ им је помагао и преко њих потврђивао своју реч знацима који су је пратили.

Nouă Traducere În Limba Română

Marcu 16:1-20

Învierea lui Isus

(Mt. 28:1-8; Lc. 24:1-12; In. 20:1-18)

1După ce a trecut ziua de Sabat, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, și Salome au cumpărat miresme, ca să se ducă să‑L ungă. 2Și, în prima zi a săptămânii, foarte de dimineață, în timp ce răsărea soarele, au venit la mormânt. 3Ele își ziceau una către alta: „Cine ne va rostogoli piatra de la intrarea mormântului?“ 4Însă când s‑au uitat, au văzut că piatra, care era foarte mare, fusese rostogolită.

5Intrând în mormânt, au văzut un tânăr îmbrăcat într‑o robă albă, șezând în partea dreaptă, și s‑au înspăimântat. 6Însă el le‑a zis: „Nu vă înspăimântați! Voi Îl căutați pe Isus din Nazaret, Cel Care a fost răstignit. A fost înviat; nu este aici! Iată locul unde‑L puseseră! 7Dar duceți‑vă și spuneți‑le ucenicilor Lui și lui Petru că El merge înaintea voastră în Galileea. Acolo Îl veți vedea, așa cum v‑a spus.“

8Ele au ieșit și au fugit de la mormânt, căci erau cuprinse de tremur și de uimire. Și n‑au spus nimănui nimic, fiindcă se temeau.8 Unele mss încheie evanghelia cu v. 8. Câteva mss grecești târzii (sec. VII–IX) conțin atât un epilog lung al evangheliei (v. 9-20), cât și un epilog scurt (inclus înaintea epilogului lung): Ele le‑au relatat pe scurt celor din jurul lui Petru tot ce li se poruncise. După aceste lucruri, Isus Însuși a trimis, prin ei, de la răsărit la apus, proclamarea sfântă și nepieritoare a mântuirii veșnice. Amin. O versiune latină veche (sec. al II‑lea) conține numai acest epilog scurt.

Isus li Se arată Mariei Magdalena și ucenicilor

9După ce a înviat, în dimineața primei zile a săptămânii, Isus i S‑a arătat mai întâi Mariei Magdalena, din care alungase șapte demoni. 10Ea s‑a dus și i‑a anunțat pe cei ce fuseseră împreună cu El, care se tânguiau și plângeau. 11Dar când au auzit ei că trăiește și că fusese văzut de ea, n‑au crezut.

12După aceea, în timp ce doi dintre ei se duceau pe jos la câmp, li S‑a arătat sub o altă înfățișare. 13Ei s‑au dus și i‑au anunțat pe ceilalți, dar nici pe ei nu i‑au crezut.

14Mai târziu, li S‑a arătat celor unsprezece, în timp ce stăteau la masă. El i‑a mustrat pentru necredința și pentru împietrirea inimii lor, fiindcă nu i‑au crezut pe cei care L‑au văzut înviat.

Marea Trimitere și înălțarea lui Isus la cer

(Mt. 28:18-20; Lc. 24:36-53; In. 20:19-23; F.A. 1:7-12)

15Apoi le‑a zis: „Duceți‑vă în toată lumea și proclamați Evanghelia la orice făptură! 16Cel care va crede și se va boteza va fi mântuit, dar cel care nu va crede va fi condamnat. 17Semnele care‑i vor însoți pe cei care cred sunt următoarele: în Numele Meu vor alunga demoni, vor vorbi în limbi noi, 18vor lua în mâini șerpi, iar dacă vor bea ceva aducător de moarte nu le va face rău deloc; își vor pune mâinile peste cei bolnavi, și aceștia se vor face bine.“

19După ce le‑a vorbit, Domnul Isus a fost luat în cer și S‑a așezat la dreapta lui Dumnezeu. 20Ei s‑au dus și au predicat pretutindeni, iar Domnul lucra împreună cu ei și confirma Cuvântul prin semnele care‑l însoțeau.20 După toate probabilitățile, epilogul lung al evangheliei (v. 9-20) a fost compus în prima jumătate a sec. al II‑lea (el este citat de Irineu și Tatian, care au trăit în acea perioadă). Din punct de vedere stilistic și lexical, acest epilog este diferit de restul evangheliei, fiind, probabil, un rezumat al materialului referitor la aparițiile lui Isus după înviere, bazat în general pe Lc. 24 și In. 20.