Лука 2 – NSP & NTLR

New Serbian Translation

Лука 2:1-52

Исусово рођење

1У оно време цар Август је издао уредбу да се изврши попис у целом Римском царству. 2То је био први попис извршен за време Квиринијеве управе у Сирији. 3Свако је отишао да се пријави у место свог породичног порекла.

4Тако и Јосиф, пошто је потицао из рода и лозе Давидове, оде из града Назарета у Галилеји, у Јудеју, у Витлејем, град Давидов, 5да се упише заједно са својом испрошеном женом Маријом која је била трудна. 6Док су били тамо, дође време да се Марија породи. 7Родивши свога сина првенца, повила га је и положила у јасле, јер за њих није било места у гостионици.

Пастири и анђели

8А у том истом крају су неки пастири ноћу, под ведрим небом, чували стражу код својих стада. 9Анђео Господњи им приступи и слава Господња их обасја. Њих обузе велики страх. 10Анђео их ослови: „Не бојте се, јер, ево, јављам вам вест о великој радости за сав народ. 11Данас вам се у Давидовом граду родио Спаситељ! Он је Христос Господ! 12А ово ће бити знак за вас: наћи ћете новорођенче повијено у пелене како лежи у јаслама.“

13Изненада се уз анђела нађе велика војска анђела са неба, славећи Бога и говорећи:

14„Нек је слава Богу на висини,

а на земљи да је мир

међу људима који су му угодни.“

15Кад су анђели отишли од њих на небо, пастири рекоше један другом: „Хајдемо у Витлејем да видимо о каквом догађају нас је Господ обавестио!“

16Они пожуре и нађу Марију, Јосифа и новорођенче где лежи у јаслама. 17Кад су то видели, пренели су им што им је било речено за ово дете. 18Сви који су то чули, дивили су се ономе што су пастири рекли. 19А Марија је запамтила све ове речи и у себи размишљала о њима. 20Пастири се врате славећи и хвалећи Бога за све што су чули и видели. Било је баш онако како им је било речено.

Исусово обрезање и посвећење

21Навршило се осам дана од рођења и дете је требало обрезати. Тада су му дали име Исус, које му је наденуо анђео пре његовог зачећа.

22А када је, по Мојсијевом Закону, требало да се изврши обред очишћења, Марија и Јосиф том приликом дођу са дететом у Јерусалим да га посвете Господу, 23јер у Закону Господњем пише: „Нека се свако прворођено мушко дете посвети Господу“ – 24и да по Закону Господњем принесу жртву за очишћење: две грлице или два голубића.

25У Јерусалиму је тада живео неки човек по имену Симеун. Он је био праведан и побожан човек, који је очекивао да наступи време утехе за израиљски народ. Дух Свети је био са њим 26и он му је објавио да неће умрети пре но што види Христа Господњег. 27Вођен Духом, дошао је у храм. Када су родитељи унели дете Исуса у храм да учине са њим што Закон налаже, 28Симеун га узе у наручје и поче да слави Бога:

29„Сада пушташ, мој Господару,

свога слугу да у миру оде;

твоја реч је тако испуњена,

30јер ја сам твоје видео спасење

31што приправи пред свим народима:

32светлост твоју да просветли народе,

славу твоме народу Израиљу.“

33Исусови отац и мајка су били задивљени оним што је било речено за њега. 34Тада је Симеун благословио и њих двоје и рекао његовој мајци Марији: „Ево, Бог је поставио ово дете да многи од Израиља падну и да се многи подигну, и да буде знак коме ће се супротстављати. 35А теби самој ће мач пробости душу, да би се откриле мисли многих срца.“

36А била је ту и једна веома стара пророчица, по имену Ана, Фануилова ћерка, из Асировог племена. Била је у браку седам година, 37а сада је као удовица имала осамдесет четири године. Она никад није напуштала храм. Даноноћно је служила Богу уз пост и молитву. 38И она је дошла у исти час и почела да слави Бога и да говори о Исусу свима који су очекивали да Бог откупи Јерусалим.

39Када су Јосиф и Марија обавили све што Закон Господњи налаже, вратили су се у Галилеју, у свој град Назарет. 40А дечак је растао, јачао и пунио се мудрошћу, а Божија милост је била над њиме.

Исус као дечак у храму

41Исусови родитељи су сваке године одлазили горе у Јерусалим за празник Пасхе. 42Кад му је било дванаест година, они су по свом обичају отишли тамо за празник.

43По завршетку празничних дана, док су се они враћали кући, дечак Исус се задржао у Јерусалиму. Његови родитељи нису знали где је. 44Мислећи да је међу сапутницима, путовали су цео дан, а онда су почели да га траже међу родбином и познаницима. 45Пошто га нису нашли, вратили су се у Јерусалим да га потраже.

46После три дана, нашли су га у храму како седи међу учитељима, слуша их и пита. 47Сви који су га слушали дивили су се његовој разумности и његовим одговорима. 48Кад су га родитељи угледали, запањили су се. Мајка му рече: „Дете, шта нам то учини?! Ево, ја и твој отац свиснусмо од јада тражећи те!“

49Он им одговори: „Зашто сте ме тражили? Зар нисте знали да треба да будем у послу свога Оца?2,49 Исус им овде даје наговештај о храму, али га не спомиње директно.50Но, они нису разумели оно што им је рекао.

51Онда је сишао с њима и дошао у Назарет, где им је био послушан. Марија је слагала у себи све ове речи. 52А Исус је бивао све мудрији и зрелији, те све милији и Богу и људима.

Nouă Traducere În Limba Română

Luca 2:1-52

Nașterea lui Isus

1În zilele acelea, a ieșit un decret de la Cezar1 Titlu purtat de împărații romani, preluat de la Gaius (sau Caius) Julius Caesar (100–44 î.Cr.), cel care a jucat un rol cheie în evenimentele care au dus la desființarea Republicii Romane și începutul Imperiului Roman. Octavian/Augustus (27 î.Cr.–14 d.Cr.), primul împărat roman, își ia titlul de Imperator Caesar Augustus, titlu pe care îl vor purta și împărații de mai târziu. Augustus1 Caius Julius Caesar Octavianus, primul împărat roman, care a domnit între anii 27 î.Cr.–14 d.Cr. să se înscrie1 Recensământ ce se făcea în vederea recrutării și a impozitării. toată lumea1 Din teritoriile stăpânite de romani.. 2Acest recensământ s‑a făcut pentru prima oară în timp ce2 Sau: Acest recensământ a fost înaintea celui făcut pe când. în Siria2 Provincie romană, care includea și o parte din Canaan și Asia Mică. era guvernator Quirinius2 Sursele istorice indică drept dată a primului recensământ din vremea lui Quirinius anul 6 d.Cr., o dată care nu se potrivește cu data nașterii lui Isus Cristos, în vremea lui Irod cel Mare (care a domnit între anii 37–4 î.Cr.). Posibil ca textul să facă referire la un alt recensământ dintre cele decretate de Augustus (vezi traducerea alternativă sugerată în prima notă la acest verset). Descoperirea unui mss incomplet face posibilă varianta potrivit căreia Quirinius a guvernat Siria de două ori, prima oară probabil în timpul nașterii lui Isus (6–4 î.Cr.), iar a doua oară între anii 6–9 d.Cr.. 3Toți se duceau să se înscrie, fiecare în cetatea lui.

4Iosif s‑a suit și el din Galileea, din cetatea Nazaret, înspre Iudeea, în cetatea lui David, numită Betleem,4 O călătorie de aproximativ 150 km sau 3 zile. Betleemul era situat la aproximativ 12 km sud‑vest de Ierusalim. pentru că era din Casa și spița lui David, 5ca să se înscrie împreună cu Maria, logodnica lui, care era însărcinată. 6În timp ce se aflau acolo, s‑a împlinit vremea ca ea să nască. 7Și L‑a născut pe Fiul ei cel întâi născut. Ea L‑a înfășat și L‑a așezat într‑o iesle, pentru că în camera de găzduire nu era loc pentru ei.

Vestea bună adusă păstorilor

8În ținutul acela erau niște păstori care locuiau pe câmp și stăteau de pază noaptea lângă turma lor. 9Un înger al Domnului a apărut înaintea lor și slava Domnului a strălucit de jur împrejurul9 Expresia în greacă este foarte condensată. Este un singur verb care înseamnă a străluci împrejur, de jur împrejur. Autorul subliniază faptul că au fost asediați de slava Domnului din toate părțile. lor. Ei s‑au speriat foarte tare. 10Îngerul le‑a zis: „Nu vă temeți, pentru că iată, vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot poporul: 11astăzi, în cetatea lui David, vi S‑a născut un Mântuitor, Care este Cristos11 Atât Christos (greacă), cât și Mașiah (ebraică și aramaică) înseamnă Cel care este uns; [peste tot în carte]., Domnul! 12Iată care va fi semnul pentru voi: veți găsi un Copilaș, înfășat și culcat într‑o iesle.“

13Și deodată, împreună cu îngerul s‑a unit o mulțime din oștirea cerească, lăudându‑L pe Dumnezeu și zicând:

14„Slavă lui Dumnezeu în înălțimi14 Acest imn este cunoscut sub numele de Gloria in Excelsis Deo, traducerea în latină a primului vers.

și pace pe pământ,

între oamenii peste care se odihnește bunăvoința Lui!14 Sau: între oamenii bunăvoinței!

15După ce îngerii au plecat de la ei în ceruri, păstorii și‑au zis unii altora: „Să mergem acum la Betleem și să vedem lucrul acesta care s‑a întâmplat și pe care Domnul ni l‑a făcut cunoscut!“

16S‑au dus repede și i‑au găsit pe Maria, pe Iosif și pe Copilaș culcat în iesle. 17Când i‑au văzut, le‑au făcut cunoscut ceea ce li se spusese despre Copilul Acesta. 18Toți cei care i‑au auzit, au rămas uimiți de ceea ce le‑au spus păstorii. 19Maria însă păstra toate aceste cuvinte, cugetând la ele în inima ei. 20Apoi păstorii s‑au întors, slăvindu‑L și lăudându‑L pe Dumnezeu pentru toate lucrurile pe care le‑au auzit și le‑au văzut și care erau întocmai cum li se spusese.

21Când a venit ziua a opta, în care Copilul trebuia circumcis,21 Vezi Lev. 12:3. I‑au pus numele Isus21 Vezi nota de la 1:31., nume rostit de înger înainte ca El să fi fost conceput în pântec.

Isus este prezentat la Templu

22Și când s‑au împlinit zilele pentru curățirea lor, poruncită în Legea lui Moise,22 Vezi Lev. 12:1-4. s‑au dus cu El la Ierusalim ca să‑L înfățișeze înaintea Domnului – 23așa cum este scris în Legea Domnului: „Orice întâi născut, care este băiat,23 Lit.: Orice băiat, care deschide [primul] pântecul, un ebraism care se referă la întâiul născut. să fie numit sfânt pentru Domnul“ – 23 Vezi Ex. 13:2. 24și ca să aducă o jertfă, așa cum este spus în Legea Domnului: „O pereche de turturele sau doi pui de porumbel.“24 Vezi Lev. 12:8.

25Și iată că în Ierusalim era un om care se numea Simeon. Acest om era drept și evlavios. El aștepta mângâierea25 Sau: Mângâierea, adică Mesia/Cristos (vezi nota de la 2:11). lui Israel și Duhul Sfânt era peste el. 26Duhul Sfânt îl înștiințase că nu va vedea moartea înainte de a‑L vedea pe Cristosul Domnului. 27Călăuzit de Duhul, el a venit în Templu. Când părinții L‑au adus înăuntru pe Copilul Isus, ca să împlinească cu privire la El obiceiul Legii, 28Simeon L‑a luat în brațe, L‑a binecuvântat pe Dumnezeu și a zis:

29„Acum, Stăpâne, eliberează‑l29 Lit.: Acum, Stăpâne, Tu îl eliberezi. Imnul acesta este cunoscut sub numele de Nunc Dimitis, care în latină înseamnă Acum, eliberează. pe robul Tău în pace,

după cuvântul Tău,

30căci ochii mei au văzut mântuirea Ta,

31pe care ai pregătit‑o în prezența tuturor popoarelor,

32o lumină ca revelație pentru neamuri

și o slavă pentru poporul Tău Israel!“

33Tatăl și mama lui Isus erau uimiți de ceea ce se spunea despre El.

34Simeon i‑a binecuvântat și i‑a zis Mariei, mama lui Isus: „Iată, Acesta este rânduit pentru căderea și ridicarea multora în Israel și pentru a fi un semn care va stârni împotrivire, 35ca astfel să fie descoperite gândurile din multe inimi. Și o sabie va străpunge chiar sufletul tău!“

36Mai era acolo și o profetesă, pe nume Ana, fiica lui Fanuel, din seminția lui Așer. Aceasta era foarte înaintată în vârstă. Ea trăise împreună cu soțul ei timp de șapte ani după fecioria ei, 37iar apoi, ca văduvă, ajunsese la optzeci și patru de ani.37 Sau: ca văduvă, timp de optzeci și patru de ani. Ea nu se îndepărta de la Templu, slujind zi și noapte prin posturi și rugăciuni. 38A venit acolo chiar în ceasul acela și a început să‑I mulțumească lui Dumnezeu și să le vorbească despre El tuturor celor ce așteptau răscumpărarea Ierusalimului.

39După ce au împlinit toate lucrurile poruncite în Legea Domnului, s‑au întors în Galileea, în cetatea lor, Nazaret. 40Și Copilul creștea, se întărea40 Unele mss adaugă: în Duhul. și era umplut cu înțelepciune, iar harul lui Dumnezeu era peste El.

Isus în Templu la vârsta de doisprezece ani

41În fiecare an, părinții Lui se duceau la Ierusalim la Sărbătoarea Paștelui. 42Când a ajuns El la vârsta de doisprezece ani,42 La pubertate (12-13 ani), un băiat evreu devenea un „fiu al poruncii“, trebuind să îndeplinească obligațiile cerute de legământ. Se obișnuia ca băiatul să fie dus cu un an sau doi înainte la Ierusalim, pentru a se obișnui cu aceste obligații. s‑au suit la sărbătoare, potrivit obiceiului. 43După ce au trecut zilele sărbătorii, la întoarcere, Copilul Isus a rămas în urmă, în Ierusalim. Părinții Lui n‑au știut lucrul acesta. 44Ei au crezut că Se află în caravană și au mers așa cale de o zi. Dar când L‑au căutat printre rude și cunoștințe 45și nu L‑au găsit, s‑au întors la Ierusalim să‑L caute. 46După trei zile, L‑au găsit în Templu, șezând în mijlocul învățătorilor, ascultându‑i și punându‑le întrebări. 47Toți cei care‑L auzeau se minunau de priceperea și de răspunsurile Lui. 48Când L‑au văzut, părinții Lui au rămas înmărmuriți.

Mama Lui I‑a zis:

– Copile, de ce ne‑ai făcut aceasta? Iată că tatăl Tău și cu mine Te‑am căutat cu îngrijorare!

49El le‑a răspuns:

– De ce M‑ați căutat? Nu știați că trebuie să fiu la cele ale Tatălui Meu?49 Lit.: să fiu în (aproape de) cele ale Tatălui Meu? De aici, posibil, sensul: preocupat de cele ce sunt ale Tatălui Meu (El participa în Templu la studiul Scripturilor și le adresa întrebări învățătorilor).

50Ei însă n‑au înțeles cuvintele pe care li le‑a spus. 51Apoi S‑a coborât împreună cu ei, a venit în Nazaret și le era supus. Mama Lui păstra toate aceste lucruri în inima ei. 52Și Isus creștea în înțelepciune, în statură și era plăcut înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor.