New Living Translation

Jonah 1

Jonah Runs from the Lord

1The Lord gave this message to Jonah son of Amittai: “Get up and go to the great city of Nineveh. Announce my judgment against it because I have seen how wicked its people are.”

But Jonah got up and went in the opposite direction to get away from the Lord. He went down to the port of Joppa, where he found a ship leaving for Tarshish. He bought a ticket and went on board, hoping to escape from the Lord by sailing to Tarshish.

But the Lord hurled a powerful wind over the sea, causing a violent storm that threatened to break the ship apart. Fearing for their lives, the desperate sailors shouted to their gods for help and threw the cargo overboard to lighten the ship.

But all this time Jonah was sound asleep down in the hold. So the captain went down after him. “How can you sleep at a time like this?” he shouted. “Get up and pray to your god! Maybe he will pay attention to us and spare our lives.”

Then the crew cast lots to see which of them had offended the gods and caused the terrible storm. When they did this, the lots identified Jonah as the culprit. “Why has this awful storm come down on us?” they demanded. “Who are you? What is your line of work? What country are you from? What is your nationality?”

Jonah answered, “I am a Hebrew, and I worship the Lord, the God of heaven, who made the sea and the land.”

10 The sailors were terrified when they heard this, for he had already told them he was running away from the Lord. “Oh, why did you do it?” they groaned. 11 And since the storm was getting worse all the time, they asked him, “What should we do to you to stop this storm?”

12 “Throw me into the sea,” Jonah said, “and it will become calm again. I know that this terrible storm is all my fault.”

13 Instead, the sailors rowed even harder to get the ship to the land. But the stormy sea was too violent for them, and they couldn’t make it. 14 Then they cried out to the Lord, Jonah’s God. “O Lord,” they pleaded, “don’t make us die for this man’s sin. And don’t hold us responsible for his death. O Lord, you have sent this storm upon him for your own good reasons.”

15 Then the sailors picked Jonah up and threw him into the raging sea, and the storm stopped at once! 16 The sailors were awestruck by the Lord’s great power, and they offered him a sacrifice and vowed to serve him.

17 [a]Now the Lord had arranged for a great fish to swallow Jonah. And Jonah was inside the fish for three days and three nights.

Footnotes

  1. 1:17 Verse 1:17 is numbered 2:1 in Hebrew text.

Nouă Traducere În Limba Română

Iona 1

Iona încearcă să fugă departe de faţa Domnului

1Cuvântul Domnului a venit la Iona, fiul lui Amitai,[a] şi i-a zis: „Scoală-te şi du-te la Ninive, cetatea cea mare, şi strigă împotriva ei, căci răutatea ei s-a suit până la Mine!“

Dar Iona s-a sculat să fugă la Tarşiş[b], departe de faţa Domnului. El s-a dus la Iafo şi a găsit acolo o corabie care mergea spre Tarşiş. După ce a plătit preţul călătoriei, s-a urcat în corabie ca să meargă împreună cu marinarii la Tarşiş, departe de faţa Domnului.

Domnul însă a dezlănţuit pe mare un vânt năprasnic şi astfel s-a stârnit o furtună atât de puternică, încât corabia ameninţa să se sfărâme. Marinarilor li s-a făcut frică şi fiecare a strigat către zeul său, iar pentru a face corabia mai uşoară, au aruncat în mare uneltele care erau în ea.

Iona însă coborâse în cala corabiei, unde se întinsese şi adormise dus. Căpitanul s-a apropiat de el şi i-a zis: „Cum poţi să dormi? Scoală-te şi strigă către Dumnezeul tău! Poate că Dumnezeul tău se va gândi la noi şi nu vom pieri!“

Apoi marinarii au zis unul către celălalt: „Haideţi să tragem la sorţi ca să aflăm din cauza cui a venit peste noi nenorocirea aceasta!“ Ei au tras la sorţi şi sorţul a căzut pe Iona.

Atunci ei l-au întrebat:

– Spune-ne, din cauza cui a venit peste noi această nenorocire? Care este meseria ta şi de unde vii? Care este ţara ta şi din ce popor eşti?

El le-a răspuns:

– Sunt evreu şi mă tem de Domnul, Dumnezeul cerurilor, Care a făcut marea şi uscatul!

10 Bărbaţii aceia s-au înfricoşat foarte tare şi l-au întrebat:

– De ce ai făcut lucrul acesta?[c]

(Ei aflaseră că fugea de faţa Domnului, întrucât el le spusese acest lucru.)

11 Marea era din ce în ce mai învolburată, astfel că ei l-au întrebat iarăşi:

– Ce să-ţi facem, pentru ca marea să se liniştească faţă de noi?

12 El le-a răspuns:

– Luaţi-mă şi aruncaţi-mă în mare, iar marea se va linişti faţă de voi, întrucât ştiu că din cauza mea a venit peste voi această furtună puternică!

13 Bărbaţii aceia au încercat totuşi să vâslească pentru a se putea întoarce pe uscat, dar n-au reuşit, căci marea se învolbura tot mai tare împotriva lor. 14 Atunci au strigat către Domnul şi au zis: „Doamne, Te rugăm, nu ne lăsa să pierim din cauza vieţii acestui bărbat! Nu lăsa să cadă asupra noastră sânge nevinovat, căci Tu, Doamne, ai făcut aşa cum Ţi-a plăcut!“ 15 Apoi l-au luat pe Iona şi l-au aruncat în mare, iar marea şi-a potolit furia. 16 Atunci bărbaţii aceia s-au temut foarte tare de Domnul; ei I-au adus Domnului o jertfă şi au făcut juruinţe.

17 Domnul a trimis un peşte mare să-l înghită pe Iona, şi Iona a stat în pântecele peştelui timp de trei zile şi trei nopţi.

Footnotes

  1. Iona 1:1 Vezi 2 Regi 14:25
  2. Iona 1:3 Colonie feniciană în vestul Mediteranei, probabil în Spania sau Sardinia; pentru oamenii din vremea aceea, Tarşişul reprezenta capătul de apus al lumii
  3. Iona 1:10 Sau: Ce ai făcut!