New Living Translation

Habakkuk 1

1This is the message that the prophet Habakkuk received in a vision.

Habakkuk’s Complaint

How long, O Lord, must I call for help?
    But you do not listen!
“Violence is everywhere!” I cry,
    but you do not come to save.
Must I forever see these evil deeds?
    Why must I watch all this misery?
Wherever I look,
    I see destruction and violence.
I am surrounded by people
    who love to argue and fight.
The law has become paralyzed,
    and there is no justice in the courts.
The wicked far outnumber the righteous,
    so that justice has become perverted.

The Lord’s Reply

The Lord replied,

“Look around at the nations;
    look and be amazed![a]
For I am doing something in your own day,
    something you wouldn’t believe
    even if someone told you about it.
I am raising up the Babylonians,[b]
    a cruel and violent people.
They will march across the world
    and conquer other lands.
They are notorious for their cruelty
    and do whatever they like.
Their horses are swifter than cheetahs[c]
    and fiercer than wolves at dusk.
Their charioteers charge from far away.
    Like eagles, they swoop down to devour their prey.

“On they come, all bent on violence.
    Their hordes advance like a desert wind,
    sweeping captives ahead of them like sand.
10 They scoff at kings and princes
    and scorn all their fortresses.
They simply pile ramps of earth
    against their walls and capture them!
11 They sweep past like the wind
    and are gone.
But they are deeply guilty,
    for their own strength is their god.”

Habakkuk’s Second Complaint

12 O Lord my God, my Holy One, you who are eternal—
    surely you do not plan to wipe us out?
O Lord, our Rock, you have sent these Babylonians to correct us,
    to punish us for our many sins.
13 But you are pure and cannot stand the sight of evil.
    Will you wink at their treachery?
Should you be silent while the wicked
    swallow up people more righteous than they?

14 Are we only fish to be caught and killed?
    Are we only sea creatures that have no leader?
15 Must we be strung up on their hooks
    and caught in their nets while they rejoice and celebrate?
16 Then they will worship their nets
    and burn incense in front of them.
“These nets are the gods who have made us rich!”
    they will claim.
17 Will you let them get away with this forever?
    Will they succeed forever in their heartless conquests?

Footnotes

  1. 1:5 Greek version reads Look, you mockers; / look and be amazed and die. Compare Acts 13:41.
  2. 1:6 Or Chaldeans.
  3. 1:8 Or leopards.

Nouă Traducere În Limba Română

Habacuc 1

1Profeţia pe care a primit-o profetul Habacuc.

Prima plângere a profetului

– Până când, Doamne, voi striga după ajutor
    şi Tu nu vei asculta?
Până când voi striga către Tine: „Violenţă!“
    şi Tu nu vei izbăvi?
De ce mă faci să privesc nedreptatea?
    De ce trebuie să mă uit[a] la necaz?
Distrugerea şi violenţa sunt înaintea mea;
    peste tot sunt dezbinări şi se stârnesc certuri.
De aceea Legea este fără putere
    şi dreptatea nu se vede niciodată.
Căci cel rău îl împresoară[b] pe cel drept
    şi astfel dreptatea este pervertită.

Răspunsul Domnului

– Uitaţi-vă printre neamuri şi priviţi!
    Miraţi-vă! Uimiţi-vă!
Căci în zilele voastre am să fac o lucrare
    pe care n-aţi crede-o
        dacă v-ar povesti-o cineva!
Iată, îi voi ridica pe caldeeni[c],
    acel popor crud şi năvalnic,
care străbate întinderile pământului
    pentru a lua în stăpânire locuinţe care nu sunt ale lui!
Este un popor teribil şi înfricoşător;
    îşi are propria lege
        şi nu recunoaşte nici o altă autoritate![d]
Caii lui sunt mai rapizi decât leoparzii
    şi mai sprinteni decât lupii în amurg.
Călăreţii lui se avântă,
    călăreţii lui vin de departe.
Zboară ca un vultur care se aruncă asupra prăzii;
    toţi vin pentru violenţă.
Privirile lor sunt aţintite[e] tot înainte
    şi adună captivi ca nisipul de mulţi.
10 Îşi bate joc de regi
    şi-i ia în derâdere pe conducători.
Râde de orice fortificaţie,
    căci îngrămădeşte pământ[f] lângă ea şi o cucereşte.
11 Apoi trece ca vântul şi merge mai departe[g];
    el se face astfel vinovat, puterea lui fiindu-i dumnezeul.

A doua plângere a profetului

12 – Oare nu eşti Tu din veşnicie, Doamne?
    Dumnezeul meu, Sfântul meu, nu vom muri[h]!
Doamne, Tu l-ai rânduit pentru a face judecată!
    Stânca mea, Tu l-ai ridicat ca să pedepsească!
13 Ochii Tăi sunt prea curaţi ca să se uite la rău;
    Tu nu poţi să priveşti asuprirea!
De ce te uiţi la cei mişei
    şi taci când cel rău
        îl înghite pe cel mai drept decât el?
14 L-ai făcut pe om asemenea peştilor mării,
    asemenea târâtoarei care nu are stăpân.
15 Duşmanul scoate fiecare peşte cu undiţa,
    îl adună cu mreaja lui,
îl strânge în năvodul lui
    şi de aceea se bucură şi se veseleşte.
16 De aceea aduce el jertfe mrejei sale
    şi arde tămâie năvodului său!
Datorită lor, partea lui este bogată
    şi mâncarea lui este din abundenţă!
17 Va continua el oare să-şi golească mreaja
    şi să omoare neamuri fără să cruţe nimic?

Footnotes

  1. Habacuc 1:3 Siriacă, Tg.; TM: nedreptatea? / Cum poţi privi (sau: tolera); sau: nedreptatea / şi să mă uit
  2. Habacuc 1:4 Sau: îl biruie
  3. Habacuc 1:6 babilonieni
  4. Habacuc 1:7 Lit.: înfricoşător; / judecata şi demnitatea lui provin numai de la el însuşi
  5. Habacuc 1:9 Sensul termenului ebraic este nesigur
  6. Habacuc 1:10 Sau: face o rampă din pământ, tehnică militară, folosită de către asediatori
  7. Habacuc 1:11 Posibil: şi depăşeşte limita
  8. Habacuc 1:12 O tradiţie scribală antică: nu vei muri (sau: eşti nemuritor); unele traduceri moderne preferă această variantă