New International Version

Proverbs 8

Wisdom’s Call

1Does not wisdom call out?
    Does not understanding raise her voice?
At the highest point along the way,
    where the paths meet, she takes her stand;
beside the gate leading into the city,
    at the entrance, she cries aloud:
“To you, O people, I call out;
    I raise my voice to all mankind.
You who are simple, gain prudence;
    you who are foolish, set your hearts on it.[a]
Listen, for I have trustworthy things to say;
    I open my lips to speak what is right.
My mouth speaks what is true,
    for my lips detest wickedness.
All the words of my mouth are just;
    none of them is crooked or perverse.
To the discerning all of them are right;
    they are upright to those who have found knowledge.
10 Choose my instruction instead of silver,
    knowledge rather than choice gold,
11 for wisdom is more precious than rubies,
    and nothing you desire can compare with her.

12 “I, wisdom, dwell together with prudence;
    I possess knowledge and discretion.
13 To fear the Lord is to hate evil;
    I hate pride and arrogance,
    evil behavior and perverse speech.
14 Counsel and sound judgment are mine;
    I have insight, I have power.
15 By me kings reign
    and rulers issue decrees that are just;
16 by me princes govern,
    and nobles—all who rule on earth.[b]
17 I love those who love me,
    and those who seek me find me.
18 With me are riches and honor,
    enduring wealth and prosperity.
19 My fruit is better than fine gold;
    what I yield surpasses choice silver.
20 I walk in the way of righteousness,
    along the paths of justice,
21 bestowing a rich inheritance on those who love me
    and making their treasuries full.

22 “The Lord brought me forth as the first of his works,[c][d]
    before his deeds of old;
23 I was formed long ages ago,
    at the very beginning, when the world came to be.
24 When there were no watery depths, I was given birth,
    when there were no springs overflowing with water;
25 before the mountains were settled in place,
    before the hills, I was given birth,
26 before he made the world or its fields
    or any of the dust of the earth.
27 I was there when he set the heavens in place,
    when he marked out the horizon on the face of the deep,
28 when he established the clouds above
    and fixed securely the fountains of the deep,
29 when he gave the sea its boundary
    so the waters would not overstep his command,
and when he marked out the foundations of the earth.
30     Then I was constantly[e] at his side.
I was filled with delight day after day,
    rejoicing always in his presence,
31 rejoicing in his whole world
    and delighting in mankind.

32 “Now then, my children, listen to me;
    blessed are those who keep my ways.
33 Listen to my instruction and be wise;
    do not disregard it.
34 Blessed are those who listen to me,
    watching daily at my doors,
    waiting at my doorway.
35 For those who find me find life
    and receive favor from the Lord.
36 But those who fail to find me harm themselves;
    all who hate me love death.”

Footnotes

  1. Proverbs 8:5 Septuagint; Hebrew foolish, instruct your minds
  2. Proverbs 8:16 Some Hebrew manuscripts and Septuagint; other Hebrew manuscripts all righteous rulers
  3. Proverbs 8:22 Or way; or dominion
  4. Proverbs 8:22 Or The Lord possessed me at the beginning of his work; or The Lord brought me forth at the beginning of his work
  5. Proverbs 8:30 Or was the artisan; or was a little child

Nouă Traducere În Limba Română

Proverbe 8

Chemarea Înţelepciunii

1Nu strigă înţelepciunea?
    Nu-şi înalţă priceperea glasul?
Ea se opreşte pe înălţimi,
    de-a lungul străzilor, la răspântii,
lângă porţile care duc spre intrarea cetăţii,
    la uşi, şi strigă cu voce tare:
„Oamenilor, către voi strig
    şi spre voi, fiii oamenilor, se îndreaptă vocea mea!
O, nesăbuiţilor, înţelegeţi prudenţa;
    proştilor, înţelegeţi priceperea!
Ascultaţi, căci am să vă spun lucruri mari!
    Îmi voi deschide buzele ca să spun ce este drept!
Căci gura mea rosteşte adevărul,
    iar nelegiuirea este o urâciune pentru buzele mele.
Toate cuvintele gurii mele sunt drepte,
    nu este nimic necinstit sau sucit în ele.
Toate sunt clare pentru cel priceput
    şi corecte pentru cei ce au găsit cunoştinţa.
10 Primiţi îndrumarea mea în loc de argint
    şi alegeţi cunoştinţa în schimbul aurului ales,
11 căci înţelepciunea este mai preţioasă decât mărgăritarele
    şi orice ţi-ai dori nu se poate compara cu ea.

12 Eu, înţelepciunea, locuiesc împreună cu prudenţa;
    eu găsesc cunoştinţa şi chibzuinţa.
13 Frica de Domnul te face să urăşti răul.
    Iată ce urăsc eu: mândria şi aroganţa,
        calea rea şi gura care vorbeşte lucruri stricate.
14 Al meu este sfatul şi înţelepciunea răsunătoare;
    a mea este priceperea, a mea este puterea.
15 Prin mine domnesc împăraţii
    şi cei ce conduc prin mine emit legi drepte.
16 Prin mine guvernează prinţii
    şi toţi nobilii care conduc pământul[a].
17 Eu iubesc pe cei ce mă iubesc,
    şi cei ce mă caută mă vor găsi.
18 Eu aduc bogăţie şi onoare,
    belşug şi bunăstare.
19 Rodul meu este mai bun decât aurul, decât aurul curat;
    profitul meu întrece argintul ales.
20 Eu merg pe calea dreptăţii,
    pe mijlocul cărărilor justiţiei,
21 ca să le dau o moştenire celor ce mă iubesc
    şi să le umplu vistieriile.

22 Domnul m-a creat ca cea dintâi dintre căile[b] Lui,[c]
    înaintea celor mai vechi lucrări ale Lui.
23 Eu am fost desemnată din veşnicie,
    de la început, înainte de a fi pământul.
24 Eu am fost născută când nu erau oceanele,
    când nu erau izvoare încărcate cu apă.
25 Înainte de aşezarea munţilor,
    înainte de a fi dealurile, am fost născută eu,
26 când El nu făcuse încă nici pământul, nici câmpiile,
    nici cea dintâi fărâmă a pulberii lumii.
27 Când a întocmit El cerurile, eu eram acolo;
    când a trasat orizontul pe faţa adâncului,
28 când a pironit norii sus
    şi a întărit izvoarele adâncului,
29 când a dat mării porunca Lui,
    ca apele să nu treacă peste hotărârea[d] Sa,
când a trasat temeliile pământului,
30     eu eram meşterul de lângă El
şi zi de zi aveam parte de desfătări,
    jucând neîncetat în prezenţa Lui,
31 jucând pe întinderea pământului Lui
    şi găsindu-mi desfătarea în fiii oamenilor.

32 Acum deci, fiilor, ascultaţi-mă!
    Binecuvântaţi sunt cei ce păzesc căile mele!
33 Ascultaţi îndrumarea şi fiţi înţelepţi;
    n-o ignoraţi!
34 Binecuvântat este omul care mă ascultă,
    care veghează zilnic la porţile mele,
        aşteptând la pragul uşii mele.
35 Fiindcă oricine mă găseşte pe mine, găseşte viaţa
    şi primeşte astfel o favoare de la Domnul.
36 Dar cel care dă greş în a mă găsi se răneşte singur;
    toţi cei ce mă urăsc iubesc moartea.“

Footnotes

  1. Proverbe 8:16 Multe mss TM, LXX; cele mai multe mss TM: şi nobilii – toţi cei ce conduc cu dreptate
  2. Proverbe 8:22 Un idiom ebraic cu referire la lucrările lui Dumnezeu
  3. Proverbe 8:22 Sau: Domnul mă avea la începutul căii Lui
  4. Proverbe 8:29 Lit: gura