New International Version

Nehemiah 13:1-31

Nehemiah’s Final Reforms

1On that day the Book of Moses was read aloud in the hearing of the people and there it was found written that no Ammonite or Moabite should ever be admitted into the assembly of God, 2because they had not met the Israelites with food and water but had hired Balaam to call a curse down on them. (Our God, however, turned the curse into a blessing.) 3When the people heard this law, they excluded from Israel all who were of foreign descent.

4Before this, Eliashib the priest had been put in charge of the storerooms of the house of our God. He was closely associated with Tobiah, 5and he had provided him with a large room formerly used to store the grain offerings and incense and temple articles, and also the tithes of grain, new wine and olive oil prescribed for the Levites, musicians and gatekeepers, as well as the contributions for the priests.

6But while all this was going on, I was not in Jerusalem, for in the thirty-second year of Artaxerxes king of Babylon I had returned to the king. Some time later I asked his permission 7and came back to Jerusalem. Here I learned about the evil thing Eliashib had done in providing Tobiah a room in the courts of the house of God. 8I was greatly displeased and threw all Tobiah’s household goods out of the room. 9I gave orders to purify the rooms, and then I put back into them the equipment of the house of God, with the grain offerings and the incense.

10I also learned that the portions assigned to the Levites had not been given to them, and that all the Levites and musicians responsible for the service had gone back to their own fields. 11So I rebuked the officials and asked them, “Why is the house of God neglected?” Then I called them together and stationed them at their posts.

12All Judah brought the tithes of grain, new wine and olive oil into the storerooms. 13I put Shelemiah the priest, Zadok the scribe, and a Levite named Pedaiah in charge of the storerooms and made Hanan son of Zakkur, the son of Mattaniah, their assistant, because they were considered trustworthy. They were made responsible for distributing the supplies to their fellow Levites.

14Remember me for this, my God, and do not blot out what I have so faithfully done for the house of my God and its services.

15In those days I saw people in Judah treading winepresses on the Sabbath and bringing in grain and loading it on donkeys, together with wine, grapes, figs and all other kinds of loads. And they were bringing all this into Jerusalem on the Sabbath. Therefore I warned them against selling food on that day. 16People from Tyre who lived in Jerusalem were bringing in fish and all kinds of merchandise and selling them in Jerusalem on the Sabbath to the people of Judah. 17I rebuked the nobles of Judah and said to them, “What is this wicked thing you are doing—desecrating the Sabbath day? 18Didn’t your ancestors do the same things, so that our God brought all this calamity on us and on this city? Now you are stirring up more wrath against Israel by desecrating the Sabbath.”

19When evening shadows fell on the gates of Jerusalem before the Sabbath, I ordered the doors to be shut and not opened until the Sabbath was over. I stationed some of my own men at the gates so that no load could be brought in on the Sabbath day. 20Once or twice the merchants and sellers of all kinds of goods spent the night outside Jerusalem. 21But I warned them and said, “Why do you spend the night by the wall? If you do this again, I will arrest you.” From that time on they no longer came on the Sabbath. 22Then I commanded the Levites to purify themselves and go and guard the gates in order to keep the Sabbath day holy.

Remember me for this also, my God, and show mercy to me according to your great love.

23Moreover, in those days I saw men of Judah who had married women from Ashdod, Ammon and Moab. 24Half of their children spoke the language of Ashdod or the language of one of the other peoples, and did not know how to speak the language of Judah. 25I rebuked them and called curses down on them. I beat some of the men and pulled out their hair. I made them take an oath in God’s name and said: “You are not to give your daughters in marriage to their sons, nor are you to take their daughters in marriage for your sons or for yourselves. 26Was it not because of marriages like these that Solomon king of Israel sinned? Among the many nations there was no king like him. He was loved by his God, and God made him king over all Israel, but even he was led into sin by foreign women. 27Must we hear now that you too are doing all this terrible wickedness and are being unfaithful to our God by marrying foreign women?”

28One of the sons of Joiada son of Eliashib the high priest was son-in-law to Sanballat the Horonite. And I drove him away from me.

29Remember them, my God, because they defiled the priestly office and the covenant of the priesthood and of the Levites.

30So I purified the priests and the Levites of everything foreign, and assigned them duties, each to his own task. 31I also made provision for contributions of wood at designated times, and for the firstfruits.

Remember me with favor, my God.

Nouă Traducere În Limba Română

Neemia 13:1-31

Ultimele reforme ale lui Neemia

1În ziua aceea, s‑a citit în auzul poporului din Cartea lui Moise și s‑a găsit scris în ea că amonitului și moabitului le este interzisă pe veci intrarea în adunarea lui Dumnezeu, 2deoarece nu i‑au întâmpinat pe fiii lui Israel cu pâine și cu apă, ci l‑au tocmit pe Balaam împotriva lor, ca să‑i blesteme. Cu toate acestea, Dumnezeu a schimbat blestemul în binecuvântare. 3Când au auzit ce spune Legea, i‑au separat de Israel pe toți cei de origine mixtă.

Reforma morală aprofundată

4Înainte de aceasta, preotul Eliașib, care fusese pus responsabil cu cămările Casei Dumnezeului nostru și rudă cu Tobia, 5îi pregătise acestuia o încăpere mare, chiar acolo unde se obișnuia mai demult să se pună darurile de mâncare, tămâia, obiectele, zeciuiala din grâne, din must și din ulei, care era rânduită leviților, cântăreților și portarilor, precum și contribuția pentru preoți. 6Eu nu eram la Ierusalim când se întâmplau toate acestea, căci mă întorsesem la împărat în al treizeci și doilea an al lui Artaxerxes, împăratul Babilonului6 Împăratul persan purta acest titlu, precum și pe cel de împărat al Asiriei.. După o vreme i‑am cerut împăratului învoire 7și am venit la Ierusalim. Am descoperit atunci răul pe care‑l făcuse Eliașib, pregătindu‑i lui Tobia o încăpere în curțile Casei lui Dumnezeu. 8M‑am supărat foarte tare și am aruncat afară din încăpere toate lucrurile lui Tobia. 9Am dat porunci să se curățească încăperile și am pus iarăși acolo obiectele Casei lui Dumnezeu, darurile de mâncare și tămâia.

10Am mai aflat că leviților nu li se dăduseră părțile cuvenite, astfel încât leviții și cântăreții care făceau lucrarea se întorseseră fiecare în grabă la moșia lui. 11I‑am mustrat pe dregători, zicându‑le: „De ce ați părăsit Casa lui Dumnezeu?“ Apoi i‑am adunat pe leviți și pe cântăreți și i‑am pus din nou la locurile lor. 12Atunci toți cei din Iuda au adus în magazii zeciuiala din grâne, din must și din ulei. 13I‑am numit responsabili peste magazii pe preotul Șelemia, pe scribul Țadok, pe Pedaia, unul dintre leviți, iar pe Hanan, fiul lui Zacur, fiul lui Matania, l‑am pus ca ajutor al lor, căci aceștia erau considerați demni de încredere. Ei erau responsabili să împartă fraților lor bunurile.

14„Adu‑Ți aminte de mine pentru aceasta, Dumnezeul meu, și nu‑mi uita faptele pe care le‑am făcut pentru Casa lui Dumnezeu și pentru rânduielile de acolo!“

15Tot în zilele acelea am văzut pe unii din Iuda călcând în teasc în ziua de Sabat și pe alții aducând snopi sau încărcând pe măgari burdufuri de vin, struguri, smochine și tot felul de poveri, pentru a le aduce la Ierusalim în ziua de Sabat și i‑am mustrat chiar în ziua în care își vindeau mâncarea. 16Mai erau și niște tyrieni care locuiau acolo și care aduseseră pește și tot felul de mărfuri. Ei le vindeau în Ierusalim fiilor lui Iuda în ziua de Sabat. 17I‑am mustrat pe nobilii lui Iuda, zicându‑le: „Ce înseamnă această faptă rea pe care o faceți, profanând ziua de Sabat? 18Oare nu așa au făcut și părinții voștri, astfel încât Dumnezeul nostru a adus asupra noastră și asupra cetății acesteia tot necazul acesta? Profanând Sabatul nu faceți decât să aduceți mânie împotriva lui Israel!“

19Când s‑a lăsat întunericul peste porțile Ierusalimului, înainte de Sabat, am poruncit să fie închise porțile. Le‑am spus să nu le deschidă până după Sabat. Am pus la porți pe unii dintre slujitorii mei, ca să nu se mai aducă poveri în ziua de Sabat. 20Negustorii și vânzătorii de tot felul de mărfuri au înnoptat însă în afara Ierusalimului o dată sau de două ori. 21I‑am mustrat, zicându‑le: „De ce ați înnoptat înaintea zidului? Dacă mai faceți așa, voi pune mâna pe voi!“ Și de atunci n‑au mai venit în ziua de Sabat. 22Le‑am zis leviților care se curățiseră să vină să păzească porțile, ca să sfințească22 Verbul poate avea sensul de a pune pe cineva/ceva într‑o stare specială (fizic sau spiritual), a consacra, a pune deoparte pentru Dumnezeu (uneori printr‑un ritual de ungere cu ulei sau sânge, spălare și/sau rugăciune ori declarație publică). ziua de Sabat.

„Adu‑Ți aminte de mine și pentru aceasta, Dumnezeul meu, și îndură‑Te de mine, după marea Ta îndurare!“

Condamnarea căsătoriilor mixte

23Tot în zilele acelea i‑am văzut pe iudeii care se căsătoriseră cu femei așdodite, amonite și moabite. 24Jumătate din fiii lor vorbeau limba așdodită și nu știau să vorbească iudaica24 Sau: ebraică., ci doar limba unui popor sau a altuia. 25I‑am mustrat, i‑am blestemat, i‑am lovit pe unii dintre bărbați și le‑am smuls părul. I‑am pus să jure pe Dumnezeu, zicând: „Să nu vă măritați fiicele cu fiii lor și să nu luați de soții pe fiicele lor pentru fiii voștri sau pentru voi înșivă! 26Oare nu în felul acesta a păcătuit Solomon, regele lui Israel? Nu era niciun alt rege ca el între toate neamurile și era iubit de Dumnezeul lui. Dumnezeu îl pusese rege peste tot Israelul. Totuși, femeile străine l‑au făcut și pe el să păcătuiască. 27Și acum trebuie să mai auzim și despre voi că săvârșiți acest mare rău și că păcătuiți împotriva Dumnezeului nostru, căsătorindu‑vă cu femei străine?“

28Unul dintre fiii lui Ioiada, fiul marelui preot Eliașib, era ginerele horonitului Sanbalat. Prin urmare, l‑am izgonit de la mine.

29„Adu‑Ți aminte de ei, Dumnezeul meu, pentru faptul că au întinat preoția și legământul preoților și al leviților!“

30I‑am curățit pe preoți și pe leviți de orice străin și i‑am așezat la îndatoririle lor, pe fiecare în slujba lui. 31Am mai făcut rânduială atât cu privire la lemnele aduse ca ofrandă, la vremuri hotărâte, cât și cu privire la primele roade.

„Adu‑Ți aminte de mine, Dumnezeul meu, spre bine!“