New International Version

Luke 22

Judas Agrees to Betray Jesus

1Now the Festival of Unleavened Bread, called the Passover, was approaching, and the chief priests and the teachers of the law were looking for some way to get rid of Jesus, for they were afraid of the people. Then Satan entered Judas, called Iscariot, one of the Twelve. And Judas went to the chief priests and the officers of the temple guard and discussed with them how he might betray Jesus. They were delighted and agreed to give him money. He consented, and watched for an opportunity to hand Jesus over to them when no crowd was present.

The Last Supper

Then came the day of Unleavened Bread on which the Passover lamb had to be sacrificed. Jesus sent Peter and John, saying, “Go and make preparations for us to eat the Passover.”

“Where do you want us to prepare for it?” they asked.

10 He replied, “As you enter the city, a man carrying a jar of water will meet you. Follow him to the house that he enters, 11 and say to the owner of the house, ‘The Teacher asks: Where is the guest room, where I may eat the Passover with my disciples?’ 12 He will show you a large room upstairs, all furnished. Make preparations there.”

13 They left and found things just as Jesus had told them. So they prepared the Passover.

14 When the hour came, Jesus and his apostles reclined at the table. 15 And he said to them, “I have eagerly desired to eat this Passover with you before I suffer. 16 For I tell you, I will not eat it again until it finds fulfillment in the kingdom of God.”

17 After taking the cup, he gave thanks and said, “Take this and divide it among you. 18 For I tell you I will not drink again from the fruit of the vine until the kingdom of God comes.”

19 And he took bread, gave thanks and broke it, and gave it to them, saying, “This is my body given for you; do this in remembrance of me.”

20 In the same way, after the supper he took the cup, saying, “This cup is the new covenant in my blood, which is poured out for you.[a] 21 But the hand of him who is going to betray me is with mine on the table. 22 The Son of Man will go as it has been decreed. But woe to that man who betrays him!” 23 They began to question among themselves which of them it might be who would do this.

24 A dispute also arose among them as to which of them was considered to be greatest. 25 Jesus said to them, “The kings of the Gentiles lord it over them; and those who exercise authority over them call themselves Benefactors. 26 But you are not to be like that. Instead, the greatest among you should be like the youngest, and the one who rules like the one who serves. 27 For who is greater, the one who is at the table or the one who serves? Is it not the one who is at the table? But I am among you as one who serves. 28 You are those who have stood by me in my trials. 29 And I confer on you a kingdom, just as my Father conferred one on me, 30 so that you may eat and drink at my table in my kingdom and sit on thrones, judging the twelve tribes of Israel.

31 “Simon, Simon, Satan has asked to sift all of you as wheat. 32 But I have prayed for you, Simon, that your faith may not fail. And when you have turned back, strengthen your brothers.”

33 But he replied, “Lord, I am ready to go with you to prison and to death.”

34 Jesus answered, “I tell you, Peter, before the rooster crows today, you will deny three times that you know me.”

35 Then Jesus asked them, “When I sent you without purse, bag or sandals, did you lack anything?”

“Nothing,” they answered.

36 He said to them, “But now if you have a purse, take it, and also a bag; and if you don’t have a sword, sell your cloak and buy one. 37 It is written: ‘And he was numbered with the transgressors’[b]; and I tell you that this must be fulfilled in me. Yes, what is written about me is reaching its fulfillment.”

38 The disciples said, “See, Lord, here are two swords.”

“That’s enough!” he replied.

Jesus Prays on the Mount of Olives

39 Jesus went out as usual to the Mount of Olives, and his disciples followed him. 40 On reaching the place, he said to them, “Pray that you will not fall into temptation.” 41 He withdrew about a stone’s throw beyond them, knelt down and prayed, 42 “Father, if you are willing, take this cup from me; yet not my will, but yours be done.” 43 An angel from heaven appeared to him and strengthened him. 44 And being in anguish, he prayed more earnestly, and his sweat was like drops of blood falling to the ground.[c]

45 When he rose from prayer and went back to the disciples, he found them asleep, exhausted from sorrow. 46 “Why are you sleeping?” he asked them. “Get up and pray so that you will not fall into temptation.”

Jesus Arrested

47 While he was still speaking a crowd came up, and the man who was called Judas, one of the Twelve, was leading them. He approached Jesus to kiss him, 48 but Jesus asked him, “Judas, are you betraying the Son of Man with a kiss?”

49 When Jesus’ followers saw what was going to happen, they said, “Lord, should we strike with our swords?” 50 And one of them struck the servant of the high priest, cutting off his right ear.

51 But Jesus answered, “No more of this!” And he touched the man’s ear and healed him.

52 Then Jesus said to the chief priests, the officers of the temple guard, and the elders, who had come for him, “Am I leading a rebellion, that you have come with swords and clubs? 53 Every day I was with you in the temple courts, and you did not lay a hand on me. But this is your hour—when darkness reigns.”

Peter Disowns Jesus

54 Then seizing him, they led him away and took him into the house of the high priest. Peter followed at a distance. 55 And when some there had kindled a fire in the middle of the courtyard and had sat down together, Peter sat down with them. 56 A servant girl saw him seated there in the firelight. She looked closely at him and said, “This man was with him.”

57 But he denied it. “Woman, I don’t know him,” he said.

58 A little later someone else saw him and said, “You also are one of them.”

“Man, I am not!” Peter replied.

59 About an hour later another asserted, “Certainly this fellow was with him, for he is a Galilean.”

60 Peter replied, “Man, I don’t know what you’re talking about!” Just as he was speaking, the rooster crowed. 61 The Lord turned and looked straight at Peter. Then Peter remembered the word the Lord had spoken to him: “Before the rooster crows today, you will disown me three times.” 62 And he went outside and wept bitterly.

The Guards Mock Jesus

63 The men who were guarding Jesus began mocking and beating him. 64 They blindfolded him and demanded, “Prophesy! Who hit you?” 65 And they said many other insulting things to him.

Jesus Before Pilate and Herod

66 At daybreak the council of the elders of the people, both the chief priests and the teachers of the law, met together, and Jesus was led before them. 67 “If you are the Messiah,” they said, “tell us.”

Jesus answered, “If I tell you, you will not believe me, 68 and if I asked you, you would not answer. 69 But from now on, the Son of Man will be seated at the right hand of the mighty God.”

70 They all asked, “Are you then the Son of God?”

He replied, “You say that I am.”

71 Then they said, “Why do we need any more testimony? We have heard it from his own lips.”

Footnotes

  1. Luke 22:20 Some manuscripts do not have given for you … poured out for you.
  2. Luke 22:37 Isaiah 53:12
  3. Luke 22:44 Many early manuscripts do not have verses 43 and 44.

Nouă Traducere În Limba Română

Luca 22

Trădarea lui Iuda

1Se apropia Sărbătoarea Azimelor, căreia i se spune şi „Paştele“.[a] Conducătorii preoţilor şi cărturarii căutau o modalitate să-L omoare pe Isus, căci se temeau de popor. Atunci Satan[b] a intrat în Iuda, numit „Iscarioteanul“, care era din numărul celor doisprezece. Acesta s-a dus şi a discutat cu conducătorii preoţilor şi cu comandanţii gărzii Templului cum să-L dea pe mâna lor. Ei s-au bucurat şi au stabilit să-i dea bani. El a fost de acord şi a început să caute un prilej ca să-L dea pe mâna lor, în absenţa mulţimii.

Masa pascală

Apoi a venit ziua Sărbătorii Azimelor, zi în care trebuia să fie jertfit mielul de Paşte. Isus i-a trimis pe Petru şi pe Ioan înainte şi le-a zis:

– Duceţi-vă şi pregătiţi-ne mielul de Paşte ca să mâncăm!

Ei L-au întrebat:

– Unde vrei să-l pregătim?

10 Isus le-a răspuns:

– Iată, când veţi intra în cetate, vă va întâlni un om care duce un vas cu apă.[c] Urmaţi-l până la casa în care va intra 11 şi spuneţi-i stăpânului casei astfel: „Învăţătorul te întreabă: «Unde este camera de oaspeţi în care urmează să mănânc mielul de Paşte împreună cu ucenicii Mei?»“ 12 El vă va arăta sus o cameră mare şi aranjată. Acolo să faceţi pregătirile!

13 Ei s-au dus şi au găsit totul aşa cum le spusese Isus; şi au pregătit mielul de Paşte.

Cina Domnului

14 Când a sosit ceasul, Isus S-a aşezat la masă împreună cu apostolii. 15 El le-a zis: „Am dorit mult să mănânc împreună cu voi această masă de Paşte[d], înainte de suferinţa Mea! 16 Căci vă spun că nu voi mai mânca din ea[e] până când nu îşi va găsi împlinirea în Împărăţia lui Dumnezeu!“ 17 A luat apoi un pahar, a adus mulţumiri[f] şi a zis: „Luaţi-l şi împărţiţi-l între voi! 18 Căci vă spun că, de acum încolo, nu voi mai bea din rodul viţei până când va veni Împărăţia lui Dumnezeu.“ 19 Apoi a luat o pâine şi, după ce a adus mulţumiri, a frânt-o şi le-a dat-o zicând: „Acesta este trupul Meu, care se dă pentru voi; să faceţi lucrul acesta în amintirea Mea!“ 20 În acelaşi fel, după ce au mâncat, a luat paharul şi a zis: „Acest pahar este Legământul cel Nou în sângele Meu, care se varsă pentru voi. 21 Dar iată că mâna trădătorului Meu este cu Mine la masă! 22 Căci într-adevăr, Fiul Omului Se duce după cum a fost hotărât, dar vai de omul acela prin care El este trădat!“ 23 Ei au început să se întrebe unii pe alţii cine să fie oare acela dintre ei care urmează să facă lucrul acesta.

Cine este cel mai mare

24 Între ei s-a iscat şi o ceartă cu privire la care dintre ei ar trebui să fie considerat cel mai mare. 25 Isus însă le-a zis:

– Regii neamurilor stăpânesc peste ele, iar cei ce au autoritate asupra lor sunt numiţi „binefăcători“[g]. 26 Cu voi să nu fie aşa! Ci cel mai mare dintre voi să devină ca cel mai mic, iar cel care conduce să fie ca cel care slujeşte. 27 Căci cine este mai mare, cel care stă la masă sau cel care slujeşte? Oare nu cel care stă la masă? Eu însă sunt între voi ca cel care slujeşte! 28 Voi sunteţi cei care aţi rămas cu Mine în încercările Mele. 29 De aceea şi Eu vă ofer o împărăţie, aşa cum şi Tatăl Meu Mi-a oferit-o Mie, 30 ca să mâncaţi şi să beţi la masa Mea, în Împărăţia Mea, şi să staţi pe tronuri judecând cele douăsprezece seminţii ale lui Israel.

Isus prezice lepădarea lui Petru

31 Simon, Simon, iată, Satan a cerut să vă cearnă aşa cum se cerne grâul, 32 dar Eu m-am rugat pentru tine, ca să nu ţi se piardă credinţa. Iar când te vei întoarce, întăreşte-i pe fraţii tăi!

33 Petru I-a răspuns:

– Doamne, sunt gata să merg cu Tine chiar şi la închisoare şi la moarte!

34 Isus i-a zis:

– Îţi spun, Petru, că nu va cânta cocoşul[h] astăzi până când nu te vei lepăda de trei ori că nu Mă cunoşti!

Îndemnuri pentru vremea încercării

35 Apoi le-a zis:

– Când v-am trimis fără pungă, fără traistă şi fără sandale, aţi dus voi lipsă de ceva?

– De nimic! I-au răspuns ei.

36 El le-a mai zis:

– Acum, dimpotrivă, cel ce are o pungă, s-o ia! La fel şi traista! Iar cel ce nu are sabie, să-şi vândă haina şi să-şi cumpere una![i] 37 Căci vă spun că ceea ce este scris trebuie să se împlinească în Mine, şi anume: „El a fost numărat alături de cei nelegiuiţi.“[j] Da, ceea ce este scris despre Mine este gata să se împlinească.

38 Ei au zis:

– Doamne, iată aici două săbii!

– De-ajuns![k] le-a zis El.

Isus se roagă pe Muntele Măslinilor

39 A ieşit afară şi S-a dus, ca de obicei, spre Muntele Măslinilor. Ucenicii L-au urmat şi ei. 40 Când a ajuns în locul acela, le-a zis: „Rugaţi-vă să nu cădeţi în ispită!“ 41 Apoi S-a retras de lângă ei, cam la o distanţă de o aruncătură de piatră, s-a pus pe genunchi şi s-a rugat 42 zicând: „Tată, dacă vrei, îndepărtează de la Mine paharul[l] acesta! Totuşi facă-se nu voia Mea, ci a Ta!“ 43 (Atunci I s-a arătat un înger din cer, ca să-L întărească. 44 Fiind în agonie, El se ruga cu şi mai multă ardoare, iar sudoarea Lui devenise ca nişte picături de sânge care cădeau pe pământ.)[m] 45 Când S-a ridicat de la rugăciune şi a venit la ucenici, i-a găsit adormiţi de întristare. 46 El le-a zis: „De ce dormiţi? Sculaţi-vă şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită!“

Arestarea lui Isus

47 În timp ce El încă vorbea, iată că au venit o mulţime de oameni, iar cel numit Iuda, unul din cei doisprezece, mergea înaintea lor. El s-a apropiat de Isus ca să-L sărute, 48 dar Isus i-a zis: „Iuda, cu un sărut Îl trădezi tu pe Fiul Omului?“ 49 Când cei din jurul lui Isus au văzut ce urma să se întâmple, au zis:

– Doamne, să lovim cu sabia?

50 Şi unul dintre ei l-a lovit cu sabia pe sclavul marelui preot, tăindu-i urechea dreaptă.

51 Însă Isus a zis:

– Încetaţi cu aceasta!

Şi a atins urechea acelui om şi l-a vindecat. 52 Apoi Isus le-a zis conducătorilor preoţilor, comandanţilor gărzii Templului şi bătrânilor, care veniseră împotriva Lui: „Aţi ieşit cu săbii şi ciomege, ca după un tâlhar[n]? 53 Când eram cu voi în fiecare zi în Templu, n-aţi pus mâna pe Mine! Însă acesta este ceasul vostru şi autoritatea întunericului!“

Lepădarea lui Petru

54 Atunci L-au prins şi L-au dus şi L-au băgat în casa marelui preot. Petru L-a urmat de la distanţă. 55 Au aprins un foc în mijlocul curţii şi au şezut jos. Petru s-a aşezat şi el printre ei. 56 O slujnică, când l-a văzut şezând lângă foc, s-a uitat ţintă la el şi a zis:

– Şi acesta era cu El!

57 Însă el s-a lepădat zicând:

– Nu-L cunosc, femeie!

58 După puţin timp, l-a văzut altcineva, care a zis:

– Şi tu eşti dintre ei!

Dar Petru a zis:

– Nu sunt, omule!

59 Cam o oră mai târziu, un altul a susţinut cu tărie, zicând:

– Cu siguranţă şi acesta era cu El, căci este galileean!

60 Dar Petru a zis:

– Omule, nu ştiu despre ce vorbeşti!

Şi imediat, în timp ce el încă vorbea, a cântat cocoşul. 61 Domnul S-a întors şi s-a uitat la Petru. Atunci Petru şi-a adus aminte de cuvântul pe care i-l spusese Domnul: „Astăzi, înainte de cântatul cocoşului, te vei lepăda de Mine de trei ori!“ 62 Şi a ieşit afară şi a plâns cu amar.

Isus, batjocorit de cei din garda Templului

63 Oamenii care-L păzeau pe Isus Îl batjocoreau şi-L băteau. 64 Ei L-au legat la ochi şi-L întrebau zicând: „Profeţeşte, cine este cel ce Te-a lovit?“ 65 Şi rosteau multe alte blasfemii împotriva Lui.

Isus înaintea Sinedriului

66 Când s-a făcut ziuă, sfatul bătrânilor poporului[o], conducătorii preoţilor şi cărturarii s-au adunat împreună şi L-au dus pe Isus în sinedriul[p] lor. 67 Ei I-au zis:

– Dacă Tu eşti Cristosul, spune-ne!

Isus le-a răspuns:

– Dacă vă voi spune, cu nici un chip nu veţi crede, 68 iar dacă vă voi întreba, cu nici un chip nu-Mi veţi răspunde, (nici nu-Mi veţi da drumul)[q]. 69 De acum încolo, Fiul Omului va fi aşezat la dreapta puterii lui Dumnezeu.[r]

70 Toţi au întrebat:

– Eşti Tu deci Fiul lui Dumnezeu?

El le-a răspuns:

– Chiar voi înşivă spuneţi că Eu sunt.

71 Atunci ei au zis:

– Ce nevoie mai avem de mărturie?! Căci noi înşine am auzit-o din gura Lui!

Footnotes

  1. Luca 22:1 Vezi Lev. 23:5-6; masa pascală era luată în seara zilei de 14 Nisan (martie-aprilie), iar prima zi a Sărbătorii Azimelor începea în mod normal în data de 15 Nisan. Prin Sărbătoarea Azimelor, aici se face referire la ambele sărbători (vezi şi Eze 45:21); şi în v. 7
  2. Luca 22:3 Vezi nota de la 10:18; şi în v. 31
  3. Luca 22:10 De obicei numai femeile cărau vasele cu apă, prin urmare nu era foarte dificil pentru Petru şi Ioan să-l recunoască pe acel om
  4. Luca 22:15 Lit.: acest Paşte
  5. Luca 22:16 Sau: el (Paştele, vezi nota de la 22:15)
  6. Luca 22:17 Gr.: euharistesas, de unde derivă cuvântul Euharistie, desemnând Cina Domnului; şi în v. 19
  7. Luca 22:25 Titlu asumat sau oferit conducătorilor din regatele eleniste (Egipt, Siria) şi din Roma, chiar dacă cei care-l purtau erau nişte tirani
  8. Luca 22:34 Probabil cu referire la a 3-a strajă din noapte (24:00-3:00) sau cu referire la zorii zilei; şi în vs. 60-61
  9. Luca 22:36 Probabil ca o imagine a pregătirii pentru luptă, nu în ideea de a cumpăra efectiv o sabie
  10. Luca 22:37 Vezi Is. 53:12
  11. Luca 22:38 Probabil în mod ironic (sau: Sunt chiar prea multe!), ucenicii neînţelegând ceea ce le spunea Isus, ceea ce face ca Acesta să încheie discuţia în felul acesta (vezi şi vs. 49-51)
  12. Luca 22:42 Paharul simbolizează aici suferinţa cauzată de păcatul omenirii şi de judecata lui Dumnezeu, pe care Isus avea să le ia asupra Lui (vezi, de ex., Is. 51:17; Ier. 25:15; Ezech. 23:32-33; vezi şi Mt. 20:22 şi nota)
  13. Luca 22:44 Majoritatea celor mai importante şi mai timpurii mss nu conţin aceste două versete
  14. Luca 22:52 Termenul grecesc are, în acest context, sensul de rebel, instigator, revoluţionar
  15. Luca 22:66 Vezi nota de la 9:22
  16. Luca 22:66 Aram.: sanhedrin, care înseamnă adunare; desemna atât o curte de justiţie locală, întrunindu-se în oraşe şi numărând 23 de membri (sanhedrine mici), cât şi curtea supremă de justiţie, care se întrunea în Ierusalim şi număra 71 de membri (Marele Sanhedrin); aici cu referire probabil la curtea supremă de justiţie
  17. Luca 22:68 Unele dintre cele mai importante mss nu conţin aceste cuvinte
  18. Luca 22:69 O aluzie la Dan. 7:13 şi Ps. 110:1