New International Version

Lamentations 3:1-66

This chapter is an acrostic poem; the verses of each stanza begin with the successive letters of the Hebrew alphabet, and the verses within each stanza begin with the same letter. 1I am the man who has seen affliction

by the rod of the Lord’s wrath.

2He has driven me away and made me walk

in darkness rather than light;

3indeed, he has turned his hand against me

again and again, all day long.

4He has made my skin and my flesh grow old

and has broken my bones.

5He has besieged me and surrounded me

with bitterness and hardship.

6He has made me dwell in darkness

like those long dead.

7He has walled me in so I cannot escape;

he has weighed me down with chains.

8Even when I call out or cry for help,

he shuts out my prayer.

9He has barred my way with blocks of stone;

he has made my paths crooked.

10Like a bear lying in wait,

like a lion in hiding,

11he dragged me from the path and mangled me

and left me without help.

12He drew his bow

and made me the target for his arrows.

13He pierced my heart

with arrows from his quiver.

14I became the laughingstock of all my people;

they mock me in song all day long.

15He has filled me with bitter herbs

and given me gall to drink.

16He has broken my teeth with gravel;

he has trampled me in the dust.

17I have been deprived of peace;

I have forgotten what prosperity is.

18So I say, “My splendor is gone

and all that I had hoped from the Lord.”

19I remember my affliction and my wandering,

the bitterness and the gall.

20I well remember them,

and my soul is downcast within me.

21Yet this I call to mind

and therefore I have hope:

22Because of the Lord’s great love we are not consumed,

for his compassions never fail.

23They are new every morning;

great is your faithfulness.

24I say to myself, “The Lord is my portion;

therefore I will wait for him.”

25The Lord is good to those whose hope is in him,

to the one who seeks him;

26it is good to wait quietly

for the salvation of the Lord.

27It is good for a man to bear the yoke

while he is young.

28Let him sit alone in silence,

for the Lord has laid it on him.

29Let him bury his face in the dust—

there may yet be hope.

30Let him offer his cheek to one who would strike him,

and let him be filled with disgrace.

31For no one is cast off

by the Lord forever.

32Though he brings grief, he will show compassion,

so great is his unfailing love.

33For he does not willingly bring affliction

or grief to anyone.

34To crush underfoot

all prisoners in the land,

35to deny people their rights

before the Most High,

36to deprive them of justice—

would not the Lord see such things?

37Who can speak and have it happen

if the Lord has not decreed it?

38Is it not from the mouth of the Most High

that both calamities and good things come?

39Why should the living complain

when punished for their sins?

40Let us examine our ways and test them,

and let us return to the Lord.

41Let us lift up our hearts and our hands

to God in heaven, and say:

42“We have sinned and rebelled

and you have not forgiven.

43“You have covered yourself with anger and pursued us;

you have slain without pity.

44You have covered yourself with a cloud

so that no prayer can get through.

45You have made us scum and refuse

among the nations.

46“All our enemies have opened their mouths

wide against us.

47We have suffered terror and pitfalls,

ruin and destruction.”

48Streams of tears flow from my eyes

because my people are destroyed.

49My eyes will flow unceasingly,

without relief,

50until the Lord looks down

from heaven and sees.

51What I see brings grief to my soul

because of all the women of my city.

52Those who were my enemies without cause

hunted me like a bird.

53They tried to end my life in a pit

and threw stones at me;

54the waters closed over my head,

and I thought I was about to perish.

55I called on your name, Lord,

from the depths of the pit.

56You heard my plea: “Do not close your ears

to my cry for relief.”

57You came near when I called you,

and you said, “Do not fear.”

58You, Lord, took up my case;

you redeemed my life.

59Lord, you have seen the wrong done to me.

Uphold my cause!

60You have seen the depth of their vengeance,

all their plots against me.

61Lord, you have heard their insults,

all their plots against me—

62what my enemies whisper and mutter

against me all day long.

63Look at them! Sitting or standing,

they mock me in their songs.

64Pay them back what they deserve, Lord,

for what their hands have done.

65Put a veil over their hearts,

and may your curse be on them!

66Pursue them in anger and destroy them

from under the heavens of the Lord.

Nouă Traducere În Limba Română

Plângeri 3:1-66

Mângâiere găsită în bunătățile Domnului

11 Acest capitol este în acrostih (în textul ebraic toate versetele unei strofe încep cu aceeași literă, fiecare strofă având drept caracteristică o literă a alfabetului ebraic, în ordinea literelor); vezi și Ps. 119.Eu sunt bărbatul care a văzut suferința

sub nuiaua furiei Lui.

2El m‑a condus și m‑a făcut să merg

prin întuneric, nu prin lumină!

3Da, El Își întoarce mâna

împotriva mea toată ziua!

4El mi‑a îmbătrânit trupul și pielea

și mi‑a zdrobit oasele.

5M‑a asediat și m‑a înconjurat

cu otravă și cu nenorocire.

6M‑a făcut să locuiesc în întunecimi

asemenea celor morți demult.

7M‑a înconjurat cu un zid, ca să nu pot scăpa,

și m‑a pus în lanțuri grele.

8Chiar și atunci când strig și plâng după ajutor,

El îmi oprește rugăciunea.

9Drumurile mi le‑a blocat cu pietre cioplite

și mi‑a sucit cărările.

10A fost pentru mine un urs care stă la pândă,

un leu în ascunzișuri.

11M‑a abătut de la căile mele, m‑a sfâșiat

și m‑a lăsat pustiit.

12Și‑a încordat arcul

și m‑a pus să stau țintă pentru săgeata Lui.

13Mi‑a străpuns rărunchii

cu săgeți din tolba Lui.

14Am ajuns de râs pentru tot poporul meu.

Sunt batjocorit toată ziua în cântările lor.

15M‑a săturat cu ierburi amare

și m‑a îndestulat cu pelin.

16Mi‑a zdrobit dinții cu pietriș

și m‑a culcat în cenușă.

17Mi‑a luat pacea

și am uitat ce înseamnă binele.

18Am zis: „Mi‑a pierit tăria

și speranța pe care o aveam de la Domnul!“

19Amintește‑Ți de suferința și de rătăcirea mea,

de pelin și de fiere.

20Sufletul meu își aduce aminte mereu de ele

și se întristează în mine.

21Dar iată ce‑mi vine în minte

și ce mă face să mai nădăjduiesc:

22„Îndurările22 Ebr.: hesed, termen care apare frecvent (de peste 250 ori) în VT, având o varietate de sensuri (îndurare, bunătate, bunăvoință, milă, credincioșie, dragoste statornică). Se referă atât la relațiile dintre oameni, cât și, într‑un mod cu totul special, la relația dintre YHWH și Israel. Cel mai frecvent, se referă la loialitatea părților implicate în legământ (în special loialitatea lui YHWH, care este certă). Termenul, așa cum o dovedește varietatea de sensuri, cuprinde toate implicațiile loialității lui YHWH față de promisiunile legământului [peste tot în carte]. Domnului nu s‑au sfârșit,

mila22 Termenul ebraic este la plural, cel mai probabil unul care arată intensitatea. Prin urmare, se poate traduce și cu: mila Lui cea mare. Lui nu este la capăt.

23Ele se înnoiesc în fiecare dimineață;

mare este credincioșia Ta!“

24Sufletul meu a zis: „Domnul este moștenirea mea

și de aceea voi nădăjdui în El!“

25Domnul este bun cu cel ce nădăjduiește în El,

cu sufletul care‑L caută.

26Bine este să aștepți în tăcere

izbăvirea Domnului.

27Este bine ca omul să poarte un jug

în tinerețea lui.

28Să stea singur și să tacă,

fiindcă Domnul l‑a așezat pe gâtul lui;

29să‑și umple gura cu țărână –

s‑ar putea să mai existe speranță;

30să‑și dea obrazul celui ce‑l lovește

și să se sature de dispreț!

31Fiindcă Stăpânul nu respinge

pentru totdeauna.

32Ci, când mâhnește pe cineva, are milă iarăși de el,

după îndurările Lui cele mari.

33Căci El nu necăjește,

nici nu întristează cu plăcere pe fiii oamenilor.

34Când sunt călcați în picioare

toți prizonierii unei țări,

35când se încalcă dreptatea unui om

înaintea feței Celui Preaînalt,

36când un om este nedreptățit în cauza lui,

nu vede, oare, Stăpânul?

37Cine poate spune ceva și să se înfăptuiască,

dacă Stăpânul nu a poruncit?

38Oare nu din gura Celui Preaînalt vine

și nenorocirea, și bunăstarea?38 Sau: Va ieși oare din gura Celui Preaînalt / răul, la fel ca binele? (vezi și LXX).

39Atunci de ce murmură omul,

când este pedepsit pentru păcatele lui?

40Să luăm aminte la căile noastre, să le cercetăm

și să ne întoarcem la Domnul.

41Să ne înălțăm inimile și mâinile

spre Dumnezeul din ceruri și să spunem:

42„Am păcătuit și ne‑am răzvrătit,

iar Tu nu ai iertat!“

43Te‑ai învăluit cu mânie și ne‑ai urmărit;

ai ucis fără milă.

44Te‑ai învăluit cu un nor,

ca nicio rugăciune să nu ajungă la Tine.

45Ne‑ai prefăcut în gunoi și în murdărie

în mijlocul popoarelor.

46Toți dușmanii noștri

și‑au deschis larg gura împotriva noastră.

47Am avut parte de groază și de groapă,

de prăpăd și de distrugere.

48Șuvoaie de lacrimi se scurg din ochii mei

căci fiica poporului meu a fost distrusă.

49Ochii îmi varsă lacrimi neîncetat,

fără oprire,

50până când Domnul din ceruri

Se va uita în jos și va vedea.

51Mi s‑a întristat sufletul când le‑am văzut

pe toate fiicele cetății mele.

52Cei ce‑mi erau dușmani fără motiv

m‑au vânat ca pe o pasăre.

53Au încercat să‑mi pună capăt vieții într‑o groapă

și au aruncat cu pietre în mine.

54Apele s‑au revărsat peste capul meu

și mi‑am zis: „Sunt pierdut!“

55Dar am chemat Numele Tău, Doamne,

din groapa celor mai de jos locuri.

56Tu mi‑ai auzit glasul: „Nu‑Ți astupa urechea

la strigătul meu după ajutor!“

57În ziua când Te‑am chemat, Te‑ai apropiat

și mi‑ai răspuns: „Nu te teme!“

58Stăpâne, Tu ai apărat cauza sufletului meu,

mi‑ai răscumpărat viața!

59Doamne, Tu ai văzut asuprirea mea!

Judecă‑mi cauza!

60Ai văzut toată dorința lor de răzbunare

și planurile lor împotriva mea.

61Doamne, Tu ai auzit insultele lor

și toate uneltirile lor împotriva mea.

62Ai auzit șoaptele celor ce s‑au ridicat împotriva mea

și murmurul lor împotriva mea toată ziua.

63Privește! Șezând sau în picioare,

ei mă batjocoresc în cântările lor!

64Răsplătește‑le, Doamne,

după faptele mâinilor lor!

65Pune un văl peste inimile lor

și fie blestemul Tău peste ei!

66Urmărește‑i în mânia Ta și nimicește‑i

de sub ceruri, Doamne!