New International Version

John 6:1-71

Jesus Feeds the Five Thousand

1Some time after this, Jesus crossed to the far shore of the Sea of Galilee (that is, the Sea of Tiberias), 2and a great crowd of people followed him because they saw the signs he had performed by healing the sick. 3Then Jesus went up on a mountainside and sat down with his disciples. 4The Jewish Passover Festival was near.

5When Jesus looked up and saw a great crowd coming toward him, he said to Philip, “Where shall we buy bread for these people to eat?” 6He asked this only to test him, for he already had in mind what he was going to do.

7Philip answered him, “It would take more than half a year’s wages6:7 Greek take two hundred denarii to buy enough bread for each one to have a bite!”

8Another of his disciples, Andrew, Simon Peter’s brother, spoke up, 9“Here is a boy with five small barley loaves and two small fish, but how far will they go among so many?”

10Jesus said, “Have the people sit down.” There was plenty of grass in that place, and they sat down (about five thousand men were there). 11Jesus then took the loaves, gave thanks, and distributed to those who were seated as much as they wanted. He did the same with the fish.

12When they had all had enough to eat, he said to his disciples, “Gather the pieces that are left over. Let nothing be wasted.” 13So they gathered them and filled twelve baskets with the pieces of the five barley loaves left over by those who had eaten.

14After the people saw the sign Jesus performed, they began to say, “Surely this is the Prophet who is to come into the world.” 15Jesus, knowing that they intended to come and make him king by force, withdrew again to a mountain by himself.

Jesus Walks on the Water

16When evening came, his disciples went down to the lake, 17where they got into a boat and set off across the lake for Capernaum. By now it was dark, and Jesus had not yet joined them. 18A strong wind was blowing and the waters grew rough. 19When they had rowed about three or four miles,6:19 Or about 5 or 6 kilometers they saw Jesus approaching the boat, walking on the water; and they were frightened. 20But he said to them, “It is I; don’t be afraid.” 21Then they were willing to take him into the boat, and immediately the boat reached the shore where they were heading.

22The next day the crowd that had stayed on the opposite shore of the lake realized that only one boat had been there, and that Jesus had not entered it with his disciples, but that they had gone away alone. 23Then some boats from Tiberias landed near the place where the people had eaten the bread after the Lord had given thanks. 24Once the crowd realized that neither Jesus nor his disciples were there, they got into the boats and went to Capernaum in search of Jesus.

Jesus the Bread of Life

25When they found him on the other side of the lake, they asked him, “Rabbi, when did you get here?”

26Jesus answered, “Very truly I tell you, you are looking for me, not because you saw the signs I performed but because you ate the loaves and had your fill. 27Do not work for food that spoils, but for food that endures to eternal life, which the Son of Man will give you. For on him God the Father has placed his seal of approval.”

28Then they asked him, “What must we do to do the works God requires?”

29Jesus answered, “The work of God is this: to believe in the one he has sent.”

30So they asked him, “What sign then will you give that we may see it and believe you? What will you do? 31Our ancestors ate the manna in the wilderness; as it is written: ‘He gave them bread from heaven to eat.’6:31 Exodus 16:4; Neh. 9:15; Psalm 78:24,25

32Jesus said to them, “Very truly I tell you, it is not Moses who has given you the bread from heaven, but it is my Father who gives you the true bread from heaven. 33For the bread of God is the bread that comes down from heaven and gives life to the world.”

34“Sir,” they said, “always give us this bread.”

35Then Jesus declared, “I am the bread of life. Whoever comes to me will never go hungry, and whoever believes in me will never be thirsty. 36But as I told you, you have seen me and still you do not believe. 37All those the Father gives me will come to me, and whoever comes to me I will never drive away. 38For I have come down from heaven not to do my will but to do the will of him who sent me. 39And this is the will of him who sent me, that I shall lose none of all those he has given me, but raise them up at the last day. 40For my Father’s will is that everyone who looks to the Son and believes in him shall have eternal life, and I will raise them up at the last day.”

41At this the Jews there began to grumble about him because he said, “I am the bread that came down from heaven.” 42They said, “Is this not Jesus, the son of Joseph, whose father and mother we know? How can he now say, ‘I came down from heaven’?”

43“Stop grumbling among yourselves,” Jesus answered. 44“No one can come to me unless the Father who sent me draws them, and I will raise them up at the last day. 45It is written in the Prophets: ‘They will all be taught by God.’6:45 Isaiah 54:13 Everyone who has heard the Father and learned from him comes to me. 46No one has seen the Father except the one who is from God; only he has seen the Father. 47Very truly I tell you, the one who believes has eternal life. 48I am the bread of life. 49Your ancestors ate the manna in the wilderness, yet they died. 50But here is the bread that comes down from heaven, which anyone may eat and not die. 51I am the living bread that came down from heaven. Whoever eats this bread will live forever. This bread is my flesh, which I will give for the life of the world.”

52Then the Jews began to argue sharply among themselves, “How can this man give us his flesh to eat?”

53Jesus said to them, “Very truly I tell you, unless you eat the flesh of the Son of Man and drink his blood, you have no life in you. 54Whoever eats my flesh and drinks my blood has eternal life, and I will raise them up at the last day. 55For my flesh is real food and my blood is real drink. 56Whoever eats my flesh and drinks my blood remains in me, and I in them. 57Just as the living Father sent me and I live because of the Father, so the one who feeds on me will live because of me. 58This is the bread that came down from heaven. Your ancestors ate manna and died, but whoever feeds on this bread will live forever.” 59He said this while teaching in the synagogue in Capernaum.

Many Disciples Desert Jesus

60On hearing it, many of his disciples said, “This is a hard teaching. Who can accept it?”

61Aware that his disciples were grumbling about this, Jesus said to them, “Does this offend you? 62Then what if you see the Son of Man ascend to where he was before! 63The Spirit gives life; the flesh counts for nothing. The words I have spoken to you—they are full of the Spirit6:63 Or are Spirit; or are spirit and life. 64Yet there are some of you who do not believe.” For Jesus had known from the beginning which of them did not believe and who would betray him. 65He went on to say, “This is why I told you that no one can come to me unless the Father has enabled them.”

66From this time many of his disciples turned back and no longer followed him.

67“You do not want to leave too, do you?” Jesus asked the Twelve.

68Simon Peter answered him, “Lord, to whom shall we go? You have the words of eternal life. 69We have come to believe and to know that you are the Holy One of God.”

70Then Jesus replied, “Have I not chosen you, the Twelve? Yet one of you is a devil!” 71(He meant Judas, the son of Simon Iscariot, who, though one of the Twelve, was later to betray him.)

Nouă Traducere În Limba Română

Ioan 6:1-71

Isus hrănește peste cinci mii de oameni

(Mt. 14:13-21; Mc. 6:30-44; Lc. 9:10-17)

1După acestea, Isus a plecat pe celălalt mal al Mării Galileei, adică Marea Tiberiadei1 Marea (sau Lacul) Galileei era cunoscută sub mai multe denumiri: Chineret, Ghenezaret, Tiberiadei.. 2O mare mulțime de oameni Îl urma, pentru că vedea semnele pe care le făcea peste cei bolnavi. 3Isus a urcat pe munte și S‑a așezat acolo cu ucenicii Lui. 4Paștele, sărbătoarea iudeilor, era aproape.

5Când Isus Și‑a ridicat ochii și a văzut că vine la El o mare mulțime de oameni, l‑a întrebat pe Filip:

– De unde să cumpărăm pâini ca să mănânce oamenii aceștia?

6Spunea lucrul acesta ca să‑l încerce, căci El știa ce urmează să facă.

7Filip I‑a răspuns:

– Pâinile pe care le putem cumpăra cu două sute de denari7 Plata obișnuită pentru o zi de muncă în Orientul Mijlociu, în sec. I, era de un denar (soldații romani primeau, de asemenea, un denar pe zi). În total, câștigul pentru 8 luni, luând în calcul Sabatele și sărbătorile. nu le sunt de ajuns, nici măcar ca să primească fiecare câte puțin!

8Unul dintre ucenicii Lui, Andrei, fratele lui Simon Petru, I‑a zis:

9– Este aici un băiețel care are cinci pâini de orz și doi pești. Dar ce sunt acestea la atât de mulți?!

10Isus a zis:

– Puneți oamenii să se așeze!

În locul acela era multă iarbă. Prin urmare, bărbații10 Vezi Mt. 14:21. s‑au așezat, ei fiind în număr de aproape cinci mii. 11Atunci Isus a luat pâinile și, după ce a mulțumit, le‑a împărțit celor ce se așezaseră11 Israeliții și celelalte popoare din Orientul Mijlociu obișnuiau să mănânce în poziție semi-culcată; vezi nota de la 12:2.. De asemenea, le‑a dat și din pești cât au vrut.

12Când s‑au săturat, le‑a zis ucenicilor Săi:

– Adunați firimiturile rămase, ca să nu se piardă nimic.

13Le‑au adunat deci și au umplut douăsprezece coșnițe cu firimiturile de la cele cinci pâini de orz, firimituri pe care le lăsaseră cei ce mâncaseră.

14Când au văzut oamenii acest semn pe care l‑a făcut El, au zis: „Într-adevăr, Acesta este Profetul14 Vezi Deut. 18:15. Care urma să vină în lume!“ 15Atunci Isus, știind că au de gând să vină să‑L ia cu forța ca să‑L facă rege, S‑a retras din nou înspre munte, doar El singur.

Isus umblă pe apă

(Mt. 14:22-33; Mc. 6:45-51)

16Când s‑a lăsat seara, ucenicii Lui au coborât la mare, 17s‑au urcat într‑o barcă și s‑au dus spre partea cealaltă a mării, la Capernaum. Se făcuse deja întuneric și Isus încă nu venise la ei, 18iar marea devenea agitată, pentru că sufla un vânt puternic. 19După ce au vâslit cam douăzeci și cinci sau treizeci de stadii19 O stadie (gr.: stadios) măsura aproximativ 185 m; 25–30 stadii erau aproximativ 4,6–5,5 km., L‑au văzut pe Isus umblând pe mare și apropiindu‑Se de barcă și li s‑a făcut frică. 20El însă le‑a zis: „Eu sunt! Nu vă temeți!“ 21Atunci ei au dorit să‑L ia în barcă. Și barca a ajuns imediat la țărmul spre care se îndreptau.

Isus, Pâinea vieții

22În ziua următoare mulțimea care stătuse pe celălalt mal al mării a văzut că acolo nu era decât o singură barcă și că Isus nu Se suise în barcă cu ucenicii Săi, ci ucenicii plecaseră singuri. 23De asemenea, și alte bărci din Tiberiada sosiseră aproape de locul unde mâncaseră pâinea, după ce Domnul adusese mulțumiri. 24Când cei din mulțime au văzut că nici Isus, nici ucenicii Lui nu sunt acolo, s‑au urcat ei înșiși în bărci și s‑au dus la Capernaum ca să Îl caute pe Isus.

25Când L‑au găsit, de cealaltă parte a mării, I‑au zis:

– Rabbi25 Vezi nota de la 1:38., când ai venit aici?

26Isus le‑a răspuns și a zis:

– Adevărat, adevărat vă spun că voi Mă căutați nu pentru că ați văzut semne, ci pentru că ați mâncat din pâini și v‑ați săturat. 27Lucrați nu pentru mâncarea care se strică, ci pentru mâncarea care rămâne pentru viața veșnică și pe care v‑o va da Fiul Omului. Căci pe El Și‑a pus pecetea Dumnezeu Tatăl!

28Atunci ei L‑au întrebat:

– Ce să facem ca să înfăptuim lucrările lui Dumnezeu?

29Isus a răspuns și le‑a zis:

– Lucrarea lui Dumnezeu este aceasta: să credeți în Acela pe Care L‑a trimis El.

30Drept urmare, ei L‑au întrebat:

– Ce semn faci Tu deci, ca să‑l vedem și să credem în Tine? Ce lucrare faci Tu? 31Strămoșii31, 49, 58 Lit.: tații. noștri au mâncat mană în pustie, așa cum este scris: „Le‑a dat să mănânce pâine din cer.“31 Un citat din Ps. 78:24. Vezi și Ex. 16:4; Neem. 9:15.

32Atunci Isus le‑a zis:

– Adevărat, adevărat vă spun că nu Moise v‑a dat pâinea din cer, ci Tatăl Meu vă dă adevărata Pâine din cer. 33Căci Pâinea lui Dumnezeu este Cel Care Se coboară din cer și dă lumii viață.

34Ei I‑au zis:

– Domnule34 Sau: Doamne. Gr.: kurios, care poate însemna atât Doamne, cât și Domnule. În contextul de față s‑a optat pentru traducerea cu Domnule deoarece, după toate probabilitățile, mulțimile nu ajunseseră încă să‑L recunoască pe Isus ca Domn., dă‑ne întotdeauna această pâine!

35Isus le‑a răspuns:

– Eu sunt Pâinea vieții. Cel ce vine la Mine nu va flămânzi niciodată și cel ce crede în Mine nu va înseta niciodată! 36Dar v‑am spus că M‑ați văzut, și nu credeți. 37Tot ce‑Mi dă Tatăl va ajunge la Mine, iar pe cel ce vine la Mine nu‑l voi alunga niciodată afară. 38Căci M‑am coborât din cer nu ca să fac voia Mea, ci voia Celui Ce M‑a trimis. 39Și voia Celui Ce M‑a trimis este să nu pierd nimic din tot ce Mi‑a dat El, ci să‑l înviez în ziua de pe urmă. 40Căci voia Tatălui Meu este ca oricine Îl vede pe Fiul și crede în El să aibă viață veșnică, iar Eu Îl voi învia în ziua de pe urmă.

41Atunci iudeii au început să murmure cu privire la El, pentru că spusese: „Eu sunt Pâinea Care S‑a coborât din cer.“

42Ei ziceau:

– Nu este Acesta Isus, fiul lui Iosif, pe ai Cărui tată și mamă îi cunoaștem?! Așadar, cum de spune acum: „M‑am coborât din cer“?!

43Isus a răspuns și le‑a zis:

– Nu murmurați între voi! 44Nimeni nu poate veni la Mine dacă nu‑l atrage Tatăl, Care M‑a trimis. Iar Eu îl voi învia în ziua de pe urmă. 45Este scris în Profeți: „Toți vor fi învățați de Dumnezeu.“45 Vezi Is. 54:13. Oricine a auzit și a învățat de la Tatăl vine la Mine. 46Căci nimeni nu L‑a văzut pe Tatăl, în afară de Cel Care este de la Dumnezeu; El L‑a văzut pe Tatăl. 47Adevărat, adevărat vă spun că cel ce crede în Mine are viață veșnică. 48Eu sunt Pâinea vieții. 49Strămoșii voștri au mâncat mană în pustie și totuși au murit. 50Pâinea Care Se coboară din cer este de așa fel, încât cineva să mănânce din ea și să nu moară.50 Lit.: Aceasta este Pâinea Care Se coboară din cer, pentru ca cineva să mănânce din ea și să nu piară. 51Eu sunt Pâinea vie Care S‑a coborât din cer. Dacă mănâncă cineva din Această Pâine va trăi în veci. Și pâinea pe care o voi da Eu pentru viața lumii este trupul Meu.

52Atunci iudeii au început să se certe unii cu alții și să zică:

– Cum poate Acesta să ne dea să mâncăm trupul Lui?!

53Dar Isus le‑a zis:

– Adevărat, adevărat vă spun că, dacă nu mâncați trupul Fiului Omului și nu beți sângele Lui, nu aveți viață în voi înșivă! 54Cel ce mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu are viață veșnică, iar Eu îl voi învia în ziua cea de pe urmă. 55Căci trupul Meu este o adevărată hrană, iar sângele Meu este o adevărată băutură. 56Cel ce mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu rămâne în Mine, iar Eu rămân în el. 57Așa cum Tatăl cel viu M‑a trimis, iar Eu trăiesc datorită Tatălui, tot astfel și cel ce Mă mănâncă pe Mine va trăi datorită Mie. 58Aceasta este Pâinea Care S‑a coborât din cer, nu ca aceea pe care au mâncat‑o strămoșii voștri, care totuși au murit: cel ce mănâncă Această Pâine va trăi în veac!

59Aceste lucruri le‑a spus în timp ce dădea învățătură în sinagogă59 Lit.: întrunire sau loc de adunare; centru al comunității, loc public de rugăciune, de închinare și de citire a Scripturilor, constituit acolo unde existau cel puțin zece bărbați. Ca instituție, Sinagoga a apărut în timpul exilului babilonian (după anul 586 î.Cr.) [peste tot în carte]., în Capernaum.

Mulți ucenici Îl părăsesc pe Isus

60Auzind acestea, mulți din ucenicii Lui au zis:

– Vorbirea aceasta este prea de tot! Cine poate s‑o asculte?!

61Dar Isus, știind în Sine Însuși că ucenicii Lui murmurau cu privire la aceasta, le‑a zis:

– Vorbirea aceasta vă face să vă poticniți?! 62Dar dacă L‑ați vedea pe Fiul Omului înălțându‑Se acolo unde era mai înainte?! 63Duhul este Cel Ce dă viață; carnea nu folosește la nimic. Cuvintele pe care vi le‑am spus sunt duh63 Sau: Duh. și viață. 64Dar sunt unii dintre voi care nu cred.

Căci Isus știa de la început cine sunt cei care nu cred și cine este cel ce urma să‑L trădeze64, 71 Sensul principal al verbului este a preda..

65Apoi a zis:

– Tocmai de aceea v‑am spus că nimeni nu poate să vină la Mine dacă nu i‑a fost dat de către Tatăl.

66Din această cauză66 Sau: Din acel moment. mulți dintre ucenicii Lui s‑au întors și nu mai umblau cu El.

67Atunci Isus le‑a zis celor doisprezece:

– Nu vreți să plecați și voi?

68Simon Petru I‑a răspuns:

– Doamne, la cine să ne ducem?! Tu ai cuvintele vieții veșnice, 69iar noi am ajuns să credem și să știm că Tu ești Sfântul lui Dumnezeu!

70Isus le‑a răspuns:

– Nu v‑am ales Eu pe voi, cei doisprezece? Și totuși unul dintre voi este un diavol70 Gr.: diabolos, care înseamnă bârfitor, defăimător, calomniator [peste tot în carte]..

71Vorbea despre Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul, pentru că acesta, deși era unul dintre cei doisprezece, urma să‑L trădeze.