New International Version

Isaiah 41

The Helper of Israel

1“Be silent before me, you islands!
    Let the nations renew their strength!
Let them come forward and speak;
    let us meet together at the place of judgment.

“Who has stirred up one from the east,
    calling him in righteousness to his service[a]?
He hands nations over to him
    and subdues kings before him.
He turns them to dust with his sword,
    to windblown chaff with his bow.
He pursues them and moves on unscathed,
    by a path his feet have not traveled before.
Who has done this and carried it through,
    calling forth the generations from the beginning?
I, the Lord—with the first of them
    and with the last—I am he.”

The islands have seen it and fear;
    the ends of the earth tremble.
They approach and come forward;
    they help each other
    and say to their companions, “Be strong!”
The metalworker encourages the goldsmith,
    and the one who smooths with the hammer
    spurs on the one who strikes the anvil.
One says of the welding, “It is good.”
    The other nails down the idol so it will not topple.

“But you, Israel, my servant,
    Jacob, whom I have chosen,
    you descendants of Abraham my friend,
I took you from the ends of the earth,
    from its farthest corners I called you.
I said, ‘You are my servant’;
    I have chosen you and have not rejected you.
10 So do not fear, for I am with you;
    do not be dismayed, for I am your God.
I will strengthen you and help you;
    I will uphold you with my righteous right hand.

11 “All who rage against you
    will surely be ashamed and disgraced;
those who oppose you
    will be as nothing and perish.
12 Though you search for your enemies,
    you will not find them.
Those who wage war against you
    will be as nothing at all.
13 For I am the Lord your God
    who takes hold of your right hand
and says to you, Do not fear;
    I will help you.
14 Do not be afraid, you worm Jacob,
    little Israel, do not fear,
for I myself will help you,” declares the Lord,
    your Redeemer, the Holy One of Israel.
15 “See, I will make you into a threshing sledge,
    new and sharp, with many teeth.
You will thresh the mountains and crush them,
    and reduce the hills to chaff.
16 You will winnow them, the wind will pick them up,
    and a gale will blow them away.
But you will rejoice in the Lord
    and glory in the Holy One of Israel.

17 “The poor and needy search for water,
    but there is none;
    their tongues are parched with thirst.
But I the Lord will answer them;
    I, the God of Israel, will not forsake them.
18 I will make rivers flow on barren heights,
    and springs within the valleys.
I will turn the desert into pools of water,
    and the parched ground into springs.
19 I will put in the desert
    the cedar and the acacia, the myrtle and the olive.
I will set junipers in the wasteland,
    the fir and the cypress together,
20 so that people may see and know,
    may consider and understand,
that the hand of the Lord has done this,
    that the Holy One of Israel has created it.

21 “Present your case,” says the Lord.
    “Set forth your arguments,” says Jacob’s King.
22 “Tell us, you idols,
    what is going to happen.
Tell us what the former things were,
    so that we may consider them
    and know their final outcome.
Or declare to us the things to come,
23     tell us what the future holds,
    so we may know that you are gods.
Do something, whether good or bad,
    so that we will be dismayed and filled with fear.
24 But you are less than nothing
    and your works are utterly worthless;
    whoever chooses you is detestable.

25 “I have stirred up one from the north, and he comes—
    one from the rising sun who calls on my name.
He treads on rulers as if they were mortar,
    as if he were a potter treading the clay.
26 Who told of this from the beginning, so we could know,
    or beforehand, so we could say, ‘He was right’?
No one told of this,
    no one foretold it,
    no one heard any words from you.
27 I was the first to tell Zion, ‘Look, here they are!’
    I gave to Jerusalem a messenger of good news.
28 I look but there is no one—
    no one among the gods to give counsel,
    no one to give answer when I ask them.
29 See, they are all false!
    Their deeds amount to nothing;
    their images are but wind and confusion.

Footnotes

  1. Isaiah 41:2 Or east, / whom victory meets at every step

Nouă Traducere În Limba Română

Isaia 41

Domnul, Ajutorul lui Israel

1«Ascultaţi-Mă în tăcere, ţinuturi de lângă mare,
    iar popoarele să-şi înnoiască puterea!
Să se apropie şi să vorbească!
    Să ne înfăţişăm împreună la judecată!

Cine l-a stârnit pe acela de la răsărit,
    chemându-l cu dreptate la picioarele Sale?[a]
El îi dă în stăpânire neamurile
    şi îi supune regi;
cu sabia îi preface în praf,
    iar cu arcul îi face ca pleava luată de vânt.
Îi urmăreşte, mergând în siguranţă
    pe un drum pe unde picioarele lui n-au mai călcat.
Cine a făcut şi a împlinit aceasta,
    chemând, de la început, generaţie după generaţie?
Eu, Domnul, am fost cu cei dintâi
    şi tot Eu voi fi şi cu cei de pe urmă.»

Ţinuturile de lângă mare văd aceasta şi se înfioară;
    marginile pământului tremură;
        ei se apropie şi sosesc.
Oamenii se încurajează între ei,
    spunându-şi: «Fii tare!»
Artizanul îl încurajează pe bijutier,
    iar cel ce netezeşte cu ciocanul, pe cel ce loveşte nicovala.
El zice despre îmbinare: «Este bună!»,
    după care fixează idolul în cuie ca să nu se clatine.

«Dar tu, Israele, robul Meu,
    tu, Iacove, pe care te-am ales,
        tu, sămânţă[b] a lui Avraam, prietenul Meu,
tu, pe care te-am adus de la marginile pământului
    şi te-am chemat din colţurile sale cele mai îndepărtate,
zicându-ţi: ‘Tu eşti robul Meu!’,
    pe tine te-am ales şi nu te-am lepădat!
10 Deci nu te teme, căci Eu sunt cu tine!
    Nu te înspăimânta, căci Eu sunt Dumnezeul tău!
Eu te voi întări, te voi ajuta
    şi te voi sprijini cu dreapta Mea izbăvitoare!

11 Da, umiliţi şi făcuţi de ruşine
    vor fi toţi cei furioşi pe tine;
ca un nimic vor ajunge şi vor pieri
    toţi cei ce ţi se opun.
12 Te vei uita după ei, după duşmanii tăi,
    dar nu-i vei mai găsi,
fiindcă nimiciţi de tot vor ajunge
    cei ce se luptă cu tine.
13 Căci Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău,
    Care te apuc de mâna dreaptă
şi-ţi zic: ‘Nu te teme,
    Eu te voi ajuta!
14 Nu te teme, vierme al lui Iacov,
    rămăşiţă firavă a lui Israel!
Eu Însumi te voi ajuta!’», zice Domnul,
    Răscumpărătorul tău, Sfântul lui Israel.
15 «Iată, te voi face o sanie ascuţită de treierat,
    nouă şi cu două rânduri de dinţi!
Vei treiera munţii şi-i vei zdrobi,
    iar dealurile le vei face ca pleava.
16 Le vei vântura şi le va lua vântul,
    iar vijelia le va împrăştia.
Dar tu te vei bucura în Domnul
    şi cu Sfântul lui Israel te vei preamări.

17 Săracii şi nevoiaşii caută apă dar nu găsesc,
    iar limba li se usucă de sete.
Însă Eu, Domnul, le voi răspunde!
    Eu, Dumnezeul lui Israel, nu-i voi părăsi!
18 Pe dealurile pleşuve voi face să curgă râuri,
    iar în mijlocul văilor – izvoare;
voi preface pustia într-un iaz,
    şi pământul uscat – în izvoare de apă.
19 În pustie voi planta
    cedri, salcâmi, mirt şi măslini;
în deşert voi planta laolaltă
    chiparoşi, ulmi şi pini,
20 pentru ca toţi să vadă şi să cunoască,
    să chibzuiască şi să înţeleagă
că mâna Domnului a făcut acestea,
    Sfântul lui Israel le-a creat!»

21 «Apăraţi-vă cauza!», zice Domnul.
    «Aduceţi dovezi!», zice Împăratul lui Iacov.
22 «Aduceţi-vă idolii să ne spună
    ce se va întâmpla!
Spuneţi-ne despre profeţiile voastre din trecut,
    pentru a le putea judeca
        şi pentru a le afla împlinirea!
Sau spuneţi-ne lucrurile care se vor întâmpla!
23     Faceţi-ne cunoscut viitorul,
        şi vom şti că sunteţi dumnezei!
Faceţi ceva – bine sau rău –
    ceva care să ne uimească sau să ne îngrozească!
24 Dar iată că voi sunteţi mai puţin decât nimic,
    iar lucrarea voastră este fără nici o valoare;
        o urâciune este cel ce vă alege.»

25 «Am stârnit pe cineva din nord şi a venit –
    pe cineva de la răsărit care cheamă Numele Meu.
El îi va călca pe domnitori cum calci tu noroiul
    şi cum calcă olarul lutul în picioare.
26 Cine a vestit aceasta de la început, ca s-o putem cunoaşte
    sau mai dinainte, ca să putem spune: ‘A avut dreptate!’?
Nimeni n-a vestit-o,
    nimeni n-a proclamat-o,
        nimeni n-a auzit vreun cuvânt de la voi.
27 Eu am vestit-o mai întâi Sionului: ‘Iată-i, iată-i!’
    şi am trimis un aducător de veşti bune Ierusalimului.
28 Mă uit şi nu este nimeni –
    nu este printre ei nici unul care să sfătuiască,
        nici unul care să răspundă atunci când îl întreb.
29 Iată că toţi sunt falşi,
    lucrările lor sunt un nimic,
        iar chipurile lor sunt vânt şi deşertăciune.

Footnotes

  1. Isaia 41:2 Sau: răsărit, / pe care izbânda îl întâlneşte la fiecare pas
  2. Isaia 41:8 Termenul ebraic pentru sămânţă este un singular care se poate referi atât la un singur urmaş, cât şi la toţi urmaşii de pe linia genealogică a unei persoane (colectiv). Este foarte probabil ca în cele mai multe cazuri termenul să exprime o ambiguitate intenţionată. În traducerea de faţă a fost redat fie literal, fie cu urmaş sau urmaşi, în funcţie de contextul literal şi de cel teologic. Apostolul Pavel (Gal. 3:16) aplică acelaşi termen, sămânţă, lui Isus Cristos, citând din Geneza şi demonstrând prin exegeza sa că promisiunea făcută lui Avraam îşi găseşte împlinirea ultimă în Isus Cristos