New International Version

Genesis 27

1When Isaac was old and his eyes were so weak that he could no longer see, he called for Esau his older son and said to him, “My son.”

“Here I am,” he answered.

Isaac said, “I am now an old man and don’t know the day of my death. Now then, get your equipment—your quiver and bow—and go out to the open country to hunt some wild game for me. Prepare me the kind of tasty food I like and bring it to me to eat, so that I may give you my blessing before I die.”

Now Rebekah was listening as Isaac spoke to his son Esau. When Esau left for the open country to hunt game and bring it back, Rebekah said to her son Jacob, “Look, I overheard your father say to your brother Esau, ‘Bring me some game and prepare me some tasty food to eat, so that I may give you my blessing in the presence of the Lord before I die.’ Now, my son, listen carefully and do what I tell you: Go out to the flock and bring me two choice young goats, so I can prepare some tasty food for your father, just the way he likes it. 10 Then take it to your father to eat, so that he may give you his blessing before he dies.”

11 Jacob said to Rebekah his mother, “But my brother Esau is a hairy man while I have smooth skin. 12 What if my father touches me? I would appear to be tricking him and would bring down a curse on myself rather than a blessing.”

13 His mother said to him, “My son, let the curse fall on me. Just do what I say; go and get them for me.”

14 So he went and got them and brought them to his mother, and she prepared some tasty food, just the way his father liked it. 15 Then Rebekah took the best clothes of Esau her older son, which she had in the house, and put them on her younger son Jacob. 16 She also covered his hands and the smooth part of his neck with the goatskins. 17 Then she handed to her son Jacob the tasty food and the bread she had made.

18 He went to his father and said, “My father.”

“Yes, my son,” he answered. “Who is it?”

19 Jacob said to his father, “I am Esau your firstborn. I have done as you told me. Please sit up and eat some of my game, so that you may give me your blessing.”

20 Isaac asked his son, “How did you find it so quickly, my son?”

“The Lord your God gave me success,” he replied.

21 Then Isaac said to Jacob, “Come near so I can touch you, my son, to know whether you really are my son Esau or not.”

22 Jacob went close to his father Isaac, who touched him and said, “The voice is the voice of Jacob, but the hands are the hands of Esau.” 23 He did not recognize him, for his hands were hairy like those of his brother Esau; so he proceeded to bless him. 24 “Are you really my son Esau?” he asked.

“I am,” he replied.

25 Then he said, “My son, bring me some of your game to eat, so that I may give you my blessing.”

Jacob brought it to him and he ate; and he brought some wine and he drank. 26 Then his father Isaac said to him, “Come here, my son, and kiss me.”

27 So he went to him and kissed him. When Isaac caught the smell of his clothes, he blessed him and said,

“Ah, the smell of my son
    is like the smell of a field
    that the Lord has blessed.
28 May God give you heaven’s dew
    and earth’s richness—
    an abundance of grain and new wine.
29 May nations serve you
    and peoples bow down to you.
Be lord over your brothers,
    and may the sons of your mother bow down to you.
May those who curse you be cursed
    and those who bless you be blessed.”

30 After Isaac finished blessing him, and Jacob had scarcely left his father’s presence, his brother Esau came in from hunting. 31 He too prepared some tasty food and brought it to his father. Then he said to him, “My father, please sit up and eat some of my game, so that you may give me your blessing.”

32 His father Isaac asked him, “Who are you?”

“I am your son,” he answered, “your firstborn, Esau.”

33 Isaac trembled violently and said, “Who was it, then, that hunted game and brought it to me? I ate it just before you came and I blessed him—and indeed he will be blessed!”

34 When Esau heard his father’s words, he burst out with a loud and bitter cry and said to his father, “Bless me—me too, my father!”

35 But he said, “Your brother came deceitfully and took your blessing.”

36 Esau said, “Isn’t he rightly named Jacob[a]? This is the second time he has taken advantage of me: He took my birthright, and now he’s taken my blessing!” Then he asked, “Haven’t you reserved any blessing for me?”

37 Isaac answered Esau, “I have made him lord over you and have made all his relatives his servants, and I have sustained him with grain and new wine. So what can I possibly do for you, my son?”

38 Esau said to his father, “Do you have only one blessing, my father? Bless me too, my father!” Then Esau wept aloud.

39 His father Isaac answered him,

“Your dwelling will be
    away from the earth’s richness,
    away from the dew of heaven above.
40 You will live by the sword
    and you will serve your brother.
But when you grow restless,
    you will throw his yoke
    from off your neck.”

41 Esau held a grudge against Jacob because of the blessing his father had given him. He said to himself, “The days of mourning for my father are near; then I will kill my brother Jacob.”

42 When Rebekah was told what her older son Esau had said, she sent for her younger son Jacob and said to him, “Your brother Esau is planning to avenge himself by killing you. 43 Now then, my son, do what I say: Flee at once to my brother Laban in Harran. 44 Stay with him for a while until your brother’s fury subsides. 45 When your brother is no longer angry with you and forgets what you did to him, I’ll send word for you to come back from there. Why should I lose both of you in one day?”

46 Then Rebekah said to Isaac, “I’m disgusted with living because of these Hittite women. If Jacob takes a wife from among the women of this land, from Hittite women like these, my life will not be worth living.”

Footnotes

  1. Genesis 27:36 Jacob means he grasps the heel, a Hebrew idiom for he takes advantage of or he deceives.

Nouă Traducere În Limba Română

Geneza 27

Iacov obţine binecuvântarea prin înşelăciune

1Când a îmbătrânit şi i-au slăbit ochii, astfel încât nu mai putea să vadă, Isaac l-a chemat pe Esau, fiul său cel mare, şi i-a zis:

– Fiule!

– Iată-mă! a răspuns el.

– Eu sunt bătrân şi nu ştiu ziua morţii mele, i-a spus Isaac. Deci ia-ţi armele – tolba cu săgeţi şi arcul – du-te la câmp şi adu-mi vânat. Apoi pregăteşte-mi o mâncare gustoasă, aşa cum îmi place mie şi adu-mi-o să o mănânc, pentru ca să te pot binecuvânta înainte de a muri.

Rebeca a tras cu urechea la ceea ce Isaac i-a spus fiului său Esau. Apoi, după ce Esau a plecat la câmp ca să prindă vânat şi să-l aducă, Rebeca i-a zis fiului său Iacov:

– L-am auzit pe tatăl tău cerându-i fratelui tău, Esau, să-i aducă vânat şi să-i pregătească o mâncare gustoasă ca să o mănânce, pentru ca să îl binecuvânteze înaintea Domnului înainte de a muri. De aceea, fiule, ascultă-mă şi fă ceea ce-ţi poruncesc! Du-te la turmă şi alege-mi de acolo doi iezi, ca să-i fac tatălui tău o mâncare gustoasă, aşa cum îi place lui; 10 apoi tu o vei duce tatălui tău să o mănânce, pentru ca el să te binecuvânteze înainte să moară.

11 Dar Iacov i-a răspuns mamei sale, Rebeca:

– Fratele meu, Esau, este păros, iar eu am pielea netedă. 12 Dacă tatăl meu mă va pipăi, mă va considera un înşelător şi voi atrage asupra mea blestemul în locul binecuvântării.

13 – Asupra mea să cadă blestemul tău, fiule, a spus mama sa. Ascultă-mă deci! Du-te şi adu-mi iezii!

14 El s-a dus, i-a luat şi i-a adus mamei sale, iar mama sa a pregătit o mâncare gustoasă, aşa cum îi plăcea tatălui său. 15 După aceea, a luat cele mai bune haine ale fiului său cel mare, Esau, pe care le avea acasă şi l-a îmbrăcat cu ele pe fiul său cel mic, Iacov; 16 ea a pus pieile iezilor pe mâinile lui şi pe partea netedă a gâtului său. 17 Apoi i-a dat fiului său Iacov mâncarea gustoasă şi pâinea pe care le pregătise, 18 iar el s-a dus la tatăl său şi i-a zis:

– Tată!

– Aici sunt! a răspuns el. Care eşti, fiule?

19 – Sunt Esau, întâiul tău născut, i-a răspuns Iacov. Am făcut aşa cum mi-ai spus; acum scoală-te, şezi şi mănâncă din vânatul meu, pentru ca să mă binecuvântezi.

20 – Cum de l-ai găsit aşa de repede, fiule? l-a întrebat Isaac.

Domnul, Dumnezeul tău, mi l-a scos în cale, a răspuns el.

21 Atunci Isaac i-a zis lui Iacov:

– Apropie-te ca să te pot pipăi, fiule, pentru ca să-mi dau seama dacă tu eşti într-adevăr fiul meu Esau.

22 Iacov s-a apropiat de tatăl său, Isaac, care l-a pipăit şi şi-a zis: „Vocea este a lui Iacov, dar mâinile sunt ale lui Esau.“ 23 Nu l-a recunoscut, pentru că mâinile lui erau păroase la fel ca şi mâinile fratelui său, Esau; aşa că l-a binecuvântat. 24 Isaac l-a întrebat încă o dată:

– Eşti tu într-adevăr fiul meu Esau?

– Da, sunt! a răspuns Iacov.

25 Atunci Isaac a zis:

– Adu-mi să mănânc din vânatul fiului meu, pentru ca să te binecuvântez.

Iacov i-a adus mâncarea, iar Isaac a mâncat; i-a adus şi vin ca să bea. 26 Apoi tatăl său, Isaac, i-a zis:

– Apropie-te şi sărută-mă, fiule.

27 El s-a apropiat şi l-a sărutat; Isaac a simţit mirosul hainelor lui şi l-a binecuvântat zicând:

„Mirosul fiului meu este ca mirosul câmpului
    pe care Domnul l-a binecuvântat.
28 Dumnezeu să-ţi dea din roua cerului şi din grăsimea pământului;
    să-ţi dea grâne şi vin din belşug.
29 Popoare să-ţi slujească
    şi noroade să se plece înaintea ta.
Stăpâneşte peste fraţii tăi
    şi fiii mamei tale să se plece înaintea ta.
Blestemaţi să fie cei care te vor blestema
    şi binecuvântaţi să fie cei care te vor binecuvânta!“

30 Imediat după ce Isaac l-a binecuvântat pe Iacov, iar acesta a plecat dinaintea tatălui său, Isaac, fratele său, Esau, s-a întors de la vânătoare. 31 A pregătit şi el o mâncare gustoasă şi i-a adus-o tatălui său, zicând:

– Tată, scoală-te şi mănâncă din vânatul fiului tău, pentru ca să mă binecuvântezi.

32 – Tu cine eşti? l-a întrebat tatăl său, Isaac.

– Sunt fiul tău cel întâi născut, Esau! a răspuns el.

33 Atunci Isaac a început să tremure foarte tare şi a zis:

– Atunci cine a fost cel care a prins vânat şi mi l-a adus? Din a cui mâncare am mâncat eu înainte să vii tu şi pe cine am binecuvântat? Cu siguranţă, el va fi binecuvântat.

34 Când a auzit cuvintele tatălui său, Esau a scos un strigăt puternic, plin de amărăciune, şi i-a spus tatălui său:

– Binecuvântează-mă şi pe mine, tată!

35 – Fratele tău a venit cu înşelăciune şi ţi-a luat binecuvântarea, i-a răspuns tatăl său.

36 – Nu pe bună dreptate se numeşte el Iacov[a]? a zis Esau. M-a înşelat de două ori: mai întâi mi-a luat dreptul de întâi născut, iar acum mi-a luat şi binecuvântarea. N-ai păstrat nici o binecuvântare pentru mine? a adăugat el.

37 Isaac i-a răspuns lui Esau:

– L-am rânduit drept stăpân peste tine, i le-am dat pe toate rudele sale ca slujitori şi l-am ajutat cu grâne şi vin. Ce mai pot face pentru tine, fiule?

38 – Numai o binecuvântare ai, tată? i-a zis Esau tatălui său. Binecuvântează-mă şi pe mine!

Apoi şi-a ridicat glasul şi a plâns. 39 Tatăl său, Isaac, i-a răspuns:

– Locuinţa ta va fi departe de grăsimea pământului
    şi de roua cerului de sus.
40 Vei trăi din sabia ta
    şi-i vei sluji fratelui tău;
dar când te vei răscula[b],
    îi vei zdrobi jugul de pe gâtul tău.

Fuga lui Iacov la Laban

41 Esau l-a urât pe Iacov din cauza binecuvântării pe care tatăl său i-a dat-o şi şi-a zis: „Zilele de jale pentru tatăl meu se apropie; apoi îl voi ucide pe fratele meu, Iacov.“ 42 Când a aflat de planurile lui Esau, fiul ei cel mare, Rebeca a trimis după Iacov, fiul ei cel mic, şi i-a zis: „Fratele tău, Esau, se împacă cu gândul că te va omorî. 43 De aceea, fiule, ascultă-mă! Fugi de îndată la fratele meu, Laban, în Haran 44 şi stai la el pentru o vreme, până va scădea ura fratelui tău, 45 până se va potoli mânia lui faţă de tine şi va uita ce i-ai făcut. Apoi voi trimite după tine şi te voi aduce înapoi de acolo. De ce să vă pierd pe amândoi în aceeaşi zi?“

46 După aceea, Rebeca i-a zis lui Isaac: „M-am scârbit de viaţă din cauza acestor hitite; dacă Iacov îşi va lua o soţie dintre fetele ţării, o hitită ca acestea, la ce-mi mai este bună viaţa?“

Footnotes

  1. Geneza 27:36 Iacov înseamnă Cel care Ţine de Călcâi (în sens figurat: Înşelător)
  2. Geneza 27:40 Sensul textului ebraic este nesigur