New International Version

Genesis 18

The Three Visitors

1The Lord appeared to Abraham near the great trees of Mamre while he was sitting at the entrance to his tent in the heat of the day. Abraham looked up and saw three men standing nearby. When he saw them, he hurried from the entrance of his tent to meet them and bowed low to the ground.

He said, “If I have found favor in your eyes, my lord,[a] do not pass your servant by. Let a little water be brought, and then you may all wash your feet and rest under this tree. Let me get you something to eat, so you can be refreshed and then go on your way—now that you have come to your servant.”

“Very well,” they answered, “do as you say.”

So Abraham hurried into the tent to Sarah. “Quick,” he said, “get three seahs[b] of the finest flour and knead it and bake some bread.”

Then he ran to the herd and selected a choice, tender calf and gave it to a servant, who hurried to prepare it. He then brought some curds and milk and the calf that had been prepared, and set these before them. While they ate, he stood near them under a tree.

“Where is your wife Sarah?” they asked him.

“There, in the tent,” he said.

10 Then one of them said, “I will surely return to you about this time next year, and Sarah your wife will have a son.”

Now Sarah was listening at the entrance to the tent, which was behind him. 11 Abraham and Sarah were already very old, and Sarah was past the age of childbearing. 12 So Sarah laughed to herself as she thought, “After I am worn out and my lord is old, will I now have this pleasure?”

13 Then the Lord said to Abraham, “Why did Sarah laugh and say, ‘Will I really have a child, now that I am old?’ 14 Is anything too hard for the Lord? I will return to you at the appointed time next year, and Sarah will have a son.”

15 Sarah was afraid, so she lied and said, “I did not laugh.”

But he said, “Yes, you did laugh.”

Abraham Pleads for Sodom

16 When the men got up to leave, they looked down toward Sodom, and Abraham walked along with them to see them on their way. 17 Then the Lord said, “Shall I hide from Abraham what I am about to do? 18 Abraham will surely become a great and powerful nation, and all nations on earth will be blessed through him.[c] 19 For I have chosen him, so that he will direct his children and his household after him to keep the way of the Lord by doing what is right and just, so that the Lord will bring about for Abraham what he has promised him.”

20 Then the Lord said, “The outcry against Sodom and Gomorrah is so great and their sin so grievous 21 that I will go down and see if what they have done is as bad as the outcry that has reached me. If not, I will know.”

22 The men turned away and went toward Sodom, but Abraham remained standing before the Lord.[d] 23 Then Abraham approached him and said: “Will you sweep away the righteous with the wicked? 24 What if there are fifty righteous people in the city? Will you really sweep it away and not spare[e] the place for the sake of the fifty righteous people in it? 25 Far be it from you to do such a thing—to kill the righteous with the wicked, treating the righteous and the wicked alike. Far be it from you! Will not the Judge of all the earth do right?”

26 The Lord said, “If I find fifty righteous people in the city of Sodom, I will spare the whole place for their sake.”

27 Then Abraham spoke up again: “Now that I have been so bold as to speak to the Lord, though I am nothing but dust and ashes, 28 what if the number of the righteous is five less than fifty? Will you destroy the whole city for lack of five people?”

“If I find forty-five there,” he said, “I will not destroy it.”

29 Once again he spoke to him, “What if only forty are found there?”

He said, “For the sake of forty, I will not do it.”

30 Then he said, “May the Lord not be angry, but let me speak. What if only thirty can be found there?”

He answered, “I will not do it if I find thirty there.”

31 Abraham said, “Now that I have been so bold as to speak to the Lord, what if only twenty can be found there?”

He said, “For the sake of twenty, I will not destroy it.”

32 Then he said, “May the Lord not be angry, but let me speak just once more. What if only ten can be found there?”

He answered, “For the sake of ten, I will not destroy it.”

33 When the Lord had finished speaking with Abraham, he left, and Abraham returned home.

Footnotes

  1. Genesis 18:3 Or eyes, Lord
  2. Genesis 18:6 That is, probably about 36 pounds or about 16 kilograms
  3. Genesis 18:18 Or will use his name in blessings (see 48:20)
  4. Genesis 18:22 Masoretic Text; an ancient Hebrew scribal tradition but the Lord remained standing before Abraham
  5. Genesis 18:24 Or forgive; also in verse 26

Nouă Traducere În Limba Română

Geneza 18

Cei trei vizitatori

1Domnul i S-a arătat lui Avraam lângă stejarii lui Mamre, pe când acesta stătea la intrarea cortului său, în căldura zilei. La un moment dat, Avraam şi-a ridicat privirea şi a văzut trei bărbaţi stând în apropierea sa. Când i-a văzut, a alergat de la intrarea cortului ca să-i întâmpine şi s-a plecat până la pământ. El a zis:

– Stăpâne[a], dacă am găsit bunăvoinţă la Tine, Te rog, nu trece pe lângă robul Tău. Permiteţi să se aducă puţină apă ca să vă puteţi spăla picioarele şi să vă odihniţi sub copac. Permiteţi-mi să aduc nişte mâncare, ca să vă învioraţi inimile, după care puteţi merge mai departe, căci de aceea aţi venit la slujitorul vostru.

– Aşa este; fă după cum ai spus, i-au răspuns ei.

Avraam s-a dus repede în cort la Sara şi i-a zis: „Ia repede trei măsuri[b] de făină, frământă şi fă pâine.“ El a alergat la turmă, a luat un viţel a cărui carne era fragedă şi bună şi i l-a dat unui slujitor care s-a grăbit să-l pregătească. Apoi a luat nişte iaurt, nişte lapte, precum şi viţelul pe care îl pregătise şi i-a servit pe cei trei bărbaţi. În timp ce ei mâncau, Avraam stătea lângă ei, sub copac. Ei l-au întrebat:

– Unde este Sara, soţia ta?

– Acolo, în cort, a răspuns el.

10 Apoi Unul dintre ei[c] a spus:

– La anul, pe vremea aceasta, Mă voi întoarce din nou la tine, iar Sara, soţia ta, va avea un fiu.

Sara asculta la intrarea cortului care era în spatele Lui. 11 Avraam şi Sara erau bătrâni, înaintaţi în vârstă, iar Sara trecuse de vârsta când putea avea copii. 12 De aceea Sara a râs în sinea ei, zicând: „Acum că am îmbătrânit, iar stăpânul meu este bătrân, să mai am plăcerea aceasta?“ 13 Domnul l-a întrebat pe Avraam:

– De ce a râs Sara, zicând: „Să am într-adevăr un copil acum când sunt bătrână?“ 14 Este ceva prea greu pentru Domnul? La anul, pe vremea aceasta, Mă voi întoarce la tine, iar Sara va avea un fiu.

15 Dar Sara – pentru că se temea – a negat zicând:

– Nu am râs.

– Ba da, ai râs! a răspuns El.

Mijlocirea lui Avraam pentru Sodoma

16 Când s-au ridicat de acolo, bărbaţii s-au uitat înspre Sodoma, iar Avraam a mers împreună cu ei ca să-i conducă. 17 Dar Domnul a zis: „Să ascund oare de Avraam ceea ce urmează să fac, 18 din moment ce el va deveni un neam mare şi puternic şi prin el vor fi binecuvântate toate neamurile pământului? 19 Căci l-am ales pentru a le porunci copiilor săi şi urmaşilor săi după el să ţină calea Domnului, făcând ceea ce este drept şi corect, pentru ca Domnul să-i dea lui Avraam ceea ce i-a promis.“ 20 Atunci Domnul a zis: „Plângerea împotriva Sodomei şi Gomorei este foarte mare, iar păcatul lor este foarte grav! 21 Trebuie să cobor să văd dacă au făcut aşa cum s-a auzit până la Mine; iar dacă nu, voi şti.“

22 Acei bărbaţi s-au întors de acolo şi au plecat înspre Sodoma. Dar Avraam a rămas, stând înaintea Domnului.[d] 23 Avraam s-a apropiat de El şi a zis:

– Îl vei distruge Tu şi pe cel drept împreună cu cel rău? 24 Poate că sunt cincizeci de oameni drepţi în cetate; vei distruge atunci acel loc şi nu-l vei cruţa de dragul celor cincizeci de oameni drepţi care sunt în cetate? 25 Departe de Tine să faci un astfel de lucru: să-l omori pe cel drept împreună cu cel rău, astfel încât celui drept să i se facă la fel ca şi celui rău! Departe de Tine lucrul acesta! Oare nu va face Judecătorul întregului pământ ceea ce este drept?

26 – Dacă voi găsi în cetatea Sodoma cincizeci de oameni drepţi, i-a răspuns Domnul, voi cruţa tot acel loc de dragul lor.

27 – Acum, că am îndrăznit să-I vorbesc Stăpânului, a spus Avraam, deşi nu sunt decât praf şi cenuşă, 28 dacă din cei cincizeci vor lipsi cinci, vei distruge toată cetatea din cauza lipsei celor cinci?

– Dacă voi găsi acolo patruzeci şi cinci de oameni drepţi, nu o voi distruge, i-a răspuns El.

29 – Poate vor fi găsiţi numai patruzeci, a adăugat din nou Avraam.

– De dragul celor patruzeci, nu o voi distruge, i-a răspuns El.

30 – Să nu se mânie Stăpânul dacă vorbesc iarăşi, I-a spus Avraam. Poate vor fi găsiţi doar treizeci.

– Dacă voi găsi acolo treizeici de oameni drepţi, nu o voi distruge, i-a răspuns El.

31 – Acum, că am îndrăznit să-I vorbesc Stăpânului, a continuat Avraam, poate vor fi găsiţi doar douăzeci.

– De dragul celor douăzeci, nu voi distruge cetatea, i-a răspuns El.

32 – Să nu se mânie Stăpânul dacă mai vorbesc doar o dată, I-a spus Avraam. Poate vor fi găsiţi doar zece oameni drepţi în cetate.

– De dragul celor zece, nu o voi distruge, i-a răspuns El.

33 După ce a terminat de vorbit cu Avraam, Domnul a plecat, iar Avraam s-a întors acasă.

Footnotes

  1. Geneza 18:3 Ebr.: Adonai
  2. Geneza 18:6 Peste 20 l – un sac (măsurile erau calculate în litri, atât pentru lichide, cât şi pentru solide)
  3. Geneza 18:10 Sau: Domnul
  4. Geneza 18:22 TM (vezi şi 19:27); o tradiţie scribală ebraică: dar Domnul a rămas, stând înaintea lui Avraam