New International Version

Ecclesiastes 4:1-16

Oppression, Toil, Friendlessness

1Again I looked and saw all the oppression that was taking place under the sun:

I saw the tears of the oppressed—

and they have no comforter;

power was on the side of their oppressors—

and they have no comforter.

2And I declared that the dead,

who had already died,

are happier than the living,

who are still alive.

3But better than both

is the one who has never been born,

who has not seen the evil

that is done under the sun.

4And I saw that all toil and all achievement spring from one person’s envy of another. This too is meaningless, a chasing after the wind.

5Fools fold their hands

and ruin themselves.

6Better one handful with tranquillity

than two handfuls with toil

and chasing after the wind.

7Again I saw something meaningless under the sun:

8There was a man all alone;

he had neither son nor brother.

There was no end to his toil,

yet his eyes were not content with his wealth.

“For whom am I toiling,” he asked,

“and why am I depriving myself of enjoyment?”

This too is meaningless—

a miserable business!

9Two are better than one,

because they have a good return for their labor:

10If either of them falls down,

one can help the other up.

But pity anyone who falls

and has no one to help them up.

11Also, if two lie down together, they will keep warm.

But how can one keep warm alone?

12Though one may be overpowered,

two can defend themselves.

A cord of three strands is not quickly broken.

Advancement Is Meaningless

13Better a poor but wise youth than an old but foolish king who no longer knows how to heed a warning. 14The youth may have come from prison to the kingship, or he may have been born in poverty within his kingdom. 15I saw that all who lived and walked under the sun followed the youth, the king’s successor. 16There was no end to all the people who were before them. But those who came later were not pleased with the successor. This too is meaningless, a chasing after the wind.

Nouă Traducere În Limba Română

Eclesiastul 4:1-16

Deșertăciunea ordinii sociale

1M‑am uitat apoi și am văzut toate asupririle care se comit sub soare. Și iată că

lacrimile celor asupriți

nu aveau alinare;

puterea era de partea asupritorilor lor

și nu exista scăpare pentru cei persecutați.

2Atunci i‑am felicitat pe cei morți,

care au murit deja,

mai mult decât pe cei vii,

care sunt încă în viață.

3Dar mai bine decât pentru oricare dintre aceștia,

este pentru cel care nu s‑a născut încă,

pentru cel ce nu a văzut încă faptele rele

care sunt făcute sub soare.

4Am văzut că orice osteneală și orice îndemânare la lucru este din cauza invidiei dintre un bărbat și semenul său, iar aceasta este deșertăciune și goană după vânt.

5Nesăbuitul își încrucișează mâinile

și își mănâncă propria carne.

6Mai bine o mână plină de odihnă,

decât amândoi pumnii plini de osteneală

și goană după vânt!

7Am mai văzut o deșertăciune sub soare:

8există câte un om singur, care nu are pereche alături,

și nu are nici fiu și nici frate.

Totuși, toată munca lui nu are sfârșit,

iar ochii lui nu se satură de bogăție.

„Pentru cine mă ostenesc

și‑mi lipsesc sufletul de fericire?“

Și aceasta este o deșertăciune

și un lucru rău.

9Mai bine doi, decât unul,

pentru că doi obțin o plată mai bună pentru munca lor.

10Căci dacă vor cădea,

unul din ei îl va ridica pe prietenul său.

Dar vai de cel care cade

și nu există un altul care să‑l ridice!

11Tot astfel, dacă se culcă doi, se încălzesc,

dar dacă cineva este singur, cum se poate încălzi?

12Tot astfel, dacă pe unul singur îl împresoară cineva,

doi pot să i se împotrivească,

iar funia împletită în trei nu este ruptă ușor.

13Mai bine tânăr sărac, dar înțelept, decât rege bătrân și nesăbuit, care niciodată nu se lasă îndrumat, 14căci cel dintâi poate ajunge la domnie direct din temniță, chiar să se fi născut sărac în regatul celui din urmă. 15Am văzut cum toți cei vii, care umblă sub soare, l‑au urmat pe tânărul care este al doilea după rege, cel care va domni după acesta. 16Tot poporul și toți cei înaintea cărora mergea el erau fără număr.16 Lit.: fără sfârșit. Totuși, cei de după el nu se vor mai bucura de acest tânăr. Și aceasta este deșertăciune și goană după vânt!