New International Version

Acts 4

Peter and John Before the Sanhedrin

1The priests and the captain of the temple guard and the Sadducees came up to Peter and John while they were speaking to the people. They were greatly disturbed because the apostles were teaching the people, proclaiming in Jesus the resurrection of the dead. They seized Peter and John and, because it was evening, they put them in jail until the next day. But many who heard the message believed; so the number of men who believed grew to about five thousand.

The next day the rulers, the elders and the teachers of the law met in Jerusalem. Annas the high priest was there, and so were Caiaphas, John, Alexander and others of the high priest’s family. They had Peter and John brought before them and began to question them: “By what power or what name did you do this?”

Then Peter, filled with the Holy Spirit, said to them: “Rulers and elders of the people! If we are being called to account today for an act of kindness shown to a man who was lame and are being asked how he was healed, 10 then know this, you and all the people of Israel: It is by the name of Jesus Christ of Nazareth, whom you crucified but whom God raised from the dead, that this man stands before you healed. 11 Jesus is

“‘the stone you builders rejected,
    which has become the cornerstone.’[a]

12 Salvation is found in no one else, for there is no other name under heaven given to mankind by which we must be saved.”

13 When they saw the courage of Peter and John and realized that they were unschooled, ordinary men, they were astonished and they took note that these men had been with Jesus. 14 But since they could see the man who had been healed standing there with them, there was nothing they could say. 15 So they ordered them to withdraw from the Sanhedrin and then conferred together. 16 “What are we going to do with these men?” they asked. “Everyone living in Jerusalem knows they have performed a notable sign, and we cannot deny it. 17 But to stop this thing from spreading any further among the people, we must warn them to speak no longer to anyone in this name.”

18 Then they called them in again and commanded them not to speak or teach at all in the name of Jesus. 19 But Peter and John replied, “Which is right in God’s eyes: to listen to you, or to him? You be the judges! 20 As for us, we cannot help speaking about what we have seen and heard.”

21 After further threats they let them go. They could not decide how to punish them, because all the people were praising God for what had happened. 22 For the man who was miraculously healed was over forty years old.

The Believers Pray

23 On their release, Peter and John went back to their own people and reported all that the chief priests and the elders had said to them. 24 When they heard this, they raised their voices together in prayer to God. “Sovereign Lord,” they said, “you made the heavens and the earth and the sea, and everything in them. 25 You spoke by the Holy Spirit through the mouth of your servant, our father David:

“‘Why do the nations rage
    and the peoples plot in vain?
26 The kings of the earth rise up
    and the rulers band together
against the Lord
    and against his anointed one.[b][c]

27 Indeed Herod and Pontius Pilate met together with the Gentiles and the people of Israel in this city to conspire against your holy servant Jesus, whom you anointed. 28 They did what your power and will had decided beforehand should happen. 29 Now, Lord, consider their threats and enable your servants to speak your word with great boldness. 30 Stretch out your hand to heal and perform signs and wonders through the name of your holy servant Jesus.”

31 After they prayed, the place where they were meeting was shaken. And they were all filled with the Holy Spirit and spoke the word of God boldly.

The Believers Share Their Possessions

32 All the believers were one in heart and mind. No one claimed that any of their possessions was their own, but they shared everything they had. 33 With great power the apostles continued to testify to the resurrection of the Lord Jesus. And God’s grace was so powerfully at work in them all 34 that there were no needy persons among them. For from time to time those who owned land or houses sold them, brought the money from the sales 35 and put it at the apostles’ feet, and it was distributed to anyone who had need.

36 Joseph, a Levite from Cyprus, whom the apostles called Barnabas (which means “son of encouragement”), 37 sold a field he owned and brought the money and put it at the apostles’ feet.

Footnotes

  1. Acts 4:11 Psalm 118:22
  2. Acts 4:26 That is, Messiah or Christ
  3. Acts 4:26 Psalm 2:1,2

Nouă Traducere În Limba Română

Faptele Apostolilor 4

Petru şi Ioan în faţa Sinedriului

1În timp ce Petru şi Ioan vorbeau poporului, au venit la ei preoţii, comandantul gărzii Templului şi saducheii[a], foarte supăraţi de faptul că ei dădeau învăţătură poporului şi vesteau în Isus învierea dintre cei morţi. Au pus mâinile pe ei şi i-au aruncat în închisoare până în ziua următoare, căci era deja seară. Însă mulţi dintre cei ce auziseră cuvântarea au crezut, şi numărul bărbaţilor a ajuns la aproape cinci mii.

În ziua următoare s-au adunat în Ierusalim conducătorii lor, bătrânii[b] şi cărturarii[c], precum şi Ana – marele preot[d] –, Caiafa[e], Ioan, Alexandru şi toţi cei care erau din neamul marilor preoţi. I-au pus pe apostoli să stea în mijloc şi i-au întrebat:

– Prin ce putere sau în numele cui aţi făcut aceasta?

Atunci Petru, plin de Duhul Sfânt, le-a răspuns:

– Conducători şi bătrâni ai poporului, dacă astăzi suntem cercetaţi pentru o faptă bună făcută unui om neputincios şi pentru felul în care a fost el vindecat, 10 să vă fie cunoscut vouă tuturor şi întregului popor Israel că acest om stă sănătos înaintea voastră în Numele lui Isus Cristos din Nazaret, pe Care voi L-aţi răstignit, dar pe Care Dumnezeu L-a înviat dintre cei morţi! 11 El este:

„piatra respinsă de către voi[f], zidarii,
    care a devenit piatra din capul unghiului.[g]

12 În nimeni altul nu este mântuire, căci nu este sub cer nici un alt nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiţi!

13 Când au văzut ei îndrăzneala lui Petru şi a lui Ioan şi când şi-au dat seama că erau oameni neînvăţaţi[h] şi de rând, s-au mirat şi au înţeles că fuseseră cu Isus. 14 Văzându-l însă stând lângă ei pe omul care fusese vindecat, n-au avut ce să zică. 15 Prin urmare, le-au poruncit să iasă afară din Sinedriu[i] şi s-au sfătuit între ei, zicând: 16 „Ce să le facem oamenilor acestora? Căci este ştiut de toţi locuitorii Ierusalimului că, prin ei, s-a făcut un semn clar şi nu putem nega. 17 În schimb, pentru ca acest lucru să nu se răspândească şi mai departe în popor, să-i ameninţăm, ca să nu mai vorbească nici unui om în Numele acesta!“ 18 I-au chemat şi le-au poruncit să nu mai vorbească deloc şi să nu mai dea învăţătură în Numele lui Isus. 19 Însă Petru şi Ioan le-au răspuns: „Judecaţi voi înşivă dacă este drept înaintea lui Dumnezeu să ascultăm mai mult de voi decât de Dumnezeu! 20 Căci nu putem să nu vorbim despre ceea ce am văzut şi auzit!“ 21 După ce i-au ameninţat din nou, le-au dat drumul, negăsind un mod prin care să-i pedepsească, din pricina poporului, deoarece toţi Îl slăveau pe Dumnezeu pentru cele întâmplate. 22 Căci omul cu care se făcuse acest semn de vindecare avea mai mult de patruzeci de ani.

Credincioşii se roagă pentru a primi îndrăzneală

23 După ce li s-a dat drumul, s-au dus la ai lor şi le-au istorisit tot ce le spuseseră conducătorii preoţilor şi bătrânii. 24 Când au auzit ei aceste lucruri, şi-au ridicat glasul în acelaşi gând către Dumnezeu şi au zis: „Stăpâne peste toate, Tu, Cel Care ai făcut cerul, pământul, marea şi tot ce este în ele, 25 Tu ai vorbit, prin Duhul Sfânt, prin gura strămoşului nostru David, slujitorul Tău, astfel:

«De ce se întărâtă neamurile
    şi de ce cugetă popoarele lucruri deşarte?
26 Regii pământului iau poziţie
    şi conducătorii se strâng laolaltă,
împotriva Domnului şi împotriva Unsului[j] Său.»[k]

27 Căci într-adevăr, împotriva Slujitorului Tău cel sfânt, Isus, pe Care L-ai uns Tu, s-au adunat în această cetate Irod[l], Ponţiu Pilat[m], neamurile şi poporul[n] lui Israel, 28 ca să facă, de fapt, tot ceea ce ai hotărât mai dinainte să se întâmple prin mâna Ta şi planul Tău. 29 Şi acum, Doamne, uită-te la ameninţările lor şi dă-le robilor Tăi toată îndrăzneala ca să vestească Cuvântul Tău! 30 Întinde-Ţi mâna ca să se facă vindecări, semne şi minuni prin Numele Slujitorului Tău cel sfânt, Isus!“

31 După ce s-au rugat, locul unde erau adunaţi s-a cutremurat, şi toţi au fost umpluţi de Duhul Sfânt şi au început să vestească Cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală.

Credincioşii îşi împart între ei averile

32 Mulţimea celor ce crezuseră era una în inimă şi gând şi nici unul nu spunea că vreunul din bunurile lui este al lui, ci aveau toate în comun. 33 Apostolii depuneau mărturie cu mare putere despre învierea Domnului Isus şi un mare har era peste ei toţi. 34 Căci nu era nimeni printre ei în nevoie, pentru că toţi cei care aveau în proprietatea lor ogoare sau case le vindeau, iar banii obţinuţi pe lucrurile vândute îi aduceau 35 şi-i puneau la picioarele apostolilor; apoi erau împărţiţi fiecăruia după cum avea nevoie. 36 Iosif, numit de apostoli şi Barnabas, care tradus înseamnă „Fiul încurajării“, un levit originar din Cipru, 37 a vândut un ogor care-i aparţinea şi apoi a adus banii şi i-a pus la picioarele apostolilor.

Footnotes

  1. Faptele Apostolilor 4:1 Saducheii formau gruparea cea mai influentă pe plan politic, membrii ei făcând parte din familiile preoţeşti; respectau legea scrisă, însă respingeau învăţăturile despre înviere, îngeri şi duhuri (vezi 23:8); peste tot în carte
  2. Faptele Apostolilor 4:5 Probabil membri laici ai Sinedriului, capi ai celor mai importante familii evreieşti; peste tot în carte
  3. Faptele Apostolilor 4:5 Lit.: scribi, în sensul de erudiţi, experţi în Lege; cei care studiau, interpretau şi învăţau legea scrisă şi orală. Majoritatea erau farisei; peste tot în carte
  4. Faptele Apostolilor 4:6 Mare preot din 6 d.Cr. până în 15 d.Cr., când a fost destituit de către romani; probabil unii dintre iudei nu au acceptat această destituire, considerând că marele preot era numit pe viaţă (vezi Num. 25:13) sau probabil că obiceiul era ca persoana care a fost mare preot să-şi păstreze, din respect, titlul; sau este posibil ca Ana să fi deţinut puterea din spatele scenei, chiar dacă nu mai era mare preot
  5. Faptele Apostolilor 4:6 Caiafa, ginerele lui Ana, a fost mare preot între 18-36 d.Cr.
  6. Faptele Apostolilor 4:11 Petru introduce cuvântul voi în citat pentru a aplica citatul în mod direct conducătorilor religioşi ai lui Israel
  7. Faptele Apostolilor 4:11 Vezi Ps. 118:22
  8. Faptele Apostolilor 4:13 Nu în sensul că erau analfabeţi; în timpul NT, printre evrei exista un nivel foarte ridicat de alfabetizare, datorită în special şcolilor de pe lângă sinagogi. Ideea este că Petru şi Ioan nu aveau educaţie rabinică, aşa cum avea, de exemplu, Pavel
  9. Faptele Apostolilor 4:15 Aram.: Sanhedrin, care înseamnă Adunare; desemna atât o curte de justiţie locală, întrunindu-se în oraşe şi numărând 23 de membri (sanhedrine mici), cât şi curtea supremă de justiţie, care se întrunea în Ierusalim şi număra 71 de membri (Marele Sanhedrin)
  10. Faptele Apostolilor 4:26 Gr.: Cristos; ebr., aram.: Mesia
  11. Faptele Apostolilor 4:26 Vezi Ps. 2:1, 2
  12. Faptele Apostolilor 4:27 Irod Antipa (4 î.Cr.-39 d.Cr.), unul dintre fiii lui Irod cel Mare (37-4 î.Cr.), tetrarh al Galileii; tetrarhul domnea peste a patra parte a unei regiuni, fiind inferior unui rege şi stăpânind doar cu aprobarea romanilor
  13. Faptele Apostolilor 4:27 Procurator (guvernator al unei provincii imperiale; o provincie imperială era una considerată nepacificată şi care necesita prezenţa trupelor; procuratorul era numit direct de către împărat; vezi nota de la 13:7 pentru o distincţie între provinciile romane) al Iudeii (26-36 d.Cr.)
  14. Faptele Apostolilor 4:27 Termenul grecesc este plural