Acts 3 – NIV & NTLR

New International Version

Acts 3:1-26

Peter Heals a Lame Beggar

1One day Peter and John were going up to the temple at the time of prayer—at three in the afternoon. 2Now a man who was lame from birth was being carried to the temple gate called Beautiful, where he was put every day to beg from those going into the temple courts. 3When he saw Peter and John about to enter, he asked them for money. 4Peter looked straight at him, as did John. Then Peter said, “Look at us!” 5So the man gave them his attention, expecting to get something from them.

6Then Peter said, “Silver or gold I do not have, but what I do have I give you. In the name of Jesus Christ of Nazareth, walk.” 7Taking him by the right hand, he helped him up, and instantly the man’s feet and ankles became strong. 8He jumped to his feet and began to walk. Then he went with them into the temple courts, walking and jumping, and praising God. 9When all the people saw him walking and praising God, 10they recognized him as the same man who used to sit begging at the temple gate called Beautiful, and they were filled with wonder and amazement at what had happened to him.

Peter Speaks to the Onlookers

11While the man held on to Peter and John, all the people were astonished and came running to them in the place called Solomon’s Colonnade. 12When Peter saw this, he said to them: “Fellow Israelites, why does this surprise you? Why do you stare at us as if by our own power or godliness we had made this man walk? 13The God of Abraham, Isaac and Jacob, the God of our fathers, has glorified his servant Jesus. You handed him over to be killed, and you disowned him before Pilate, though he had decided to let him go. 14You disowned the Holy and Righteous One and asked that a murderer be released to you. 15You killed the author of life, but God raised him from the dead. We are witnesses of this. 16By faith in the name of Jesus, this man whom you see and know was made strong. It is Jesus’ name and the faith that comes through him that has completely healed him, as you can all see.

17“Now, fellow Israelites, I know that you acted in ignorance, as did your leaders. 18But this is how God fulfilled what he had foretold through all the prophets, saying that his Messiah would suffer. 19Repent, then, and turn to God, so that your sins may be wiped out, that times of refreshing may come from the Lord, 20and that he may send the Messiah, who has been appointed for you—even Jesus. 21Heaven must receive him until the time comes for God to restore everything, as he promised long ago through his holy prophets. 22For Moses said, ‘The Lord your God will raise up for you a prophet like me from among your own people; you must listen to everything he tells you. 23Anyone who does not listen to him will be completely cut off from their people.’3:23 Deut. 18:15,18,19

24“Indeed, beginning with Samuel, all the prophets who have spoken have foretold these days. 25And you are heirs of the prophets and of the covenant God made with your fathers. He said to Abraham, ‘Through your offspring all peoples on earth will be blessed.’3:25 Gen. 22:18; 26:4 26When God raised up his servant, he sent him first to you to bless you by turning each of you from your wicked ways.”

Nouă Traducere În Limba Română

Faptele Apostolilor 3:1-26

Vindecarea ologului de la poarta Templului

1Petru și Ioan se suiau împreună la Templu, la ceasul de rugăciune; era ceasul al nouălea1 Ora 15:00.. 2Un om olog încă din pântecul mamei lui era adus și așezat în fiecare zi la poarta Templului, cea numită „Frumoasă“, ca să ceară milostenie de la cei ce intrau în Templu2 Cu referire la curțile Templului.. 3Când acesta i‑a văzut pe Petru și pe Ioan urmând să intre în Templu, a cerut de la ei milostenie. 4Petru, ca și Ioan, s‑a uitat țintă la el și a zis: „Uită‑te la noi!“ 5El i‑a privit cu atenție, așteptând să primească ceva de la ei. 6Dar Petru i‑a zis: „Argint și aur n‑am, însă ceea ce am, îți dau: în Numele lui Isus Cristos nazarineanul, ridică‑te și umblă!“ 7Și, apucându‑l de mâna dreaptă, l‑a ridicat. Deodată picioarele și gleznele i s‑au întărit, 8a sărit în picioare și a început să umble. Apoi a intrat în Templu împreună cu ei și umbla, sărea și‑L lăuda pe Dumnezeu. 9Tot poporul l‑a văzut umblând și lăudându‑L pe Dumnezeu. 10Ei l‑au recunoscut ca fiind cel ce stătea și cerea milostenie la Poarta Frumoasă a Templului și s‑au umplut de uimire și de mirare pentru ceea ce i se întâmplase.

Petru vorbește mulțimii

11În timp ce el mergea după Petru și Ioan, tot poporul, uimit, a alergat la ei în porticul numit „al lui Solomon“.

12Văzând aceasta, Petru a zis poporului: „Bărbați israeliți, de ce sunteți uimiți de acest lucru și de ce vă uitați la noi de parcă prin propria noastră putere sau evlavie l‑am făcut să umble?! 13Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov, Dumnezeul strămoșilor13, 25 Lit.: taților. noștri, L‑a proslăvit pe Robul13, 26 Gr.: pais, termen care poate avea și sensul de fiu. Său, Isus, pe Care voi L‑ați dat pe mâna lui Pilat13 Procurator al Iudeei între anii 26/27–36 d.Cr. Procuratorul era guvernatorul unei provincii imperiale mai mici sau a unei părți dintr‑o provincie imperială. Iudeea făcea parte din provincia imperială Siria, condusă de un legat, superior procuratorului. O provincie imperială era una considerată nepacificată și care necesita prezența trupelor. Procuratorul era numit direct de către împărat. Vezi nota de la F.A. 13:7 pentru o distincție între provinciile romane. și v‑ați lepădat de El în prezența acestuia, măcar că el hotărâse să‑L elibereze. 14Voi v‑ați lepădat de Cel Sfânt și Drept și ați cerut să vi se elibereze un ucigaș. 15L‑ați omorât pe Prințul15 Termenul archegos este polisemantic: poate însemna deopotrivă prinț, începător, înainte-mergător, deschizător de drumuri sau creator, autor. vieții, pe Care Dumnezeu L‑a înviat dintre cei morți și ai Cărui martori suntem noi. 16Pe baza credinței în Numele Lui, Însuși Numele Lui l‑a întărit pe omul acesta pe care‑l vedeți și cunoașteți. Și credința care este prin Isus i‑a dat această vindecare deplină înaintea voastră, a tuturor!

17Acum, fraților, știu că ați făcut așa din neștiință, întocmai ca și conducătorii voștri. 18Dar Dumnezeu a împlinit astfel ceea ce prevestise prin gura tuturor profeților, și anume: Cristosul Său urma să sufere. 19Pocăiți‑vă deci și întoarceți‑vă la Dumnezeu, pentru ca să vi se șteargă păcatele, 20ca să vină astfel din prezența Domnului vremuri de înviorare20 În multe traduceri aici se încheie v. 19. În traducerea de față s‑a urmat împărțirea pe versete așa cum apare ea în edițiile critice standard ale textului grecesc (NA28, UBS4). și El să‑L trimită pe Cel pe Care L‑a desemnat mai dinainte pentru voi, pe Cristos Isus, 21pe Care cerul trebuie să‑L primească până la vremurile restaurării tuturor lucrurilor, așa cum a rostit Dumnezeu încă din vechime prin gura sfinților Săi profeți.

22Căci Moise a zis:

«Domnul, Dumnezeul vostru,

vă va ridica dintre frații voștri

un Profet asemenea mie.

De El să ascultați în tot ce vă va spune!

23Dacă cineva nu va asculta de Acel Profet,

va fi nimicit din popor.»23 Vezi Deut. 18:15, 18, 19.

24De asemenea, toți profeții, de la Samuel și până la toți ceilalți care au vorbit după el, au vestit zilele acestea. 25Voi sunteți fiii profeților și ai legământului pe care l‑a încheiat Dumnezeu cu strămoșii voștri, când i‑a spus lui Avraam:

«Prin sămânța ta25 Termenul grecesc pentru sămânță este un singular care se poate referi atât la un singur urmaș, cât și la toți descendenții din linia genealogică a unei persoane (colectiv). Este foarte probabil ca termenul să exprime, în cele mai multe cazuri, o ambiguitate intenționată. Apostolul Pavel (Gal. 3:16) aplică același termen, sămânță, lui Isus Cristos, argumentând exegetic că promisiunea făcută lui Avraam își găsește împlinirea supremă în Isus Cristos.

vor fi binecuvântate toate neamurile25 Gr.: patria (familie), de obicei diferit de ethnos sau laos, traduse cu neam, popor. Totuși, în textul de față, având în vedere și contextul vechi-testamentar al promisiunii, patria a fost tradus cu neam. pământului!»25 Vezi Gen. 22:18.

26Când Dumnezeu L‑a ridicat pe Robul Său, L‑a trimis mai întâi la voi ca să vă binecuvânteze, întorcându‑vă pe fiecare de la nelegiuirile voastre.“