Nueva Biblia al Día

Isaías 49

El Siervo del Señor

1Escúchenme, costas lejanas,
    oigan esto, naciones distantes:
El Señor me llamó antes de que yo naciera,
    en el vientre de mi madre pronunció mi *nombre.
Hizo de mi boca una espada afilada,
    y me escondió en la sombra de su mano;
me convirtió en una flecha pulida,
    y me escondió en su aljaba.
Me dijo: «Israel, tú eres mi siervo;
    en ti seré glorificado.»
Y respondí: «En vano he trabajado;
    he gastado mis fuerzas sin provecho alguno.
Pero mi justicia está en manos del Señor;
    mi recompensa está con mi Dios.»

Y ahora dice el Señor,
    que desde el seno materno me formó
    para que fuera yo su siervo,
para hacer que Jacob se vuelva a él,
    que Israel se reúna a su alrededor;
porque a los ojos del Señor soy digno de honra,
    y mi Dios ha sido mi fortaleza:
«No es gran cosa que seas mi siervo,
    ni que restaures a las tribus de Jacob,
ni que hagas volver a los de Israel,
    a quienes he preservado.
Yo te pongo ahora como luz para las naciones,
    a fin de que lleves mi *salvación
    hasta los confines de la tierra.»

Así dice el Señor,
    el Redentor y *Santo de Israel,
al despreciado y aborrecido por las naciones,
    al siervo de los gobernantes:
«Los reyes te verán y se pondrán de pie,
    los príncipes te verán y se inclinarán,
por causa del Señor, el Santo de Israel,
    que es fiel y te ha escogido.»

Restauración de Israel

Así dice el Señor:

«En el momento propicio te respondí,
    y en el día de *salvación te ayudé.
Ahora te guardaré, y haré de ti
    un *pacto para el pueblo,
para que restaures el país
    y repartas las propiedades asoladas;
para que digas a los cautivos:
    “¡Salgan!”,
y a los que viven en tinieblas:
    “¡Están en libertad!”

»Junto a los caminos pastarán
    y en todo cerro árido hallarán pastos.
10 No tendrán hambre ni sed,
    no los abatirá el sol ni el calor,
porque los guiará quien les tiene compasión,
    y los conducirá junto a manantiales de agua.
11 Convertiré en caminos todas mis montañas,
    y construiré mis calzadas.
12 ¡Miren! Ellos vendrán de muy lejos;
    unos desde el norte, otros desde el oeste,
    y aun otros desde la región de Asuán.»[a]

13 Ustedes los cielos, ¡griten de alegría!
    Tierra, ¡regocíjate!
    Montañas, ¡prorrumpan en canciones!
Porque el Señor consuela a su pueblo
    y tiene compasión de sus pobres.

14 Pero *Sión dijo: «El Señor me ha abandonado;
    el Señor se ha olvidado de mí.»

15 «¿Puede una madre olvidar a su niño de pecho,
    y dejar de amar al hijo que ha dado a luz?
Aun cuando ella lo olvidara,
    ¡yo no te olvidaré!
16 Grabada te llevo en las palmas de mis manos;
    tus muros siempre los tengo presentes.
17 Tus constructores[b] se apresuran;
    de ti se apartan tus destructores
    y los que te asolaron.
18 Alza tus ojos, y mira a tu alrededor;
    todos se reúnen y vienen hacia ti.
Tan cierto como que yo vivo,
    —afirma el Señor—,
    a todos ellos los usarás como adorno,
    los lucirás en tu vestido de novia.

19 »Aunque te arrasaron y te dejaron en ruinas,
    y tu tierra quedó asolada,
ahora serás demasiado pequeña para tus habitantes,
    y lejos quedarán los que te devoraban.
20 Los hijos que dabas por perdidos
    todavía te dirán al oído:
“Este lugar es demasiado pequeño para mí;
    hazme lugar para poder vivir.”
21 Y te pondrás a pensar:
    “¿Quién me engendró estos hijos?
Yo no tenía hijos, era estéril,
    desterrada y rechazada;
    pero a éstos, ¿quién los ha criado?
Me había quedado sola,
    pero éstos, ¿de dónde han salido?” »

22 Así dice el Señor omnipotente:

«Hacia las naciones alzaré mi mano,
    hacia los pueblos levantaré mi estandarte.
Ellos traerán a tus hijos en sus brazos,
    y cargarán a tus hijas en sus hombros.
23 Los reyes te adoptarán como hijo,
    y sus reinas serán tus nodrizas.
Se postrarán ante ti rostro en tierra,
    y lamerán el polvo que tú pises.
Sabrás entonces que yo soy el Señor,
    y que no quedarán avergonzados
    los que en mí confían.»

24 ¿Se le puede quitar el botín a los guerreros?
    ¿Puede el cautivo ser rescatado del tirano?[c]

25 Pero así dice el Señor:

«Sí, al guerrero se le arrebatará el cautivo,
    y del tirano se rescatará el botín;
contenderé con los que contiendan contigo,
    y yo mismo salvaré a tus hijos.
26 Haré que tus opresores se coman su propia carne
    y se embriaguen con su propia sangre,
    como si fuera vino.
Toda la *humanidad sabrá entonces
    que yo, el Señor, soy tu Salvador;
    que yo, el Poderoso de Jacob, soy tu Redentor.»

Footnotes

  1. Isaías 49:12 Asuán (Qumrán); Sinín (TM).
  2. Isaías 49:17 constructores. Alt. hijos.
  3. Isaías 49:24 tirano (Qumrán, Vulgata y Siríaca; véanse también LXX y v. 25); justo (TM).

Nouă Traducere În Limba Română

Isaia 49

Robul Domnului

1«Ascultaţi-Mă, ţinuturi de lângă mare!

Luaţi aminte, popoare de departe!

Domnul M-a chemat înainte să mă nasc;
    pe când eram încă în pântecele mamei Mele, El Mi-a rostit numele.
Mi-a făcut gura ca o sabie ascuţită
    şi M-a ascuns la umbra mâinii Sale;
M-a făcut o săgeată lustruită
    şi M-a ascuns în tolba Lui.
Mi-a zis: ‘Tu eşti Robul Meu
    Israel, cel în care Îmi voi arăta splendoarea!’
Dar Eu am zis: ‘Am trudit degeaba,
    Mi-am irosit puterea pentru nimic şi fără nici un folos;
totuşi cauza Mea este în grija domnului,
    iar răsplata Mea este la Dumnezeul Meu.’

Şi acum Domnul zice –
    El, Care M-a întocmit din pântece pentru a fi Robul Său
şi pentru a-l aduce pe Iacov înapoi la El,

ca astfel Israel să se adune la El,

căci sunt onorat înaintea Domnului
    şi Dumnezeul Meu a devenit tăria Mea –
El zice: ‘Este prea puţin pentru Tine să fii Robul Meu

şi să ridici seminţiile lui Iacov,

        să aduci înapoi pe supravieţuitorii lui Israel.
De aceea Te-am pus să fii o lumină pentru neamuri,
    ca să duci mântuirea Mea până la marginile pământului!’»

Aşa vorbeşte Domnul,
    Răscumpărătorul lui Israel şi Sfântul său,
către Cel dispreţuit şi urât de popor,
    către Robul conducătorilor:
«Regii vor vedea şi se vor ridica,
    iar prinţii se vor pleca,
din pricina Domnului, Care este credincios,
    a Sfântului lui Israel, Care Te-a ales.»“

Restaurarea lui Israel

„Aşa vorbeşte Domnul:

«La vremea îndurării Îţi voi răspunde
    şi în ziua mântuirii Te voi ajuta;
Te voi păzi şi Te voi face
    un legământ pentru popor,
pentru a reface ţara
    şi a reîmpărţi moştenirile pustiite,
pentru a le zice captivilor: ‘Ieşiţi!’,
    iar celor din întuneric: ‘Arătaţi-vă!’

Ei se vor hrăni pe lângă drumuri
    şi vor găsi păşune pe toate dealurile pleşuve.
10 Nu le va fi foame, nici nu le va fi sete,
    arşiţa nu-i va lovi, nici soarele,
căci Cel Ce se îndură de ei îi va conduce
    şi îi va călăuzi pe lângă izvoare de apă.
11 Îmi voi preface toţi munţii în cărări
    şi drumuri largi Îmi vor fi construite.
12 Iată-i venind de departe –
    unii dinspre nord, unii dinspre apus,
        iar alţii dinspre ţinutul Syene[a]

13 Strigaţi de bucurie, ceruri!
    Bucură-te, pământ!
        Chiuiţi de bucurie, munţilor!
Căci Domnul Şi-a mângâiat poporul
    şi va avea îndurare faţă de ai Săi care suferă!

14 Sionul însă a zis: «Domnul m-a părăsit,
    Stăpânul meu a uitat de mine.»

15 «Dar oare poate o femeie să-şi uite copilul pe care-l alăptează
    sau să nu aibă milă de rodul pântecelui său?
Şi chiar dacă ea ar uita,
    Eu nu te voi uita!
16 Iată, te-am încrustat în palmele Mele,
    iar zidurile tale sunt pururi înaintea Mea.
17 Fiii tăi se grăbesc să se întoarcă,
    iar cei ce te-au distrus şi te-au lăsat în ruină se îndepărtează de tine.
18 Ridică-ţi ochii şi priveşte în jur!
    Toţi fiii tăi se adună şi vin la tine.
Viu sunt Eu, zice Domnul,
    că-i vei purta pe toţi ca pe o podoabă,
        te vei împodobi cu ei ca o mireasă.

19 Pentru că ruinele, locurile tale pustii
    şi ţara ta devastată
vor fi acum prea strâmte pentru poporul tău,
    iar cei ce te-au devorat vor fi departe.
20 Fiii de care ai fost lipsită

îţi vor spune chiar în auzul tău:

‘Locul este prea strâmt pentru mine;
    fă-mi mai mult loc ca să locuiesc!’
21 Atunci te vei întreba:
    ‘Cine mi i-a născut pe aceştia?
Eram fără copii şi stearpă,
    exilată şi izgonită.
        Cine i-a crescut?
Eram părăsită şi singură,
    deci de unde sunt aceştia?’»“

22 „Aşa vorbeşte Stăpânul Domn:

«Iată, voi face cu mâna semn neamurilor
    şi Îmi voi ridica steagul către popoare;
ele îţi vor aduce fiii pe braţe,
    iar fiicele îţi vor fi purtate pe umerii lor.
23 Regii lor vor fi părinţii tăi adoptivi,
    iar reginele lor te vor alăpta.
Cu feţele plecate la pământ ţi se vor închina
    şi vor linge ţărâna de pe picioarele tale.
Atunci vei şti că Eu sunt Domnul,
    iar cei ce nădăjduiesc în Mine nu vor fi făcuţi de ruşine.»

24 Poate fi luată prada de la cel puternic
    sau pot fi eliberaţi captivii unui tiran[b]?

25 Domnul însă vorbeşte astfel:

«Da, captivii celui puternic vor fi luaţi,
    iar prada tiranului va fi eliberată,
căci Eu voi lupta cu cei ce se luptă cu tine
    şi tot Eu îţi voi izbăvi copiii.
26 Îi voi face pe asupritorii tăi să-şi mănânce propria carne
    şi se vor îmbăta cu sângele lor ca de vin.
Atunci orice făptură va şti
    că Eu sunt Domnul, Mântuitorul
        şi Răscumpărătorul tău, Puternicul lui Iacov.»“

Footnotes

  1. Isaia 49:12 Q; modernul Aswan, la frontiera de sud a Egiptului; TM: Sinim
  2. Isaia 49:24 Q, VUL, Siriacă; vezi şi LXX şi v. 25; TM: celui drept