የሙሴ መወለድ
1በዚያን ጊዜ ከሌዊ ነገድ የሆነ አንድ ሰው አንዲት ሌዋዊት ሴት አገባ። 2እርሷም ፀንሳ ወንድ ልጅ ወለደች፤ ሕፃኑ መልከ መልካም መሆኑን ባየች ጊዜ ሦስት ወር ሸሸገችው። 3ከዚያ በላይ ልትሸሽገው ባልቻለች ጊዜ ግን የደንገል ቅርጫት ወስዳ፣ በዝፍትና በቅጥራን ለቀለቀችው፤ ሕፃኑንም በውስጡ አስተኝታ ቅርጫቱን አባይ ወንዝ ዳር ቄጠማ መካከል አስቀመጠችው። 4የሕፃኑም እኅት የሚደርስበትን ነገር ለማወቅ ራቅ ብላ ቆማ ታይ ነበር።
5በዚህ ጊዜ የፈርዖን ልጅ ልትታጠብ ወደ አባይ ወንዝ ወረደች፤ በምትታጠብበትም ጊዜ ደንገጥሮቿ በወንዙ ዳር ወዲያና ወዲህ ይሉ ነበር፤ በቄጠማውም መካከል የተቀመጠ ቅርጫት አይታ ከደንገጥሮቿ አንዷን እንድታመጣው ላከቻት። 6ቅርጫቱን ስትከፍተው ሕፃኑን በውስጡ አየች፤ ያለቅስ ስለ ነበርም ዐዘነችለትና፣ “ከዕብራውያን ሕፃናት አንዱ መሆን አለበት” አለች።
7የሕፃኑ እኅት ለፈርዖን ልጅ፣ “ሕፃኑን እያጠባች የምታሳድግልሽ ከዕብራውያን ሴቶች መካከል ሞግዚት ላምጣልሽን?” አለቻት።
8የፈርዖንም ልጅ፣ “መልካም፣ ሂጂ” አለቻት። ልጂቱም ሄዳ የሕፃኑን እናት ይዛ መጣች። 9የፈርዖንም ልጅ ሴቲቱን፣ “ይህን ሕፃን ወስደሽ እያጠባሽ አሳድጊልኝ፤ ደመወዝ እከፍልሻለሁ” አለቻት። ሴትዮዋም ሕፃኑን ወስዳ አሳደገችው። 10ሕፃኑም ባደገ ጊዜ ወደ ፈርዖን ልጅ አመጣችው፤ ልጇም ሆነ፤ እርሷም፣ “ከውሃ አውጥቼዋለሁና” ስትል ስሙን ሙሴ2፥10 በዕብራይስጥ ሙሴ የሚለው የቃል ድምፅ፣ ማውጣት ከሚለው ቃል ጋር ተመሳሳይ ድምፅ አለው። ብላ ጠራችው።
ሙሴ ወደ ምድያም ምድር ሸሸ
11ሙሴ ካደገ በኋላ አንድ ቀን ወገኖቹ ወደሚገኙበት ስፍራ ወጣ፤ በዚያም ተገድደው ከባድ ሥራ ሲሠሩ ተመለከተ፤ ዕብራዊ ወገኑንም አንድ ግብፃዊ ሲደበድበው አየ። 12ሙሴም አካባቢውን ቃኝቶ ማንም አለመኖሩን ካረጋገጠ በኋላ፣ ግብፃዊውን ገድሎ አሸዋ ውስጥ ደበቀው። 13በማግስቱም በወጣ ጊዜ ሁለት ዕብራውያን እርስ በርሳቸው ሲጣሉ አየ፤ ጥፋተኛውንም፣ “የገዛ ወገንህን የምትመታው ለምንድን ነው?” አለው።
14ሰውየውም፣ “አንተን በእኛ ላይ ገዥና ዳኛ ማን አደረገህ? ግብፃዊውን እንደ ገደልኸው እኔንም ልትገድለኝ ትፈልጋለህን?” አለው። ሙሴም፣ “ለካስ ያደረግሁት ነገር ታውቋል!” በማለት ፈራ።
15ፈርዖንም ይህን በሰማ ጊዜ፣ ሙሴን ሊገድለው ፈለገ፤ ሙሴ ግን ከፈርዖን ሸሽቶ ወደ ምድያም ሄደ፤ እዚያም እንደ ደረሰ በአንድ የውሃ ጕድጓድ አጠገብ ተቀመጠ። 16የምድያም ካህን ሰባት ሴቶች ልጆች ነበሩት፤ እነርሱም ወደ ውሃው ጕድጓድ መጥተው የአባታቸውን በጎች ውሃ ለማጠጣት ገንዳውን ሞሉት። 17እረኞችም መጥተው ሴቶቹን ሲያባርሯቸው ሙሴ ከተቀመጠበት ተነሥቶ ተከላከለላቸው፤ በጎቻቸውንም አጠጣላቸው።
18ሴቶቹም ወደ አባታቸው ወደ ራጉኤል በተመለሱ ጊዜ፣ “ዛሬስ ያለወትሯችሁ እንዴት ፈጥናችሁ ተመለሳችሁ?” አላቸው።
19እነርሱም፣ “አንድ ግብፃዊ ከእረኞች እጅ አዳነን፤ እንዲያውም ውሃ ቀድቶ በጎቻችንን አጠጣልን” አሉት።
20አባታቸውም፣ “ሴቶች ልጆቹን የት አለ? ለምን ትታችሁት መጣችሁ? ጥሩትና አብሮን እንጀራ ይብላ” አላቸው።
21ሙሴም ከሰውየው ጋር ለመኖር ተስማማ፤ ራጉኤልም ልጁን ሲፓራን ዳረለት። 22ሲፓራም ወንድ ልጅ ወለደች፤ ሙሴም፣ “በባዕድ አገር መጻተኛ ነኝ” ሲል የልጁን ስም ጌርሳም2፥22 በዕብራይስጥ ጌርሳም የሚለው ቃል ድምፅ፣ መጻተኛ በዚያ አለ ከሚለው ሐረግ ጋር ተመሳሳይ ድምፅ አለው። ብሎ ጠራው።
23ከብዙ ዓመት በኋላ የግብፅ ንጉሥ ሞተ፤ እስራኤላውያንም በባርነት ከደረሰባቸው ግፍ የተነሣ ይጮኹ ነበር፤ ከባርነት ቀንበር ለመላቀቅ ያሰሙትም ጩኸት ወደ እግዚአብሔር (ኤሎሂም) ደረሰ። 24እግዚአብሔርም (ኤሎሂም) የጩኸታቸውን ሲቃ ሰማ፤ ከአብርሃም፣ ከይስሐቅና ከያዕቆብ ጋር የገባውንም ቃል ኪዳን ዐሰበ። 25እግዚአብሔርም (ኤሎሂም) እስራኤላውያንን ተመለከተ፤ ስለ እነርሱም ገደደው።
Nașterea și tinerețea lui Moise
1Un bărbat din Casa lui Levi s‑a dus și a luat de soție o fiică a lui Levi. 2Femeia a rămas însărcinată și a născut un fiu. Fiindcă a văzut că era frumos2 Lit.: bun, probabil cu trimitere la Gen. 1., l‑a ascuns timp de trei luni. 3Când nu l‑a mai putut ascunde, a luat un coș de papirus, l‑a uns cu smoală și rășină, a pus copilul în el și l‑a pus între trestii, pe malul râului. 4Sora lui stătea la distanță, ca să vadă ce se va întâmpla cu el. 5Fiica lui Faraon a coborât la râu să se scalde, iar servitoarele ei se plimbau pe malul râului. Ea a văzut coșul între trestii și a trimis‑o pe roaba ei să i‑l aducă. 6Când l‑a deschis, a văzut înăuntru copilul; și iată, băiatul plângea. Fiicei lui Faraon i s‑a făcut milă de el și a zis: „Acesta este unul din copiii evreilor.“
7Atunci sora copilului a întrebat‑o pe fiica lui Faraon:
– Să merg și să chem o doică dintre femeile evreilor ca să alăpteze copilul pentru tine?
8Fiica lui Faraon i‑a răspuns:
– Du‑te.
Fecioara s‑a dus și a chemat‑o pe mama copilului. 9Fiica lui Faraon i‑a zis: „Ia acest copil și alăptează‑l pentru mine, iar eu îți voi plăti.“ Femeia a luat copilul și l‑a alăptat. 10După ce a crescut copilul, ea l‑a adus la fiica lui Faraon, iar el a devenit fiul acesteia. Și i‑a pus numele Moise10 Moise (ebr.: Moșeh) sună asemănător cu verbul ebraic a scoate (mașah) însă cel mai probabil este de origine egipteană, însemnând fiu (vezi nume ca: Ahmosis, Tuthmosis, Ramses)., zicând: „Fiindcă l‑am scos din apă.“
Fuga lui Moise în Midian
11În zilele acelea, pe când crescuse deja, Moise a ieșit să vadă greutățile fraților11 În acest context, cuvântul frați face referire la cei de același neam sau membri ai aceluiași popor. săi. El a văzut cum un egiptean bătea un evreu, unul dintre frații săi. 12S‑a uitat într‑o parte și într-alta și, văzând că nu este nimeni, l‑a ucis pe egiptean și l‑a ascuns în nisip. 13Când a ieșit a doua zi, iată că doi evrei se băteau.
El l‑a întrebat pe cel vinovat:
– De ce‑ți lovești semenul?
14Acesta i‑a răspuns:
– Cine te‑a pus pe tine conducător și judecător peste noi? Vrei să mă ucizi și pe mine așa cum l‑ai ucis pe egiptean?
Atunci Moise s‑a temut și a zis: „Cu siguranță că acest lucru este cunoscut.“ 15Când a aflat Faraon acest lucru, a căutat să‑l ucidă pe Moise, însă Moise a fugit dinaintea lui Faraon. El a locuit în țara Midian și s‑a așezat lângă o fântână. 16Preotul din Midian avea șapte fiice. Ele au venit la fântână, au scos apă și au umplut jgheaburile ca să adape turma tatălui lor. 17Au sosit însă acolo niște păstori care le‑au alungat. Moise s‑a ridicat, le‑a ajutat și le‑a adăpat turma.
18Când s‑au întors la tatăl lor, Reuel, acesta le‑a întrebat:
– Cum se face că ați venit mai repede astăzi?
19Ele au răspuns:
– Un egiptean ne‑a scăpat din mâna păstorilor, ne‑a scos apă și ne‑a adăpat turma.
20Atunci el le‑a zis fiicelor sale:
– Și unde este omul acela? Cum de l‑ați lăsat acolo? Chemați‑l să mănânce pâine.
21Moise a încuviințat să locuiască la acel om, și acesta i‑a dat‑o de soție pe fiica sa Sefora. 22Ea a născut un fiu, iar Moise i‑a pus numele Gherșom22 Gherșom sună asemănător cu expresia sunt (sau am fost) străin acolo., zicând: „Sunt un străin într‑o țară străină.“
Dumnezeu ia aminte la suferința fiilor lui Israel
23În timpul acelor zile multe, regele Egiptului a murit. Fiii lui Israel suspinau în robia lor și strigau. Și strigătul lor după ajutor, din cauza robiei, s‑a suit până la Dumnezeu. 24Dumnezeu le‑a auzit geamătul și Și‑a adus aminte de legământul Său cu Avraam, cu Isaac și cu Iacov. 25Astfel, Dumnezeu a privit spre fiii lui Israel și Dumnezeu a luat aminte.
