New Amharic Standard Version

ሰቆቃወ 5:1-22

1እግዚአብሔር ሆይ፤ በእኛ ላይ የደረሰውን አስብ፤

ውርደታችንን እይ፤ ተመልከትም።

2ርስታችን ለመጻተኞች፣

ቤቶቻችን ለባዕዳን ዐልፈው ተሰጡ።

3ወላጅ አልባና አባት የሌላቸው ሆንን፤

እናቶቻችን እንደ መበለቶች ሆኑ።

4ለምንጠጣው ውሃ መክፈል ነበረብን፤

ዕንጨታችንንም የምናገኘው በግዢ ነበር።

5የሚያሳድዱን ከተረከዞቻችን ሥር ናቸው፤

ተጨንቀናል ዕረፍትም አጥተናል።

6እንጀራ እንጠግብ ዘንድ፣

ለአሦርና ለግብፅ እጃችንን ሰጠን።

7አባቶቻችን ኀጢአት ሠርተው አለፉ፤

እኛም የእነርሱን ቅጣት ተሸከምን።

8ባሮች ሠልጥነውብናል፤

ከእጃቸው ነጻ የሚያወጣን ማንም የለም።

9በምድረ በዳ ካለው ሰይፍ የተነሣ፣

በሕይወታችን ተወራርደን እንጀራ አገኘን።

10ቈዳችን እንደ ምድጃ ጠቍሮአል፤

በራብም ተቃጥሎአል።

11ሴቶች በጽዮን፣

ደናግል በይሁዳ ከተሞች ተደፈሩ።

12መሳፍንት በእነርሱ እጅ ተሰቀሉ፤

ሽማግሌዎችም አልተከበሩም።

13ጐልማሶች ወፍጮ እንዲፈጩ ተገደዱ፤

ወንዶች ልጆች በዕንጨት ሸክም ተንገዳገዱ።

14ሽማግሌዎች ከከተማዪቱ በር ሄደዋል፤

ጐልማሶች ዝማሬያቸውን አቁመዋል።

15ደስታ ከልባችን ጠፍቶአል፤

ጭፈራችን ወደ ልቅሶ ተለውጦአል።

16አክሊላችን ከራሳችን ላይ ወድቆአል፤

ወዮልን፤ ኀጢአት ሠርተናልና!

17ከዚህ የተነሣ ልባችን ደከመ፤

ከእነዚህ የተነሣም ዐይናችን ፈዘዘ፤

18ባዶዋን የቀረችው የጽዮን ተራራ፣

የቀበሮዎች መፈንጫ ሆናለችና።

19አቤቱ እግዚአብሔር ሆይ፤ አንተ ለዘላለም ትገዛለህ፤

ዙፋንህ ከትውልድ እስከ ትውልድ ይኖራል።

20ስለ ምን ፈጽመህ ትረሳናለህ?

ስለምንስ ለረዥም ጊዜ ትተወናለህ?

21እግዚአብሔር ሆይ፤ ወደ አንተ መልሰን፤ እኛም እንመለሳለን፤

ዘመናችንን እንደ ቀድሞው አድስ፤

22ፈጽመህ ካልጣልኸን፣

ከመጠን በላይ ካልተቈጣኸን።

Nouă Traducere În Limba Română

Plângeri 5:1-22

Rugăciunea poporului

1Adu‑Ți aminte, Doamne, de ce ni s‑a întâmplat!

Uită‑Te și vezi disprețul nostru!

2Moștenirea noastră s‑a dus la necunoscuți,

iar casele noastre – la străini.

3Am ajuns orfani de tată,

iar mamele noastre sunt ca niște văduve.

4Apa noastră o bem pe bani,

iar lemnele noastre trebuie să le cumpărăm.

5Prigonitorii noștri sunt pe urmele noastre.

Suntem obosiți, dar nu suntem lăsați să ne odihnim.

6Am dat mâna cu Egiptul și cu Asiria,

ca să ne săturăm cu pâine.

7Părinții noștri au păcătuit și nu mai sunt,

iar noi purtăm pedeapsa pentru nelegiuirea lor.

8Robii stăpânesc peste noi

și nimeni nu ne eliberează din mâna lor.

9Ne câștigăm pâinea riscându‑ne viața

din cauza sabiei din pustie.

10Ne arde pielea ca un cuptor

de febra pricinuită de foame.

11Au necinstit pe femei în Sion,

pe fecioare – în cetățile lui Iuda.

12Prinții au fost spânzurați de mâinile lor,

iar bătrânilor nu li s‑a dat cinste.

13Tinerii trudesc la piatra de moară,

iar copiii cad sub poverile de lemne.

14Bătrânii nu mai vin la poarta cetății,

iar tinerii au încetat să mai cânte.

15A încetat bucuria inimii noastre,

iar dansul nostru s‑a prefăcut în bocet.

16A căzut coroana de pe capul nostru.

Vai de noi, căci am păcătuit!

17Iată de ce ne leșină inima,

iată de ce ni s‑au întunecat ochii:

18muntele Sion a ajuns pustiit

și pe el se plimbă șacalii.18 Sau: vulpile.

19Doamne, Tu împărățești veșnic.

Tronul Tău dăinuie din generație în generație.

20De ce să ne uiți pentru totdeauna?

De ce să ne părăsești pentru atât de multe zile?20 Sau: De ce ne‑ai uitat pentru totdeauna? / De ce ne‑ai părăsit atât de multe zile?

21Întoarce‑ne la Tine, Doamne, ca astfel să ne întoarcem!

Dă‑ne iarăși zile ca cele din trecut!

22Să ne fi respins Tu oare de tot

și să Te fi mâniat Tu pe noi peste măsură?!