New Amharic Standard Version

ማቴዎስ 4:1-25

የኢየሱስ መፈተን

4፥1-11 ተጓ ምብ – ማር 1፥12፡13፤ ሉቃ 4፥1-13

1ከዚህ በኋላ መንፈስ ቅዱስ ኢየሱስን በዲያብሎስ ይፈተን ዘንድ ወደ ምድረ በዳ ወሰደው። 2አርባ ቀንና አርባ ሌሊት ከጾመ በኋላ ተራበ። 3ፈታኙም ወደ ኢየሱስ ቀርቦ፣ “የእግዚአብሔር ልጅ ከሆንህ እነዚህን ድንጋዮች እንጀራ እንዲሆኑ እዘዝ” አለው።

4ኢየሱስም፣ “ ‘ሰው ከእግዚአብሔር አፍ በሚወጣው ቃል ሁሉ እንጂ በእንጀራ ብቻ አይኖርም’ ተብሎ ተጽፎአል” ሲል መለሰለት።

5ቀጥሎም ዲያብሎስ ኢየሱስን ወደ ቅድስት ከተማ በመውሰድ ከቤተ መቅደሱም ዐናት ላይ አውጥቶ፣ 6“የእግዚአብሔር ልጅ ከሆንህ ራስህን ወደ መሬት ወርውር፤ እንዲህ ተብሎ ተጽፎአልና፤

“ ‘እግርህ በድንጋይ እንዳይሰናከል፣

በእጃቸው ያነሡህ ዘንድ፣

መላእክቱን ስለ አንተ ያዝልሃል።’ ”

7ኢየሱስም፣ “እንደዚሁም በመጻሕፍት፣ ‘እግዚአብሔር አምላክህን አትፈታተነው’ ተብሎ ተጽፎአል” በማለት መለሰለት።

8እንደ ገናም ዲያብሎስ ኢየሱስን እጅግ ከፍ ወዳለ ተራራ አወጣው፤ የዓለምንም መንግሥታት ከነክብራቸው አሳየውና፣ 9“ወድቀህ ብትሰግድልኝ ይህን ሁሉ እሰጥሃለሁ” አለው።

10ኢየሱስም፣ “አንተ ሰይጣን ከፊቴ ራቅ! ‘ለአምላክህ ለእግዚአብሔር ስገድ፤ እርሱንም ብቻ አምልክ’ ተብሎ ተጽፎአልና” አለው።

11ከዚያም ዲያብሎስ ትቶት ሄደ፤ መላእክትም መጥተው አገለገሉት።

ኢየሱስ ስብከት መጀመሩ

12ኢየሱስ የዮሐንስን መታሰር በሰማ ጊዜ ወደ ገሊላ ተመለሰ። 13የናዝሬትንም ከተማ ትቶ፣ በዛብሎንና በንፍታሌም አካባቢ በባሕሩ አጠገብ በምትገኘው በቅፍርናሆም ከተማ መኖር ጀመረ። 14በዚህም በነቢዩ ኢሳይያስ እንዲህ ተብሎ የተነገረው ትንቢት ተፈጸመ፤

15“የዛብሎን ምድር፣ የንፍታሌም ምድር፣

ከዮርዳኖስ ማዶ በባሕር መንገድ አጠገብ፣

ያለው የአሕዛብ ገሊላ፣

16በጨለማ የሚኖር ሕዝብ፣

ታላቅ ብርሃን አየ፤

በሞት ጥላ ምድር ላለው፣

ብርሃን ወጣለት።”

17ከዚያ ጊዜ አንሥቶ ኢየሱስ፣ “ንስሓ ግቡ፤ መንግሥተ ሰማያት ቀርባለችና” እያለ መስበክ ጀመረ።

የመጀመሪያዎቹ ደቀ መዛሙርት መጠራት

4፥18-22 ተጓ ምብ – ማር 1፥16-20፤ ሉቃ 5፥2-11፤ ዮሐ 1፥35-42

18ኢየሱስ በገሊላ ባሕር አጠገብ ሲያልፍ፣ ሁለት ወንድማማቾች ማለትም ጴጥሮስ የተባለውን ስምዖንንና ወንድሙን እንድርያስን አያቸው። ዓሣ አጥማጆች ነበሩና መረባቸውን ወደ ባሕሩ ይጥሉ ነበር። 19ኢየሱስም፣ “ኑ፣ ተከተሉኝ፤ ሰዎችን አጥማጆች አደርጋችኋለሁ” አላቸው። 20ወዲያው መረባቸውን ትተው ተከተሉት።

21አለፍ እንዳለም፣ ሌሎች ሁለት ወንድማማቾች፣ የዘብዴዎስን ልጅ ያዕቆብንና ወንድሙን ዮሐንስን አየ። ከአባታቸው ከዘብዴዎስ ጋር በጀልባ ውስጥ መረባቸውን ያበጁ ነበር። ኢየሱስም ጠራቸው፤ 22ወዲያውኑ ጀልባቸውንም ሆነ አባታቸውን ትተው ተከተሉት።

የበሽተኞች መፈወስ

23ኢየሱስም በምኵራቦቻቸው እያስተማረ፣ የእግዚአብሔርን መንግሥት የምሥራች ቃል እየሰበከ፣ በሕዝቡ መካከል ማንኛውንም ደዌና ሕመም እየፈወሰ በመላው ገሊላ ይዘዋወር ነበር። 24ከዚህም የተነሣ ዝናው በመላዋ ሶርያ ተሰማ፤ ሕዝቡም በተለያዩ በሽታዎች የታመሙትን፣ በክፉ ደዌ የሚሠቃዩትን፣ አጋንንት ያደሩባቸውን፣ የሚጥል በሽታ ያለባቸውን፣ ሽባዎችን ሁሉ ወደ እርሱ አመጡ፤ ፈወሳቸውም። 25ከዚህም የተነሣ ከገሊላ፣ ከ “ዐሥሩ ከተሞች”፣ ከኢየሩሳሌም፣ ከይሁዳና ከዮርዳኖስ ማዶ የመጡ ብዙ ሰዎች ተከተሉት።

Nouă Traducere În Limba Română

Matei 4:1-25

Ispitirea lui Isus în pustie

(Mc. 1:12-13; Lc. 4:1-13)

1Atunci Isus a fost dus de Duhul în pustie, ca să fie ispitit1 Același verb apare în versiunea grecească a Vechiului Testament, fiind folosit atât în cazul lui Dumnezeu, Care pune la încercare omul/poporul (Gen. 22:1; Ex. 15:25; 16:4), cât și în cazul omului/poporului, care Îl pune la încercare (Îl ispitește) pe Dumnezeu (Ex. 17:2, 7. Vezi și Mc. 1:1; Lc. 4:2; Evr. 3:9). de diavolul1 Gr.: diabolos, care înseamnă bârfitor, defăimător, calomniator; [peste tot în carte].. 2După ce a postit patruzeci de zile și patruzeci de nopți2 Vezi Ex. 24:18; 34:28; Deut. 8:2-3. Vezi nota de la 2:15., la urmă a flămânzit.

3Atunci ispititorul s-a apropiat de El și I-a zis:

– Dacă3, 6 Sau: Din moment ce, în ideea că diavolul nu pune la îndoială identitatea lui Isus. ești Fiul lui Dumnezeu, poruncește ca pietrele acestea să devină pâini!

4Însă Isus, răspunzând, a zis:

– Este scris:

„Omul nu trăiește doar cu pâine,

ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu“4 Vezi Deut. 8:3..

5Atunci diavolul L-a luat în sfânta cetate, L-a pus să stea pe streașina Templului 6și I-a zis:

– Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos, căci este scris:

„El le va porunci îngerilor Săi cu privire la Tine“

și

„Ei Te vor purta pe brațe,

ca nu cumva să-Ți lovești piciorul de vreo piatră.“6 Vezi Ps. 91:11-12.

7Isus i-a spus:

– De asemenea, este scris: „Să nu-L ispitești pe Domnul, Dumnezeul tău!“7 Vezi Deut. 6:16.

8Din nou, diavolul L-a luat pe un munte foarte înalt și I-a arătat toate regatele lumii și slava lor.

9Apoi I-a zis:

– Toate acestea Ți le voi da Ție dacă, aruncându-Te la pământ, mi Te vei închina.

10Atunci Isus i-a zis:

– Pleacă, Satan10 Cuvânt împrumutat din ebraică, însemnând vrăjmaș sau acuzator. Ulterior acesta a devenit un nume propriu folosit cu referire la cel care este acuzatorul, în mod special în perioada NT. Termenul diabolos este traducerea grecească a lui Satan [peste tot în carte]., căci este scris:

„Domnului, Dumnezeul tău, să te închini

și numai Lui să-I slujești!“10 Vezi Deut. 6:13.

11Atunci diavolul a plecat de la El. Și iată că niște îngeri s-au apropiat și Îi slujeau.

Începutul lucrării lui Isus în Galileea

(Mc. 1:14-15; Lc. 4:14-15)

12Când a auzit Isus că Ioan fusese închis, S-a retras în Galileea. 13A părăsit Nazaretul și S-a dus să locuiască în Capernaum, lângă mare13 Marea (sau Lacul) Galileei, cunoscută sub mai multe denumiri: Chineret, Ghenezaret, Tiberiadei [peste tot în carte]., în hotarele lui Zabulon și ale lui Neftali, 14ca să se împlinească ceea ce a fost spus prin profetul Isaia, care zice:

15„Ținutul lui Zabulon și ținutul lui Neftali,

calea către mare15 Lit.: calea mării., dincolo de Iordan,

Galileea neamurilor.

16Poporul care locuia în întuneric

a văzut o mare lumină!

Peste cei ce locuiau în țara umbrei morții,

a răsărit o lumină!“16 Vezi Is. 9:1-2.

17De atunci încolo, Isus a început să predice și să zică: „Pocăiți-vă, căci s-a apropiat Împărăția Cerurilor!“

Chemarea primilor apostoli

(Mc. 1:16-20; Lc. 5:2-11; In. 1:35-42)

18În timp ce mergea pe lângă Marea Galileei18 Cunoscută și sub numele de: Chineret, Ghenezaret, Tiberiadei; [peste tot în carte]., Isus a văzut doi frați, pe Simon, zis Petru, și pe Andrei, fratele lui, aruncând un năvod în mare, căci erau pescari. 19El le-a zis: „Veniți după Mine și vă voi face pescari de oameni!“ 20Ei și-au lăsat imediat năvoadele și L-au urmat.

21Mergând mai departe de acolo, El a văzut alți doi frați, pe Iacov, fiul lui Zebedei, și pe Ioan, fratele lui, care erau într-o barcă împreună cu Zebedei, tatăl lor, și își reparau năvoadele. El i-a chemat, 22iar ei au lăsat imediat barca și pe tatăl lor și L-au urmat.

Isus vindecă bolnavii

(Mc. 3:7-12; Lc. 6:17-19)

23Isus călătorea prin toată Galileea, dând învățătură în sinagogi23 Lit.: întrunire sau loc de adunare; centru al comunității, loc public de rugăciune, de închinare și de citire a Scripturilor, constituit acolo unde existau cel puțin zece bărbați. Ca instituție, Sinagoga a apărut în timpul exilului babilonian sau în perioada post-exilică (sec. VI–V î.Cr.) [peste tot în carte]., predicând Evanghelia23 Termenul Evanghelie înseamnă: Vestea Bună [peste tot în carte]. Împărăției și vindecând orice boală și orice neputință care erau în popor. 24Vestea cu privire la El s-a răspândit în toată Siria24 Teritoriul de la nord de Galileea, între M. Mediterană și Damasc.. Oamenii îi aduceau la El pe toți cei ce sufereau de diferite boli și pe cei ce erau în chinuri, pe demonizați, pe epileptici24 Gr.: lunatici, pe baza unei superstiții antice care spunea că accesele (atacurile) erau datorate fazelor Lunii. și pe cei paralizați, iar El îi vindeca. 25Îl urmau mulțimi mari de oameni din Galileea, din Decapolis25 Sau: Cele Zece Orașe, o ligă formată din zece cetăți elenistice, nouă dintre ele fiind situate la est de Iordan., din Ierusalim, din Iudeea și de dincolo de Iordan.