New Amharic Standard Version

ሚክያስ 7:1-20

የእስራኤል መከራ

1ለእኔ ወዮልኝ!

የወይን ዕርሻ በሚቃረምበት ጊዜ

የበጋ ፍራፍሬ እንደሚለቅም ሰው ሆኛለሁ፤

የሚበላ የወይን ዘለላ የለም፤

የምንጓጓለት፣ ቶሎ የሚደርሰው በለስም አልተገኘም።

2ፈሪሃ እግዚአብሔር ያደረበት ሰው ከምድር ጠፍቶአል፤

አንድም እንኳ ቅን ሰው የለም፣

ሰው ሁሉ ደም ለማፍሰስ ያደባል፤

እያንዳንዱም ወንድሙን በመረብ ያጠምዳል።

3እጆቹ ክፉ ለማድረግ ሠልጥነዋል፤

ገዡ እጅ መንሻ ይፈልጋል፤

ፈራጁ ጒቦ ይቀበላል፤

ኀይለኞች ያሻቸውን ያስፈጽማሉ፤

ሁሉም አንድ ላይ ያሤራሉ።

4ከእነርሱ ይሻላል የተባለው እንደ አሜከላ፣

እጅግ ቀና የተባለውም እንደ ኵርንችት ነው፤

የጠባቂዎቻችሁ ቀን ደርሶአል፤

የእግዚአብሔር የፍርድ ቀን መጥቶአል፤

የሚሸበሩበትም ጊዜ አሁን ደርሶአል።

5ባልንጀራህን አትመን፤

በጓደኛህም አትታመን፤

በዕቅፍህ ለምትተኛዋ እንኳ፣

ስለምትነግራት ቃል ተጠንቀቅ።

6ወንድ ልጅ አባቱን ይንቃል፤

ሴት ልጅ በእናቷ ላይ፤

ምራት በአማቷ ላይ ትነሣለች፤

የሰው ጠላቶች የገዛ ቤተ ሰዎቹ ናቸውና።

7እኔ ግን እግዚአብሔርን ተስፋ አደርጋለሁ፤

አዳኜ የሆነውን አምላክ እጠብቃለሁ፤

አምላኬ ይሰማኛል።

እስራኤል ትነሣለች

8ጠላቴ ሆይ፤ በእኔ ላይ በደረሰው ደስ አይበልሽ!

ብወድቅም እንኳ እነሣለሁ፤

በጨለማ ብቀመጥ እንኳ፣

እግዚአብሔር ብርሃኔ ይሆናል።

9እርሱን ስለ በደልሁ፣

እስኪቆምልኝ

እስኪፈርድልኝም ድረስ፣

የእግዚአብሔርን ቊጣ እቀበላለሁ፤

እርሱ ወደ ብርሃን ያወጣኛል፤

እኔም ጽድቁን አያለሁ።

10ጠላቴም ታያለች፤

ኀፍረትንም ትከናነባለች፤

“አምላክህ እግዚአብሔር የት አለ?”

ያለችኝን፣

ዐይኖቼ ውድቀቷን ያያሉ፤

አሁንም እንኳ፣

እንደ መንገድ ጭቃ ትረገጣለች።

11ቅጥሮቻችሁን የምትሠሩበት፣

ድንበራችሁንም የምታሰፉበት ቀን ይመጣል።

12በዚያ ቀን ሰዎች፣

ከአሦር እስከ ግብፅ ከተሞች፣

ከግብፅ እስከ ኤፍራጥስ፣

ከባሕር ወደ ባሕር፣

ከተራራ ወደ ተራራ ወደ እናንተ ይመጣሉ።

13ከሥራቸው የተነሣ፣

በነዋሪዎቿ ምክንያት ምድር ባድማ ትሆናለች።

ጸሎትና ውዳሴ

14ብቻቸውን በዱር ውስጥ፣

በለመለመ መስክ7፥14 ወይም በቀርሜሎስ መካከል የሚኖሩትን፣

የርስትህ መንጋ የሆኑትን፣

ሕዝብህን በበትርህ ጠብቅ፤

እንደ ቀድሞው ዘመን፣

በባሳንና በገለዓድ ይሰማሩ።

15“ከግብፅ እንደ ወጣህበት ዘመን ሁሉ፣

ታምራቴን አሳያቸዋለሁ።”

16አሕዛብ ያያሉ፣ ያፍራሉም፤

ኀይላቸውን ሁሉ ያጣሉ፤

አፋቸውን በእጃቸው ይይዛሉ፤

ጆሮአቸውም ትደነቍራለች።

17በደረታቸው እንደሚሳቡ ፍጥረታት፣

እንደ እባብም ትቢያ ይልሳሉ፤

ከዋሻቸው እየተንቀጠቀጡ ይወጣሉ፤

በፍርሀትም ወደ አምላካችን ወደ እግዚአብሔር ይመለሳሉ፤

እናንተንም ይፈራሉ።

18የርስቱን ትሩፍ፣

ኀጢአት ይቅር የሚል፣ የሚምር

እንደ አንተ ያለ አምላክ ማነው?

ለዘላለም አትቈጣም፤

ነገር ግን ምሕረት በማድረግ ደስ ይልሃል።

19ተመልሰህ ትራራልናለህ፤

ኀጢአታችንን በእግርህ ትረግጣለህ፤

በደላችንንም ሁሉ ወደ ጥልቁ ባሕር ትጥላለህ።

20ከቀድሞ ዘመን ጀምሮ

ለአባቶቻችን በመሐላ ቃል እንደ ገባህላቸው፣

ለያዕቆብ ታማኝነትን፣

ለአብርሃምም ምሕረትን ታደርጋለህ።

Nouă Traducere În Limba Română

Mica 7:1-20

Starea de păcat a poporului

1Vai de mine!

Căci sunt ca după culesul fructelor,

ca după culesul viilor!

Nu mai este niciun ciorchine de mâncat

nimic din smochinele timpurii,

după care tânjește sufletul meu!

2A pierit cel evlavios din țară

și n‑a mai rămas niciun om drept!2 Sau: A pierit cel evlavios de pe pământ / și nu mai este niciunul drept printre oameni.

Cu toții stau la pândă, ca să verse sânge;

fiecare îl vânează pe fratele său cu o plasă.

3Mâinile lor sunt deprinse la rău, ca să‑l înfăptuiască bine!

Conducătorul cere daruri,

iar judecătorul cere mită.

Cel mare își spune dorința sufletului său

și apoi conspiră împreună3 Sensul versului este nesigur..

4Cel mai bun dintre ei este ca un mărăcine;

cel mai drept este mai rău ca un gard de spini.

Ziua vestită de străjerii tăi,

ziua pedepsei tale, a sosit!

Acum va fi stupoare pentru voi!

5Nu‑l crede pe prieten,

nu te încrede în amic!

Păzește‑ți ușa gurii

de cea care se odihnește la pieptul tău!

6Căci fiul își desconsideră tatăl,

fiica se ridică împotriva mamei ei,

iar nora – împotriva soacrei sale,

așa încât dușmanii unui om sunt chiar cei din familia lui.

7Eu însă voi privi la Domnul,

voi nădăjdui în Dumnezeul mântuirii mele!

Dumnezeul meu mă va asculta!

Israel va fi restaurat

8Nu te bucura din cauza mea, dușmană a mea,

căci, deși am căzut, mă voi ridica!

Deși locuiesc în întuneric,

Domnul va fi lumina mea!

9Voi îndura furia Domnului,

căci am păcătuit împotriva Lui,

o voi îndura până când El îmi va apăra cauza

și‑mi va face dreptate.

El mă va scoate la lumină;

Îi voi vedea dreptatea.

10Când va vedea dușmana mea lucrul acesta,

va fi acoperită de rușine,

ea, care‑mi zicea:

„Unde este Domnul, Dumnezeul tău?“

Ochii mei vor vedea căderea ei!

Atunci ea va fi călcată în picioare

ca noroiul de pe ulițe.

11Va fi o zi a reclădirii zidurilor tale,

o zi în care ți se va lărgi hotarul!

12În ziua aceea, vor veni la tine oameni

din Asiria și până dinspre cetățile Egiptului12 Sau: din Asiria și până în Egipt.,

din Egipt și până la râu12 Eufratul.,

de la o mare și până la cealaltă,

de la un munte și până la celălalt.

13Însă țara13 Sau: pământul. va fi pustiită din cauza locuitorilor ei,

ca rod al faptelor lor rele.

Rugăciune și laudă

14Păstorește‑Ți cu toiagul poporul,

turma moștenirii Tale

care locuiește în singurătate,

în pădurea din mijlocul ținutului roditor14 Sau: în pădurea din mijlocul Carmelului.!

Să pască în Bașan și în Ghilad

ca în zilele de odinioară!

15„Îi voi arăta lucruri minunate,

ca în ziua ieșirii tale din țara Egiptului!“

16Neamurile vor vedea și se vor rușina

de toată puterea lor.

Își vor pune mâna la gură

și urechile le vor asurzi.

17Vor linge țărâna ca șarpele

și ca târâtoarele pământului.

Vor ieși tremurând din cetățuile lor,

se vor înfricoșa de Domnul, Dumnezeul nostru,

și se vor teme de Tine.

18Cine este Dumnezeu ca Tine,

Care ridică pedeapsa pentru nelegiuire

și trece cu vederea fărădelegea rămășiței moștenirii Lui?

Tu nu rămâi mânios pe vecie,

ci Îți găsești plăcerea în îndurare18 Ebr.: hesed, termen care apare frecvent (de peste 250 ori) în VT, având o varietate de sensuri (îndurare, bunătate, bunăvoință, milă, credincioșie, dragoste statornică). Se referă atât la relațiile dintre oameni, cât și, într‑un mod cu totul special, la relația dintre YHWH și Israel. Cel mai frecvent, se referă la loialitatea părților implicate în legământ (în special loialitatea lui YHWH, care este certă). Termenul, așa cum o dovedește varietatea de sensuri, cuprinde toate implicațiile loialității lui YHWH față de promisiunile legământului..

19Tu vei avea iarăși milă de noi

și vei zdrobi sub tălpi19 Sau: vei lua în captivitate, verbul ebraic având sensul de a subjuga, a înrobi. nelegiuirile noastre;

vei arunca în adâncurile mării toate păcatele noastre.

20Tu vei arăta credincioșie față de Iacov

și îndurare față de Avraam,

așa cum ai jurat părinților noștri

în zilele din vechime.