New Amharic Standard Version

መክብብ 4:1-16

ግፍ፣ ጥረት፣ ብቸኝነት

1እንደ ገና ከፀሓይ በታች የሚደረገውን ግፍ ሁሉ አየሁ፤ አስተዋልሁም፤

የተገፉትን ሰዎች እንባ ተመለከትሁ፤

የሚያጽናናቸውም አልነበረም፤

ኀይል በሚገፏቸው ሰዎች እጅ ነበረ፤

የሚያጽናናቸውም አልነበረም።

2እኔም የቀድሞ ሙታን፣

ዛሬ በሕይወት ካሉት ሕያዋን ይልቅ፣

ደስተኞች እንደሆኑ ተናገርሁ።

3ነገር ግን ከሁለቱም ይልቅ፣

ገና ያልተወለደው፣

ከፀሓይ በታች የሚደረገውንም፣

ክፋት ያላየው ይሻላል።

4እንዲሁም ጥረትና የሥራ መከናወን ሁሉ ሰው በባልንጀራው ላይ ካለው ቅናት እንደሚመነጭ ተመለከትሁ፤ ይህም ደግሞ ከንቱ፣ ነፋስንም እንደ መከተል ነው።

5ሰነፍ እጁን አጣጥፎ ይቀመጣል፤

የገዛ ራሱንም ሥጋ ይበላል።

6በድካምና ነፋስን በመከተል ከሚገኝ ሁለት ዕፍኝ ይልቅ፣

በርጋታ የሚገኝ አንድ ዕፍኝ ይሻላል።

7ደግሞም ከፀሓይ በታች ከንቱ የሆነን ነገር አየሁ፤

8ልጅም ሆነ ወንድም የሌለው፣

ብቸኛ ሰው አለ፤

ጥረቱ ማለቂያ የለውም፤ ዐይኑም ባለው ሀብት ገና አልረካም፤

እርሱም፣ “ለማን ብዬ ነው የምደክመው?

ራሴን ከማስደሰትስ የምቈጠበው

ለምንድን ነው?” ብሎ ጠየቀ፤

ይህም ደግሞ ከንቱ፣ የጭንቅ ኑሮ ነው።

9ለሥራቸው መልካም ውጤት ስለሚያገኙ፣

ከአንድ፣ ሁለት መሆን ይሻላል፤

10አንዱ ቢወድቅ፣

ባልንጀራው ደግፎ ያነሣዋል።

ቢወድቅ የሚያነሣው ረዳት የሌለው ግን፣

እንዴት አሳዛኝ ነው!

11ደግሞም ሁለቱ አብረው ቢተኙ ይሞቃቸዋል፤

ነገር ግን አንዱ ብቻውን እንዴት ሊሞቀው ይችላል?

12አንድ ሰው ብቸኛውን ቢያጠቃውም፣

ሁለት ከሆኑ ይመክቱታል፤

በሦስት የተገመደ ገመድም ቶሎ አይበጠስም።

በልጦ መገኘት ከንቱ ነው

13ምክርን መቀበል ከማያውቅ ሞኝና ሽማግሌ ንጉሥ ይልቅ ጠቢብ የሆነ ድኻ ወጣት ይሻላል። 14ወጣቱ ከእስር ቤት ወደ ንጉሥነት የመጣ ወይም በግዛቱ ውስጥ በድኽነት የተወለደ ሊሆን ይችላል። 15ከፀሓይ በታች የሚኖሩና የሚመላለሱ ሁሉ፣ ንጉሡን የሚተካውን ወጣት ተከትለውት አየሁ። 16በፊቱ የነበረው ሕዝብ ሁሉ ቊጥር ስፍር አልነበረውም፤ ከእርሱ በኋላ የመጡት ግን በተተኪው አልተደሰቱም። ይህም ደግሞ ከንቱ፣ ነፋስንም እንደ መከተል ነው።

Nouă Traducere În Limba Română

Eclesiastul 4:1-16

Deșertăciunea ordinii sociale

1M‑am uitat apoi și am văzut toate asupririle care se comit sub soare. Și iată că

lacrimile celor asupriți

nu aveau alinare;

puterea era de partea asupritorilor lor

și nu exista scăpare pentru cei persecutați.

2Atunci i‑am felicitat pe cei morți,

care au murit deja,

mai mult decât pe cei vii,

care sunt încă în viață.

3Dar mai bine decât pentru oricare dintre aceștia,

este pentru cel care nu s‑a născut încă,

pentru cel ce nu a văzut încă faptele rele

care sunt făcute sub soare.

4Am văzut că orice osteneală și orice îndemânare la lucru este din cauza invidiei dintre un bărbat și semenul său, iar aceasta este deșertăciune și goană după vânt.

5Nesăbuitul își încrucișează mâinile

și își mănâncă propria carne.

6Mai bine o mână plină de odihnă,

decât amândoi pumnii plini de osteneală

și goană după vânt!

7Am mai văzut o deșertăciune sub soare:

8există câte un om singur, care nu are pereche alături,

și nu are nici fiu și nici frate.

Totuși, toată munca lui nu are sfârșit,

iar ochii lui nu se satură de bogăție.

„Pentru cine mă ostenesc

și‑mi lipsesc sufletul de fericire?“

Și aceasta este o deșertăciune

și un lucru rău.

9Mai bine doi, decât unul,

pentru că doi obțin o plată mai bună pentru munca lor.

10Căci dacă vor cădea,

unul din ei îl va ridica pe prietenul său.

Dar vai de cel care cade

și nu există un altul care să‑l ridice!

11Tot astfel, dacă se culcă doi, se încălzesc,

dar dacă cineva este singur, cum se poate încălzi?

12Tot astfel, dacă pe unul singur îl împresoară cineva,

doi pot să i se împotrivească,

iar funia împletită în trei nu este ruptă ușor.

13Mai bine tânăr sărac, dar înțelept, decât rege bătrân și nesăbuit, care niciodată nu se lasă îndrumat, 14căci cel dintâi poate ajunge la domnie direct din temniță, chiar să se fi născut sărac în regatul celui din urmă. 15Am văzut cum toți cei vii, care umblă sub soare, l‑au urmat pe tânărul care este al doilea după rege, cel care va domni după acesta. 16Tot poporul și toți cei înaintea cărora mergea el erau fără număr.16 Lit.: fără sfârșit. Totuși, cei de după el nu se vor mai bucura de acest tânăr. Și aceasta este deșertăciune și goană după vânt!