The Message

Matthew 5

You’re Blessed

11-2 When Jesus saw his ministry drawing huge crowds, he climbed a hillside. Those who were apprenticed to him, the committed, climbed with him. Arriving at a quiet place, he sat down and taught his climbing companions. This is what he said:

“You’re blessed when you’re at the end of your rope. With less of you there is more of God and his rule.

“You’re blessed when you feel you’ve lost what is most dear to you. Only then can you be embraced by the One most dear to you.

“You’re blessed when you’re content with just who you are—no more, no less. That’s the moment you find yourselves proud owners of everything that can’t be bought.

“You’re blessed when you’ve worked up a good appetite for God. He’s food and drink in the best meal you’ll ever eat.

“You’re blessed when you care. At the moment of being ‘care-full,’ you find yourselves cared for.

“You’re blessed when you get your inside world—your mind and heart—put right. Then you can see God in the outside world.

“You’re blessed when you can show people how to cooperate instead of compete or fight. That’s when you discover who you really are, and your place in God’s family.

10 “You’re blessed when your commitment to God provokes persecution. The persecution drives you even deeper into God’s kingdom.

11-12 “Not only that—count yourselves blessed every time people put you down or throw you out or speak lies about you to discredit me. What it means is that the truth is too close for comfort and they are uncomfortable. You can be glad when that happens—give a cheer, even!—for though they don’t like it, I do! And all heaven applauds. And know that you are in good company. My prophets and witnesses have always gotten into this kind of trouble.

Salt and Light

13 “Let me tell you why you are here. You’re here to be salt-seasoning that brings out the God-flavors of this earth. If you lose your saltiness, how will people taste godliness? You’ve lost your usefulness and will end up in the garbage.

14-16 “Here’s another way to put it: You’re here to be light, bringing out the God-colors in the world. God is not a secret to be kept. We’re going public with this, as public as a city on a hill. If I make you light-bearers, you don’t think I’m going to hide you under a bucket, do you? I’m putting you on a light stand. Now that I’ve put you there on a hilltop, on a light stand—shine! Keep open house; be generous with your lives. By opening up to others, you’ll prompt people to open up with God, this generous Father in heaven.

Completing God’s Law

17-18 “Don’t suppose for a minute that I have come to demolish the Scriptures—either God’s Law or the Prophets. I’m not here to demolish but to complete. I am going to put it all together, pull it all together in a vast panorama. God’s Law is more real and lasting than the stars in the sky and the ground at your feet. Long after stars burn out and earth wears out, God’s Law will be alive and working.

19-20 “Trivialize even the smallest item in God’s Law and you will only have trivialized yourself. But take it seriously, show the way for others, and you will find honor in the kingdom. Unless you do far better than the Pharisees in the matters of right living, you won’t know the first thing about entering the kingdom.


21-22 “You’re familiar with the command to the ancients, ‘Do not murder.’ I’m telling you that anyone who is so much as angry with a brother or sister is guilty of murder. Carelessly call a brother ‘idiot!’ and you just might find yourself hauled into court. Thoughtlessly yell ‘stupid!’ at a sister and you are on the brink of hellfire. The simple moral fact is that words kill.

23-24 “This is how I want you to conduct yourself in these matters. If you enter your place of worship and, about to make an offering, you suddenly remember a grudge a friend has against you, abandon your offering, leave immediately, go to this friend and make things right. Then and only then, come back and work things out with God.

25-26 “Or say you’re out on the street and an old enemy accosts you. Don’t lose a minute. Make the first move; make things right with him. After all, if you leave the first move to him, knowing his track record, you’re likely to end up in court, maybe even jail. If that happens, you won’t get out without a stiff fine.

Adultery and Divorce

27-28 “You know the next commandment pretty well, too: ‘Don’t go to bed with another’s spouse.’ But don’t think you’ve preserved your virtue simply by staying out of bed. Your heart can be corrupted by lust even quicker than your body. Those leering looks you think nobody notices—they also corrupt.

29-30 “Let’s not pretend this is easier than it really is. If you want to live a morally pure life, here’s what you have to do: You have to blind your right eye the moment you catch it in a lustful leer. You have to choose to live one-eyed or else be dumped on a moral trash pile. And you have to chop off your right hand the moment you notice it raised threateningly. Better a bloody stump than your entire being discarded for good in the dump.

31-32 “Remember the Scripture that says, ‘Whoever divorces his wife, let him do it legally, giving her divorce papers and her legal rights’? Too many of you are using that as a cover for selfishness and whim, pretending to be righteous just because you are ‘legal.’ Please, no more pretending. If you divorce your wife, you’re responsible for making her an adulteress (unless she has already made herself that by sexual promiscuity). And if you marry such a divorced adulteress, you’re automatically an adulterer yourself. You can’t use legal cover to mask a moral failure.

Empty Promises

33-37 “And don’t say anything you don’t mean. This counsel is embedded deep in our traditions. You only make things worse when you lay down a smoke screen of pious talk, saying, ‘I’ll pray for you,’ and never doing it, or saying, ‘God be with you,’ and not meaning it. You don’t make your words true by embellishing them with religious lace. In making your speech sound more religious, it becomes less true. Just say ‘yes’ and ‘no.’ When you manipulate words to get your own way, you go wrong.

Love Your Enemies

38-42 “Here’s another old saying that deserves a second look: ‘Eye for eye, tooth for tooth.’ Is that going to get us anywhere? Here’s what I propose: ‘Don’t hit back at all.’ If someone strikes you, stand there and take it. If someone drags you into court and sues for the shirt off your back, giftwrap your best coat and make a present of it. And if someone takes unfair advantage of you, use the occasion to practice the servant life. No more tit-for-tat stuff. Live generously.

43-47 “You’re familiar with the old written law, ‘Love your friend,’ and its unwritten companion, ‘Hate your enemy.’ I’m challenging that. I’m telling you to love your enemies. Let them bring out the best in you, not the worst. When someone gives you a hard time, respond with the energies of prayer, for then you are working out of your true selves, your God-created selves. This is what God does. He gives his best—the sun to warm and the rain to nourish—to everyone, regardless: the good and bad, the nice and nasty. If all you do is love the lovable, do you expect a bonus? Anybody can do that. If you simply say hello to those who greet you, do you expect a medal? Any run-of-the-mill sinner does that.

48 “In a word, what I’m saying is, Grow up. You’re kingdom subjects. Now live like it. Live out your God-created identity. Live generously and graciously toward others, the way God lives toward you.”

Nouă Traducere În Limba Română

Matei 5

Predica de pe Munte: Fericirile

1Când a văzut Isus mulţimile, a urcat pe munte[a] şi S-a aşezat jos. Ucenicii Săi au venit la El, iar El a început să vorbească şi să-i înveţe astfel:

„Ferice de cei săraci în duh,
    căci a lor este Împărăţia Cerurilor!
Ferice de cei îndureraţi,
    căci ei vor fi mângâiaţi!
Ferice de cei blânzi,
    căci ei vor moşteni pământul[b]!
Ferice de cei flămânzi şi însetaţi după dreptate,
    căci ei vor fi săturaţi!
Ferice de cei milostivi,
    căci ei vor avea parte de milă!
Ferice de cei cu inima curată,
    căci ei Îl vor vedea pe Dumnezeu!
Ferice de cei împăciuitori,
    căci ei vor fi numiţi fii ai lui Dumnezeu!
10 Ferice de cei persecutaţi din pricina dreptăţii,
    căci a lor este Împărăţia Cerurilor!

11 Ferice de voi când oamenii vă insultă, vă persecută şi spun tot felul de lucruri rele, (minţind)[c] împotriva voastră, din pricina Mea! 12 Bucuraţi-vă şi veseliţi-vă, pentru că răsplata voastră este mare în ceruri! Căci tot aşa i-au persecutat şi pe profeţii dinaintea voastră!

Sarea pământului şi lumina lumii

13 Voi sunteţi sarea pământului. Dar dacă sarea îşi pierde gustul, prin ce va fi făcută din nou sărată?! Nu mai este bună la nimic, decât să fie aruncată afară şi călcată în picioare de oameni.

14 Voi sunteţi lumina lumii. O cetate aşezată pe un munte nu poate să rămână ascunsă. 15 Şi nimeni nu aprinde un felinar ca să-l pună sub un oboroc, ci îl pune pe un suport şi astfel el luminează tuturor celor din casă. 16 Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune şi să-L slăvească pe Tatăl vostru, Care este în ceruri.

Isus şi împlinirea Legii

17 Să nu credeţi că am venit să anulez Legea sau Profeţii[d]! Nu am venit să anulez, ci să împlinesc. 18 Căci adevărat vă spun că, atâta vreme cât nu vor trece cerul şi pământul, nici măcar o iotă[e] sau o parte a vreunei litere[f] nu va fi înlăturată din Lege, înainte să se întâmple toate lucrurile. 19 Aşa că oricine încalcă una din cele mai mici din aceste porunci şi îi învaţă şi pe alţii să facă la fel va fi numit cel mai mic în Împărăţia Cerurilor. Dar oricine le împlineşte şi îi învaţă şi pe alţii să facă la fel va fi numit mare în Împărăţia Cerurilor. 20 Căci vă spun că, dacă dreptatea voastră nu o întrece pe cea a cărturarilor şi a fariseilor, cu nici un chip nu veţi intra în Împărăţia Cerurilor.

Despre mânie şi ucidere

21 Aţi auzit că li s-a zis celor din vechime: «Să nu ucizi![g] Oricine ucide va cădea sub pedeapsa judecăţii». 22 Dar Eu vă spun că oricine se mânie pe fratele său[h] va cădea sub pedeapsa judecăţii şi oricine îi va zice fratelui său: «Prostule![i]» va cădea sub pedeapsa Sinedriului[j]; iar cel ce-i va zice: «Nebunule[k]!» va cădea sub pedeapsa focului Gheenei[l].

23 Aşa că, dacă îţi aduci darul la altar şi acolo îţi aminteşti că fratele tău are ceva împotriva ta, 24 lasă-ţi darul acolo, înaintea altarului, şi du-te mai întâi să te împaci cu fratele tău. Apoi vino şi adu-ţi darul.

25 Caută să te împaci cât mai repede cu acuzatorul tău, câtă vreme eşti cu el pe drum, ca nu cumva acuzatorul tău să te dea pe mâna judecătorului, judecătorul să te dea pe mâna temnicerului şi să fii aruncat în închisoare! 26 Adevărat îţi spun că nu vei ieşi de acolo până când nu vei fi plătit şi ultimul codrantes[m]!

Despre adulter şi divorţ

27 Aţi auzit că s-a zis: «Să nu comiţi adulter!»[n]. 28 Dar Eu vă spun că oricine se uită cu poftă la o femeie a şi comis adulter cu ea în inima lui. 29 Deci, dacă ochiul tău cel drept te face să păcătuieşti, scoate-l afară şi aruncă-l, căci este spre folosul tău să-ţi pierzi unul din mădulare, decât să-ţi fie aruncat în Gheenă tot trupul. 30 Iar dacă mâna ta cea dreaptă te face să păcătuieşti, taie-o şi arunc-o, căci este spre folosul tău să-ţi pierzi unul din mădulare, decât să-ţi meargă în Gheenă tot trupul. 31 S-a mai zis: «Oricine divorţează de soţia lui să-i dea o carte de despărţire»[o]. 32 Dar Eu vă spun că oricine divorţează de soţia lui, în afară de cazul în care este vorba de imoralitate[p], o împinge să comită adulter, iar cel ce se căsătoreşte cu o femeie divorţată comite şi el adulter.

Despre jurăminte

33 Din nou, aţi auzit că li s-a zis celor din vechime: «Să nu juri fals, ci să împlineşti faţă de Domnul jurămintele tale»[q]. 34 Dar Eu vă spun să nu juraţi deloc: nici pe cer, pentru că este tronul lui Dumnezeu; 35 nici pe pământ, pentru că este aşternutul picioarelor Lui; nici pe Ierusalim, pentru că este cetatea marelui Împărat; 36 să nu juri nici măcar pe capul tău, pentru că nu poţi face nici măcar un fir de păr alb sau negru. 37 Vorbirea voastră să fie astfel: «Da» să fie «Da» şi «Nu» să fie «Nu»[r]. Ce trece peste aceste cuvinte vine de la cel rău.

Despre răzbunare

38 Aţi auzit că s-a zis: «Ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte»[s]. 39 Dar Eu vă spun să nu vă împotriviţi celui ce vă face rău. Ci aceluia care te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i-l şi pe celălalt. 40 Celui ce vrea să te dea în judecată şi să-ţi ia tunica, lasă-i şi haina, 41 iar dacă cineva te obligă[t] să mergi cu el o milă[u], mergi cu el două mile. 42 Celui ce-ţi cere, dă-i, iar pe cel ce vrea să se împrumute de la tine să nu-l refuzi.

Iubirea duşmanilor

43 Aţi auzit că s-a zis: «Să-l iubeşti pe semenul tău[v] şi să-l urăşti pe duşmanul tău». 44 Dar Eu vă spun: iubiţi-vă duşmanii[w] şi rugaţi-vă pentru cei ce vă persecută, 45 ca să fiţi astfel fii ai Tatălui vostru, Care este în ceruri! Căci El face să răsară soarele Lui şi peste cei răi, şi peste cei buni şi trimite ploaie şi peste cei drepţi, şi peste cei nedrepţi. 46 Dacă-i iubiţi doar pe cei ce vă iubesc, ce răsplată veţi avea? Oare colectorii de taxe[x] nu fac la fel?

47 Şi dacă vă întâmpinaţi cu dragoste doar fraţii, ce lucru neobişnuit faceţi? Oare neamurile[y] nu fac la fel? 48 Fiţi deci desăvârşiţi, aşa cum şi Tatăl vostru cel ceresc este desăvârşit!


  1. Matei 5:1 Sau: pe un versant
  2. Matei 5:5 Sau: ţara; vezi Ps. 37:11 şi nota; vezi contextul versetului în Ps. 37, psalm în care apare aşa-numitul principiu al retribuţiei, conform căruia cel drept îşi primeşte răsplata în viaţa aceasta. Acest lucru nu înseamnă că Isus reiterează acest principiu în Predica de pe Munte. Însăşi cartea Psalmilor pare a infirma valabilitatea absolută a acestui principiu (vezi Ps. 73)
  3. Matei 5:11 Unele mss nu conţin acest cuvânt
  4. Matei 5:17 Adică Vechiul Testament, care era împărţit în trei secţiuni: Legea, Profeţii şi Scrierile
  5. Matei 5:18 Sau: cea mai mică literă; iota este echivalentul grecesc al lui yod, cea mai mică literă din alfabetul ebraic
  6. Matei 5:18 Este vorba despre prelungirile unor litere din alfabetul ebraic
  7. Matei 5:21 Vezi Exod 20:13; Deut. 5:17
  8. Matei 5:22 Multe mss adaugă: fără motiv
  9. Matei 5:22 Aram.: Raca, un termen care arată dispreţ, însemnând: Prostule! sau Cap sec!
  10. Matei 5:22 Aram.: Sanhedrin, care înseamnă Adunare; desemna atât o curte de justiţie locală, întrunindu-se în oraşe şi numărând 23 de membri (sanhedrine mici), cât şi curtea supremă de justiţie, care se întrunea în Ierusalim şi număra 71 de membri (Marele Sanhedrin)
  11. Matei 5:22 Gr.: moros; sensul termenului grecesc este nesigur; posibil o transliterare a termenului ebraic moreh (răzvrătit)
  12. Matei 5:22 Gr.: Ghe(h)ena, termen ce desemna Valea (fiilor lui) Hinom (ebr.: Ghe-Hinom), o vale situată la sud de Ierusalim, loc unde, în vremea lui Ahaz şi Manase, îi erau aduse sacrificii umane zeului amonit Moleh (2 Cron. 28:3; 33:6); Iosia a profanat valea (2 Regi 23:10), care a devenit apoi un loc în care deşeurile ardeau continuu; valea a devenit o imagine a locului pedepsei finale; şi în vs. 29, 30
  13. Matei 5:26 Sau: cvadrant, cea mai mică monedă romană din bronz; a 4-a parte dintr-un as (vezi nota de la 10:29) şi a 64-a dintr-un denar (vezi nota de la 20:2)
  14. Matei 5:27 Exod 20:14; Deut. 5:18
  15. Matei 5:31 Vezi Deut. 24:1
  16. Matei 5:32 Termenul grecesc se referă la relaţii sexuale nepermise; nici Marcu (10:11-12), nici Luca (16:18) nu menționează această excepţie
  17. Matei 5:33 Vezi Lev. 19:12
  18. Matei 5:37 Sau: astfel: «Da! Da!» şi «Nu! Nu!», în sensul că, prin repetiție, afirmaţia este întărită fără a mai fi nevoie de jurământ
  19. Matei 5:38 Vezi Exod 21:24; Lev. 24:20; Deut. 19:21
  20. Matei 5:41 Acelaşi termen grecesc este folosit şi în 27:32; soldaţii romani aveau dreptul de a le pretinde civililor să le transporte bagajele
  21. Matei 5:41 Aproximativ 1475 m
  22. Matei 5:43 Vezi Lev. 19:18
  23. Matei 5:44 Multe mss mai târzii adaugă: duşmanii, binecuvântaţi-i pe cei ce vă blestemă, faceţi-le bine celor ce vă urăsc, probabil pentru a se armoniza cu Lc. 6:27-28
  24. Matei 5:46 Localnici angajaţi de romani pentru a colecta taxele pentru ei; deoarece lucrau pentru romani şi pentru că adesea pretindeau o taxă mai mare decât cea reală, erau urâţi de oameni şi consideraţi trădători; erau paria ai societăţii, neavând dreptul să fie martori într-un proces, să fie judecători sau membri într-o sinagogă; peste tot în carte
  25. Matei 5:47 Lit.: păgânii (sau: necredincioşii)