전도서 11 – KLB & NTLR

Korean Living Bible

전도서 11:1-10

인생의 투자

111:1 또는 ‘너는 네 식물을 물 위에 던지라’너는 물질을 후하게 나누어 주어라. 언젠가는 그것이 너에게 되돌아올 것이다.

211:2 또는 ‘일곱에게나 여덟에게’되도록 많은 사람에게 나누어 주어라. 이 땅에 무슨 재난이 일어날지 알 수가 없다.

3하늘에 구름이 가득하면 비가 쏟아지고 나무가 남이나 북으로 쓰러지면 쓰러진 그대로 있다.

4바람이 분다고 기다리면 씨를 뿌리지 못할 것이며 구름이 끼었다고 기다리면 추수하지 못할 것이다.

5바람이 어떻게 불며 태아가 어떻게 자라나는지 알 수 없듯이 만물의 창조자이신 하나님의 일도 이해할 수가 없다.

6너는 아침에도 씨를 뿌리고 저녁에도 씨를 뿌려라. 이것이 잘 자랄지 저것이 잘 자랄지 아니면 둘 다 잘 자랄지 알 수 없기 때문이다.

7빛은 좋은 것이다. 그러므로 태양을 바라보는 것은 즐거운 일이 아닐 수 없다.

8항상 인생을 즐겁게 살아라. 사람이 아무리 오래 살아도 언젠가는 죽음의 날이 있을 것을 기억하라. 이 세상에는 기대할 만한 것이 아무것도 없다.

청년에게 주는 교훈

9청년이여, 젊음을 마음껏 즐겨라. 아직 젊었다는 것을 기뻐하고, 하고 싶은 일은 무엇이든지 하라. 그러나 하나님의 심판도 있다는 것을 기억하라.

10그러므로 근심과 고통을 제거하라. 젊음도 덧없이 지나가고 만다.

Nouă Traducere În Limba Română

Eclesiastul 11:1-10

Valoarea hărniciei

1Aruncă‑ți pâinea pe ape,

căci după multe zile o vei găsi iarăși;1 Cel mai probabil imaginea folosită aici este aceea a comerțului maritim, care, în Orientul Apropiat preistoric, era o investiție foarte riscantă, dar extrem de profitabilă.

2împarte‑o în șapte sau chiar în opt,

căci nu știi ce rău va veni pe pământ.

3Când norii sunt plini de apă,

atunci ei o deșartă pe pământ;

când un copac cade spre sud sau spre nord,

în locul în care cade, acolo rămâne.

4Cine se uită după vânt nu mai seamănă,

iar cine se uită după nori nu mai seceră.

5Așa cum nu știi calea vântului

și nici cum prind formă oasele5 Sau: nu știi cum intră viața (sau sufletul) / în trupul ce se formează. în pântecul femeii însărcinate,

tot astfel nu cunoști nici lucrarea lui Dumnezeu,

Cel Care le face pe toate.

6Seamănă sămânță dimineața,

iar seara nu‑ți odihni mâna de la semănat,

fiindcă nu știi care sămânță va răsări,

aceasta sau cealaltă,

și nici dacă amândouă vor fi la fel de bune.

Adu‑ți aminte, la tinerețe, de Creatorul tău!

7Lumina este plăcută

și este bine pentru ochi să vadă soarele.

8Dacă un om trăiește mulți ani,

să se bucure de toți aceștia,

dar să se gândească și la zilele de întuneric,

căci vor fi multe,

pentru că tot ce urmează să vină este deșertăciune.

9Bucură‑te, tinere, în tinerețea ta,

veselește‑ți inima cât ești tânăr!

Umblă pe căile dorite de inima ta

și plăcute ochilor tăi,

dar să știi că pentru toate acestea

te va chema Dumnezeu la judecată!

10Îndepărtează orice supărare din inima ta,

alungă răul din trupul tău,

căci tinerețea și zorile vieții sunt deșarte.