King James Version

Job 15:1-35

1Then answered Eliphaz the Temanite, and said, 2Should a wise man utter vain knowledge, and fill his belly with the east wind?15.2 vain…: Heb. knowledge of wind 3Should he reason with unprofitable talk? or with speeches wherewith he can do no good? 4Yea, thou castest off fear, and restrainest prayer before God.15.4 castest…: Heb. makest void15.4 prayer: or, speech 5For thy mouth uttereth thine iniquity, and thou choosest the tongue of the crafty.15.5 uttereth: Heb. teacheth 6Thine own mouth condemneth thee, and not I: yea, thine own lips testify against thee. 7Art thou the first man that was born? or wast thou made before the hills? 8Hast thou heard the secret of God? and dost thou restrain wisdom to thyself? 9What knowest thou, that we know not? what understandest thou, which is not in us? 10With us are both the grayheaded and very aged men, much elder than thy father. 11Are the consolations of God small with thee? is there any secret thing with thee? 12Why doth thine heart carry thee away? and what do thy eyes wink at, 13That thou turnest thy spirit against God, and lettest such words go out of thy mouth? 14What is man, that he should be clean? and he which is born of a woman, that he should be righteous? 15Behold, he putteth no trust in his saints; yea, the heavens are not clean in his sight. 16How much more abominable and filthy is man, which drinketh iniquity like water?

17I will shew thee, hear me; and that which I have seen I will declare; 18Which wise men have told from their fathers, and have not hid it: 19Unto whom alone the earth was given, and no stranger passed among them. 20The wicked man travaileth with pain all his days, and the number of years is hidden to the oppressor. 21A dreadful sound is in his ears: in prosperity the destroyer shall come upon him.15.21 A dreadful…: Heb. A sound of fears 22He believeth not that he shall return out of darkness, and he is waited for of the sword. 23He wandereth abroad for bread, saying, Where is it? he knoweth that the day of darkness is ready at his hand. 24Trouble and anguish shall make him afraid; they shall prevail against him, as a king ready to the battle. 25For he stretcheth out his hand against God, and strengtheneth himself against the Almighty. 26He runneth upon him, even on his neck, upon the thick bosses of his bucklers: 27Because he covereth his face with his fatness, and maketh collops of fat on his flanks. 28And he dwelleth in desolate cities, and in houses which no man inhabiteth, which are ready to become heaps. 29He shall not be rich, neither shall his substance continue, neither shall he prolong the perfection thereof upon the earth. 30He shall not depart out of darkness; the flame shall dry up his branches, and by the breath of his mouth shall he go away. 31Let not him that is deceived trust in vanity: for vanity shall be his recompence. 32It shall be accomplished before his time, and his branch shall not be green.15.32 accomplished: or, cut off 33He shall shake off his unripe grape as the vine, and shall cast off his flower as the olive. 34For the congregation of hypocrites shall be desolate, and fire shall consume the tabernacles of bribery. 35They conceive mischief, and bring forth vanity, and their belly prepareth deceit.15.35 vanity: or, iniquity

Nouă Traducere În Limba Română

Iov 15:1-35

Al doilea discurs al lui Elifaz

1Atunci Elifaz temanitul a răspuns și a zis:

2„Răspunde oare înțeleptul cu o cunoștință deșartă

și să‑și umple pântecul cu vântul de răsărit?

3Să se apere folosind cuvinte nefolositoare

sau o vorbire fără de folos?

4Tu dai la o parte chiar și teama de Dumnezeu

și împiedici cugetarea înaintea lui Dumnezeu.

5Căci nelegiuirea ta îți învață gura,

și ai ales limba celor vicleni.

6Gura ta te condamnă, nu eu,

buzele tale mărturisesc împotriva ta.

7Crezi că tu te‑ai născut primul între oameni?

Ai fost adus pe lume înaintea dealurilor?

8Ai fost tu la sfatul lui Dumnezeu?

Tu ești singurul care are înțelepciune?

9Ce cunoști tu, și noi să nu cunoaștem?

Ce înțelegi tu, iar noi să nu putem?

10Între noi sunt oameni cu părul cărunt,

oameni mai bătrâni chiar decât tatăl tău.

11Sunt prea neînsemnate pentru tine mângâierile lui Dumnezeu

sau cuvintele care ți‑au fost spuse cu blândețe?

12De ce îți îndepărtezi inima?

Și ce înseamnă strălucirea ochilor tăi,

13de îți întărâți duhul împotriva lui Dumnezeu

și lași să‑ți iasă din gură astfel de cuvinte?

14Ce este omul ca să poată fi curat

și cel născut din femeie ca să fie drept?

15Dacă Dumnezeu nu Se încrede nici în sfinții Săi

și nici chiar cerurile nu sunt curate în ochii Săi,

16cu atât mai puțin omul care este mârșav și corupt,

care bea nedreptatea ca pe apă!

17Îți voi explica; ascultă‑mă

și îți voi istorisi ceea ce am văzut,

18ceea ce au istorisit oamenii înțelepți,

care nu au ascuns nimic din ce le‑au spus părinții lor,

19pentru că doar lor le‑a fost dată țara

și niciun străin n‑a trecut printre ei.

20Cel rău se chinuie în durere în toate zilele sale,

iar cel înspăimântător, în numărul de ani păstrați pentru el.

21Zgomote îngrozitoare îi umplu urechile;

când toate par bine, tâlharii îl atacă.

22El nu crede că se va întoarce din întuneric;

este însemnat pentru sabie.22 Sau: este supravegheat de către sabie.

23Aleargă încoace și încolo după pâine, zicând: «Unde e?»23 Sau: Aleargă încoace și încolo – hrană pentru vulturi.

Știe că ziua întunericului este aproape.

24Necazul și neliniștea îl înspăimântă,

se aruncă asupra lui ca un împărat gata de luptă,

25căci a ridicat mâna împotriva lui Dumnezeu

și s‑a mândrit înaintea Celui Atotputernic,

26și a alergat cu încăpățânare26 Lit.: cu gâtul. împotriva Lui,

cu grosimea marginilor scuturilor lui.

27Pentru că și‑a acoperit fața cu grăsime

și a adunat osânză pe coapse,

28va sălășlui în cetăți distruse,

în case nelocuite,

pregătite să ajungă un morman de pietre.

29Nu va mai fi bogat, nu‑i va mai rămâne averea,

și avuția lui nu va mai împânzi țara.

30Nu va scăpa de întuneric,

o flacără îi va usca mlădițele

și suflarea gurii lui Dumnezeu îl va îndepărta.

31Să nu se înșele încrezându‑se în deșertăciune,

căci deșertăciunea îi va fi răsplata.

32Va fi răsplătit înainte de vreme

și mlădițele lui nu vor înverzi.

33El va fi ca o viță ai cărei struguri necopți au fost scuturați,

și ca un măslin ale cărui flori au căzut.

34Căci gloata celor lipsiți de evlavie va ajunge stearpă

și focul va mistui corturile mitei.

35Ei concep necazul și dau naștere la nelegiuire;

pântecul lor pregătește înșelătoria.“