King James Version

2 Samuel 7:1-29

1And it came to pass, when the king sat in his house, and the LORD had given him rest round about from all his enemies; 2That the king said unto Nathan the prophet, See now, I dwell in an house of cedar, but the ark of God dwelleth within curtains. 3And Nathan said to the king, Go, do all that is in thine heart; for the LORD is with thee.

4¶ And it came to pass that night, that the word of the LORD came unto Nathan, saying, 5Go and tell my servant David, Thus saith the LORD, Shalt thou build me an house for me to dwell in?7.5 my servant…: Heb. to my servant, to David 6Whereas I have not dwelt in any house since the time that I brought up the children of Israel out of Egypt, even to this day, but have walked in a tent and in a tabernacle. 7In all the places wherein I have walked with all the children of Israel spake I a word with any of the tribes of Israel, whom I commanded to feed my people Israel, saying, Why build ye not me an house of cedar?7.7 any of…: any of the judges 8Now therefore so shalt thou say unto my servant David, Thus saith the LORD of hosts, I took thee from the sheepcote, from following the sheep, to be ruler over my people, over Israel:7.8 from following: Heb. from after 9And I was with thee whithersoever thou wentest, and have cut off all thine enemies out of thy sight, and have made thee a great name, like unto the name of the great men that are in the earth.7.9 out of…: Heb. from thy face 10Moreover I will appoint a place for my people Israel, and will plant them, that they may dwell in a place of their own, and move no more; neither shall the children of wickedness afflict them any more, as beforetime, 11And as since the time that I commanded judges to be over my people Israel, and have caused thee to rest from all thine enemies. Also the LORD telleth thee that he will make thee an house.

12¶ And when thy days be fulfilled, and thou shalt sleep with thy fathers, I will set up thy seed after thee, which shall proceed out of thy bowels, and I will establish his kingdom. 13He shall build an house for my name, and I will stablish the throne of his kingdom for ever. 14I will be his father, and he shall be my son. If he commit iniquity, I will chasten him with the rod of men, and with the stripes of the children of men: 15But my mercy shall not depart away from him, as I took it from Saul, whom I put away before thee. 16And thine house and thy kingdom shall be established for ever before thee: thy throne shall be established for ever. 17According to all these words, and according to all this vision, so did Nathan speak unto David.

18¶ Then went king David in, and sat before the LORD, and he said, Who am I, O Lord GOD? and what is my house, that thou hast brought me hitherto? 19And this was yet a small thing in thy sight, O Lord GOD; but thou hast spoken also of thy servant’s house for a great while to come. And is this the manner of man, O Lord GOD?7.19 manner: Heb. law 20And what can David say more unto thee? for thou, Lord GOD, knowest thy servant. 21For thy word’s sake, and according to thine own heart, hast thou done all these great things, to make thy servant know them. 22Wherefore thou art great, O LORD God: for there is none like thee, neither is there any God beside thee, according to all that we have heard with our ears. 23And what one nation in the earth is like thy people, even like Israel, whom God went to redeem for a people to himself, and to make him a name, and to do for you great things and terrible, for thy land, before thy people, which thou redeemedst to thee from Egypt, from the nations and their gods? 24For thou hast confirmed to thyself thy people Israel to be a people unto thee for ever: and thou, LORD, art become their God. 25And now, O LORD God, the word that thou hast spoken concerning thy servant, and concerning his house, establish it for ever, and do as thou hast said. 26And let thy name be magnified for ever, saying, The LORD of hosts is the God over Israel: and let the house of thy servant David be established before thee. 27For thou, O LORD of hosts, God of Israel, hast revealed to thy servant, saying, I will build thee an house: therefore hath thy servant found in his heart to pray this prayer unto thee.7.27 revealed: Heb. opened the ear 28And now, O Lord GOD, thou art that God, and thy words be true, and thou hast promised this goodness unto thy servant: 29Therefore now let it please thee to bless the house of thy servant, that it may continue for ever before thee: for thou, O Lord GOD, hast spoken it: and with thy blessing let the house of thy servant be blessed for ever.7.29 let it…: Heb. be thou pleased and bless

Nouă Traducere În Limba Română

2 Samuel 7:1-29

Dumnezeu încheie legământ cu David

(1 Cron. 17:1-15)

1După ce regele s‑a stabilit în palatul lui și după ce Domnul i‑a dat odihnă izbăvindu‑l de toți dușmanii din jurul lui, 2i‑a zis profetului Natan:

– Iată, eu locuiesc într‑un palat din cedru, iar Chivotul lui Dumnezeu locuiește în mijlocul unei pânze de cort.

3Natan i‑a răspuns regelui:

– Du‑te și fă tot ceea ce ai pe inimă, căci Domnul este cu tine!

4În noaptea aceea însă, Cuvântul Domnului a venit la Natan, zicând:

5„Du‑te și spune‑i robului Meu David: «Așa vorbește Domnul: oare tu Îmi vei zidi Mie o Casă de locuit? 6Căci Eu n‑am locuit într‑o Casă din ziua în care i‑am ridicat pe fiii lui Israel din Egipt și până în ziua aceasta, ci am fost într‑un cort drept locuință. 7Pretutindeni pe unde am mers împreună cu toți fiii lui Israel, am spus Eu oare vreun cuvânt vreuneia dintre semințiile lui Israel, cărora le poruncisem să păstorească poporul Meu Israel, și le‑am zis Eu: ‘De ce nu‑Mi zidiți o Casă din cedru?’»

8Prin urmare, să‑i spui robului Meu David, astfel: «Așa vorbește Domnul Oștirilor: Eu te‑am luat de la pășune, dinapoia turmei, ca să fii conducătorul poporului Meu, Israel. 9Am fost cu tine pretutindeni pe unde ai mers și i‑am nimicit dinaintea ta pe toți dușmanii tăi. Acum îți voi face un nume mare, precum numele celor mari de pe pământ. 10Voi pregăti un loc pentru poporul Meu Israel și îl voi sădi acolo ca să locuiască singur, fără să mai fie tulburat și fără ca fiii nedreptății să‑l mai poată asupri, așa cum făcuseră mai înainte, 11încă din zilele în care rânduisem judecători peste poporul Meu Israel. Și îți voi da odihnă din partea tuturor dușmanilor tăi.

Acum Domnul te înștiințează că Domnul Însuși îți va face o Casă. 12Când ți se vor împlini zilele și vei adormi alături de părinții tăi, voi ridica sămânța ta după tine, care va ieși din trupul tău, și‑i voi întări domnia. 13El va zidi Numelui Meu o Casă, și Eu îi voi întări pe vecie tronul domniei lui. 14Eu îi voi fi Tată, iar el Îmi va fi fiu. Când va păcătui, îl voi mustra cu nuiaua oamenilor și cu loviturile fiilor omului, 15dar îndurarea15 Ebr.: hesed, termen care apare frecvent (de peste 250 ori) în VT, având o varietate de sensuri (îndurare, bunătate, bunăvoință, milă, credincioșie, dragoste statornică). Se referă atât la relațiile dintre oameni, cât și, într‑un mod cu totul special, la relația dintre YHWH și Israel. Cel mai frecvent, se referă la loialitatea părților implicate în legământ (în special loialitatea lui YHWH, care este certă). Termenul, așa cum o dovedește varietatea de sensuri, cuprinde toate implicațiile loialității lui YHWH față de promisiunile legământului [peste tot în carte]. Mea nu se va depărta de la el, așa cum am îndepărtat‑o de la Saul, pe care l‑am înlăturat dinaintea ta. 16Ci Casa ta și regatul tău vor rămâne pe vecie înaintea Mea, iar tronul tău va fi întărit pe vecie.»“

17Natan l‑a înștiințat pe David întocmai despre toate aceste cuvinte, despre toată această vedenie.

Rugăciunea de mulțumire a lui David

(1 Cron. 17:15-27)

18Regele David a intrat, s‑a așezat înaintea Domnului și a zis:

„Cine sunt eu, Stăpâne Doamne, și cine este Casa mea, de m‑ai adus până aici? 19Și, ca și cum ar fi prea puțin în ochii Tăi, Stăpâne Doamne, ai mai vorbit și despre viitorul îndepărtat al Casei robului Tău. Să fie aceasta o învățătură pentru om19 Lit.: Aceasta [este] legea omului! Compară cu textul paralel din 1 Cron. 17:17., Stăpâne Doamne!

20Ce‑ar putea să‑Ți mai răspundă David? Tu, Stăpâne Doamne, îl cunoști pe robul Tău. 21Datorită cuvântului Tău și a inimii Tale21 Sau: După cuvântul Tău și după inima Ta; sau: După promisiunea și după voia (planul, hotărârea) Ta., ai făcut Tu toate aceste lucrări mărețe, descoperindu‑le apoi robului Tău.

22Cât de măreț ești Tu, Stăpâne Doamne! După câte am auzit cu urechile noastre, nu este nimeni ca Tine și nu există alt Dumnezeu în afară de Tine. 23Și cine este ca poporul Tău, ca Israel, singurul neam de pe pământ pe care Dumnezeu S‑a dus să‑l răscumpere pentru Sine ca popor, ca să‑Și facă un nume, înfăptuind pentru voi lucrări mărețe și de temut și alungând dinaintea poporului Tău, pe care l‑ai răscumpărat din Egipt pentru Tine, neamuri și pe dumnezeii lor? 24Tu l‑ai stabilit pentru Tine pe poporul Tău Israel, ca să fie poporul Tău pe vecie; și Tu, Doamne, ai devenit Dumnezeul lor.

25Și acum, Doamne, Dumnezeule, fă să rămână pe vecie promisiunea pe care ai făcut‑o cu privire la robul Tău și la Casa lui și fă precum ai zis. 26Astfel, Numele Tău va fi preamărit pe vecie, spunându‑se: «Domnul Oștirilor este Dumnezeu peste Israel». Iar Casa robului Tău David va fi întărită înaintea Ta!

27Tu, Doamne al Oștirilor, Dumnezeul lui Israel, ai descoperit robului Tău că îi vei zidi o Casă. De aceea a avut îndrăzneală robul Tău să‑Ți facă această rugăciune. 28Așadar, Stăpâne Doamne, Tu, Cel Care ești Dumnezeu și ale Cărui cuvinte sunt adevăr, i‑ai promis robului Tău acest lucru bun. 29Binevoiește deci să binecuvântezi Casa robului Tău, ca să rămână pe vecie înaintea Ta. Căci Tu, Stăpâne Doamne, ai vorbit și, prin binecuvântarea Ta, Casa robului Tău va fi binecuvântată pe vecie.“