King James Version

2 Samuel 22:1-51

1And David spake unto the LORD the words of this song in the day that the LORD had delivered him out of the hand of all his enemies, and out of the hand of Saul:

2And he said, The LORD is my rock, and my fortress, and my deliverer; 3The God of my rock; in him will I trust: he is my shield, and the horn of my salvation, my high tower, and my refuge, my saviour; thou savest me from violence. 4I will call on the LORD, who is worthy to be praised: so shall I be saved from mine enemies. 5When the waves of death compassed me, the floods of ungodly men made me afraid;22.5 waves: or, pangs22.5 ungodly…: Heb. Belial 6The sorrows of hell compassed me about; the snares of death prevented me;22.6 sorrows: or, cords 7In my distress I called upon the LORD, and cried to my God: and he did hear my voice out of his temple, and my cry did enter into his ears. 8Then the earth shook and trembled; the foundations of heaven moved and shook, because he was wroth. 9There went up a smoke out of his nostrils, and fire out of his mouth devoured: coals were kindled by it.22.9 out of his nostrils: Heb. by, etc 10He bowed the heavens also, and came down; and darkness was under his feet. 11And he rode upon a cherub, and did fly: and he was seen upon the wings of the wind. 12And he made darkness pavilions round about him, dark waters, and thick clouds of the skies.22.12 dark…: Heb. binding of waters 13Through the brightness before him were coals of fire kindled. 14The LORD thundered from heaven, and the most High uttered his voice. 15And he sent out arrows, and scattered them; lightning, and discomfited them. 16And the channels of the sea appeared, the foundations of the world were discovered, at the rebuking of the LORD, at the blast of the breath of his nostrils. 17He sent from above, he took me; he drew me out of many waters;22.17 many: or, great 18He delivered me from my strong enemy, and from them that hated me: for they were too strong for me. 19They prevented me in the day of my calamity: but the LORD was my stay. 20He brought me forth also into a large place: he delivered me, because he delighted in me. 21The LORD rewarded me according to my righteousness: according to the cleanness of my hands hath he recompensed me. 22For I have kept the ways of the LORD, and have not wickedly departed from my God. 23For all his judgments were before me: and as for his statutes, I did not depart from them. 24I was also upright before him, and have kept myself from mine iniquity.22.24 before: Heb. to 25Therefore the LORD hath recompensed me according to my righteousness; according to my cleanness in his eye sight.22.25 in…: Heb. before his eyes 26With the merciful thou wilt shew thyself merciful, and with the upright man thou wilt shew thyself upright. 27With the pure thou wilt shew thyself pure; and with the froward thou wilt shew thyself unsavoury.22.27 shew thyself unsavoury: or, wrestle 28And the afflicted people thou wilt save: but thine eyes are upon the haughty, that thou mayest bring them down. 29For thou art my lamp, O LORD: and the LORD will lighten my darkness.22.29 lamp: or, candle 30For by thee I have run through a troop: by my God have I leaped over a wall.22.30 run: or, broken 31As for God, his way is perfect; the word of the LORD is tried: he is a buckler to all them that trust in him.22.31 tried: or, refined 32For who is God, save the LORD? and who is a rock, save our God? 33God is my strength and power: and he maketh my way perfect.22.33 maketh: Heb. riddeth, or, looseth 34He maketh my feet like hinds’ feet: and setteth me upon my high places.22.34 maketh: Heb. equalleth 35He teacheth my hands to war; so that a bow of steel is broken by mine arms.22.35 to war: Heb. for the war 36Thou hast also given me the shield of thy salvation: and thy gentleness hath made me great.22.36 made…: Heb. multiplied me 37Thou hast enlarged my steps under me; so that my feet did not slip.22.37 feet: Heb. ankles 38I have pursued mine enemies, and destroyed them; and turned not again until I had consumed them. 39And I have consumed them, and wounded them, that they could not arise: yea, they are fallen under my feet. 40For thou hast girded me with strength to battle: them that rose up against me hast thou subdued under me.22.40 subdued: Heb. caused to bow 41Thou hast also given me the necks of mine enemies, that I might destroy them that hate me. 42They looked, but there was none to save; even unto the LORD, but he answered them not. 43Then did I beat them as small as the dust of the earth, I did stamp them as the mire of the street, and did spread them abroad. 44Thou also hast delivered me from the strivings of my people, thou hast kept me to be head of the heathen: a people which I knew not shall serve me. 45Strangers shall submit themselves unto me: as soon as they hear, they shall be obedient unto me.22.45 Strangers: Heb. Sons of the stranger22.45 submit…: or, yield feigned obedience: Heb. lie 46Strangers shall fade away, and they shall be afraid out of their close places. 47The LORD liveth; and blessed be my rock; and exalted be the God of the rock of my salvation. 48It is God that avengeth me, and that bringeth down the people under me,22.48 avengeth: Heb. giveth avengement for 49And that bringeth me forth from mine enemies: thou also hast lifted me up on high above them that rose up against me: thou hast delivered me from the violent man. 50Therefore I will give thanks unto thee, O LORD, among the heathen, and I will sing praises unto thy name. 51He is the tower of salvation for his king: and sheweth mercy to his anointed, unto David, and to his seed for evermore.

Nouă Traducere În Limba Română

2 Samuel 22:1-51

Cântarea de laudă a lui David

(Ps. 18:1-50)

1David I‑a dedicat Domnului cuvintele acestei cântări în ziua în care Domnul l‑a scăpat din mâna tuturor dușmanilor lui și din mâna lui Saul. 2El a zis:

Domnul este stânca mea,

fortăreața mea și izbăvitorul meu!

3Dumnezeu este stânca mea în Care mă adăpostesc,

scutul meu, cornul3 Coarnele sunt armele de bază și ornamentele unui animal, mărimea și condiția acestora fiind indiciul puterii, al poziției și al sănătății/virilității lui. Prin urmare, cornul a ajuns să reprezinte în Biblie puterea, demnitatea și autoritatea, precum și victoria în luptă. În multe basoreliefuri mesopotamieme regii și zeitățile apar purtând coroane cu coarne pe ele. De asemenea, cornul se referă și la posteritate, la urmașii cuiva (vezi 2 Sam. 2:1; 1 Cron. 25:5; Ps. 132:17). mântuirii mele,

întăritura mea, scăparea mea și salvatorul meu!

Tu mă izbăvești din asuprire!

4Eu Îl chem pe Domnul,

Care este vrednic de laudă,

și sunt izbăvit de dușmanii mei!

5Căci mă înfășuraseră talazurile morții,

mă copleșiseră șuvoaiele distrugerii!

6Legăturile Locuinței Morților6 Ebr.: Șeol. mă înconjuraseră,

mă prinseseră lațurile morții.

7Dar în necazul meu L‑am chemat pe Domnul,

L‑am chemat pe Dumnezeul meu.

El mi‑a ascultat glasul, din Templul Său,

și strigătul meu după ajutor a ajuns la urechile Sale.

8Atunci s‑a zguduit și s‑a cutremurat pământul,

temeliile cerurilor s‑au zdruncinat,

s‑au clătinat, pentru că El Se mâniase.

9Se înălța fum din nările Lui

și foc mistuitor din gura Lui,

cărbuni aprinși ieșeau din ea.

10A aplecat cerurile și a coborât;

negură deasă era sub picioarele Lui.

11Călărea pe un heruvim și zbura;

plutea11 Multe mss TM (vezi și Ps. 18:10). Cele mai multe mss TM: a apărut. pe aripile vântului.

12Întunericul Și‑l așternuse drept acoperământ,

iar împrejurul Lui erau grămezi de ape și nori deși.

13Din strălucirea care se oglindea înaintea Sa ieșeau cărbuni aprinși.

14Domnul a tunat din ceruri,

Cel Preaînalt Și‑a făcut auzit glasul.

15A aruncat săgeți și i‑a împrăștiat pe dușmani,

a trimis fulgerul și i‑a pus pe fugă.

16La mustrarea Domnului,

la suflarea nărilor Lui,

s‑au văzut albiile mării

și s‑au descoperit temeliile lumii.

17El S‑a întins din înălțime și m‑a apucat,

m‑a scos din apele cele mari,

18m‑a scăpat de dușmanul meu cel puternic

și de vrăjmașii mei, căci erau mai tari decât mine.

19Ei m‑au înfruntat în ziua necazului meu,

dar Domnul mi‑a fost sprijin.

20El m‑a scos la loc larg,

m‑a salvat pentru că El Își găsește plăcerea în mine.

21Domnul mi‑a răsplătit după dreptatea mea,

mi‑a făcut după curăția mâinilor mele,

22fiindcă am păzit căile Domnului

și nu m‑am făcut vinovat față de Dumnezeul meu.

23Căci toate judecățile Lui sunt înaintea mea

și nu am îndepărtat hotărârile Lui de la mine.

24Am fost fără pată înaintea Lui

și m‑am păzit de nelegiuirea mea.

25Domnul mi‑a răsplătit după dreptatea mea,

după curăția mea înaintea ochilor Săi.

26Cu cel credincios Tu Te arăți credincios26 Vezi nota de la 7:15.;

cu omul fără pată Tu Te dovedești a fi fără pată.

27Cu cel curat Tu Te arăți curat,

dar pe cel pervertit Tu îl amăgești.

28Tu izbăvești poporul smerit,

dar cu privirea Ta îi cobori pe cei trufași.

29Tu ești candela mea, Doamne!

Domnul îmi luminează întunericul.

30Cu Tine mă năpustesc asupra năvălitorilor,

cu Dumnezeul meu sar peste zidul întărit.

31Cât despre Dumnezeu, calea Lui este desăvârșită;

cuvântul31 Ebr.: imrat (diferit de Cuvântul [dabar] Domnului), cu sensul de poruncă sau promisiune. Domnului este încercat.

El este un scut pentru toți cei ce se adăpostesc în El.

32Cine este Dumnezeu în afară de Domnul?

Cine este Stâncă în afară de Dumnezeul nostru?

33Dumnezeu este cetățuia mea cea tare

și El mi‑a făcut desăvârșită calea.

34El mi‑a făcut picioarele ca ale cerboaicelor

și m‑a așezat pe înălțimi.

35Îmi deprinde mâinile pentru luptă,

astfel încât brațele mele întind arcul de bronz.

36Tu îmi dai scutul mântuirii Tale

și răspunsul Tău mă face mare.

37Tu‑mi lărgești calea sub pașii mei,

ca să nu‑mi alunece picioarele.

38Îmi urmăresc dușmanii și‑i nimicesc;

nu mă întorc până nu‑i mistui.

39Îi mistui și îi zdrobesc de nu se mai ridică;

ei cad sub picioarele mele.

40Tu mă încingi cu tărie pentru luptă

și‑i faci să se aplece înaintea mea40 Lit.: să se aplece sub mine. pe cei ce se ridică împotriva mea.

41Tu‑mi dai ceafa dușmanilor mei,

și eu îi nimicesc pe cei ce mă urăsc.

42Ei se uită în jur, dar nu este niciun eliberator.

Se uită după Domnul, dar El nu le răspunde.

43Îi pisez mărunt, ca praful pământului.

Îi zdrobesc, îi strivesc ca pe noroiul de pe străzi.

44Tu mă scapi de învinuirile poporului meu,

mă păstrezi drept căpetenie a neamurilor;

un popor pe care nu‑l cunosc îmi slujește.

45Fiii străinului mă lingușesc;

de îndată ce mă aud, mă ascultă.

46Fiii străinului îngălbenesc

și ies tremurând din fortărețele lor.

47Domnul este viu!

Binecuvântată să fie Stânca mea!

Mărit să fie Dumnezeu, Stânca mântuirii mele!

48Dumnezeu este Cel Ce mă răzbună,

Cel Care îmi supune popoare,

49Cel Ce mă izbăvește de dușmanii mei.

Tu mă ridici deasupra celor ce se ridică împotriva mea;

Tu mă scapi de omul violent.

50De aceea Îți voi mulțumi, Doamne, printre neamuri,

și voi cânta spre lauda Numelui Tău!

51El dă mari izbăviri51 Sau: El dă un turn de izbăviri. regelui Său

și arată îndurare51 Vezi nota de la 7:15. unsului Său,

lui David și seminței51 Termenul ebraic pentru sămânță este un singular care se poate referi atât la un singur urmaș, cât și la toți descendenții din linia genealogică a unei persoane (colectiv). Este foarte probabil ca în cele mai multe cazuri termenul să exprime o ambiguitate intenționată. În traducerea de față a fost redat fie literal, fie cu urmaș sau urmași, în funcție de contextul literal și de cel teologic. lui în veac.“