King James Version

1 Corinthians 2:1-16

1And I, brethren, when I came to you, came not with excellency of speech or of wisdom, declaring unto you the testimony of God. 2For I determined not to know any thing among you, save Jesus Christ, and him crucified. 3And I was with you in weakness, and in fear, and in much trembling. 4And my speech and my preaching was not with enticing words of man’s wisdom, but in demonstration of the Spirit and of power: 5That your faith should not stand in the wisdom of men, but in the power of God. 6Howbeit we speak wisdom among them that are perfect: yet not the wisdom of this world, nor of the princes of this world, that come to nought: 7But we speak the wisdom of God in a mystery, even the hidden wisdom, which God ordained before the world unto our glory: 8Which none of the princes of this world knew: for had they known it, they would not have crucified the Lord of glory. 9But as it is written, Eye hath not seen, nor ear heard, neither have entered into the heart of man, the things which God hath prepared for them that love him. 10But God hath revealed them unto us by his Spirit: for the Spirit searcheth all things, yea, the deep things of God. 11For what man knoweth the things of a man, save the spirit of man which is in him? even so the things of God knoweth no man, but the Spirit of God. 12Now we have received, not the spirit of the world, but the spirit which is of God; that we might know the things that are freely given to us of God. 13Which things also we speak, not in the words which man’s wisdom teacheth, but which the Holy Ghost teacheth; comparing spiritual things with spiritual. 14But the natural man receiveth not the things of the Spirit of God: for they are foolishness unto him: neither can he know them, because they are spiritually discerned. 15But he that is spiritual judgeth all things, yet he himself is judged of no man. 16For who hath known the mind of the Lord, that he may instruct him? But we have the mind of Christ.

Nouă Traducere În Limba Română

1 Corinteni 2:1-16

1Fraților, și eu, când am venit la voi, n‑am venit vestindu‑vă taina1, 7 În NT, prin taină se înțelege ceva ce înainte nu fusese cunoscut, dar care acum este descoperit de Dumnezeu poporului Său. Taina este descoperită tuturor, însă numai cei ce au credință o înțeleg, contrar religiilor misterelor, foarte răspândite în acea vreme în lumea greco-romană, care susțineau că misterele erau cunoscute numai de cei inițiați. lui Dumnezeu printr‑o vorbire sau înțelepciune aleasă, 2căci am hotărât să nu știu nimic între voi decât pe Isus Cristos și pe El răstignit. 3Eu am venit la voi în neputință, în frică și în mare tremur, 4iar vorbirea și predicarea mea nu stăteau în cuvintele convingătoare ale înțelepciunii, ci în dovada Duhului și a puterii, 5astfel încât credința voastră să nu fie întemeiată pe înțelepciunea oamenilor, ci pe puterea lui Dumnezeu.

Înțelepciunea care vine prin Duhul

6Totuși, noi vorbim despre o înțelepciune printre cei desăvârșiți, dar nu a veacului acestuia, nici a conducătorilor acestui veac, care sunt nimiciți, 7ci vorbim despre înțelepciunea lui Dumnezeu, cea ținută ascunsă într‑o taină, pe care Dumnezeu a hotărât‑o dinainte spre slava noastră, înaintea veacurilor, 8și pe care niciunul dintre conducătorii acestui veac n‑a cunoscut‑o, pentru că, dacă ar fi cunoscut‑o, nu L‑ar fi răstignit pe Domnul slavei. 9Dar, așa cum este scris:

„Lucruri pe care ochiul nu le‑a văzut

și urechea nu le‑a auzit,

iar la inima omului nu s‑au suit –

așa sunt lucrurile pe care le‑a pregătit Dumnezeu celor ce‑L iubesc.“9 Vezi Is. 64:4.

10Nouă însă Dumnezeu ni le‑a descoperit prin Duhul. Căci Duhul cercetează toate lucrurile, chiar și lucrurile adânci ale lui Dumnezeu. 11Într-adevăr, cine cunoaște lucrurile omului, dacă nu duhul omului, care este în el? Tot astfel, nimeni nu cunoaște lucrurile lui Dumnezeu, în afară de Duhul lui Dumnezeu. 12Însă noi n‑am primit duhul lumii, ci Duhul de la Dumnezeu, ca să cunoaștem lucrurile ce ne‑au fost dăruite de Dumnezeu. 13Și vorbim despre ele nu prin cuvinte învățate cu ajutorul înțelepciunii omenești, ci prin cuvinte învățate cu ajutorul Duhului, explicând lucrurile duhovnicești pentru cei duhovnicești.13 Sau: Duhul, interpretând cele spirituale pentru cei spirituali. 14Dar omul firesc nu primește lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt o nebunie, și nu le poate înțelege, pentru că ele sunt judecate duhovnicește. 15Cel duhovnicesc însă judecă toate lucrurile, iar el nu este judecat de nimeni. 16Căci

„Cine a cunoscut gândul Domnului

ca să‑L poată sfătui?“16 Vezi Is. 40:13.

Noi însă avem gândul lui Cristos.