民数記 32 – JCB & NTLR

Japanese Contemporary Bible

民数記 32:1-42

32

ルベン族とガド族の土地

1さて、イスラエルの中でルベン族とガド族は、羊をたくさん持っていました。その羊を飼うには、今いるヤゼルやギルアデの地域が最適です。 2そこで、モーセと祭司エルアザル、族長たちに願い出ました。 3-4「主は私たちに味方して、このあたりのアタロテ、ディボン、ヤゼル、ニムラ、ヘシュボン、エルアレ、セバム、ネボ、ベオンの住民をみな滅ぼされました。ここはもともと、羊を飼うには理想的な場所です。 5ヨルダン川の向こう側の土地はいりませんから、ここを私たちに下さい。」

6モーセは答えました。「ほかの者が向こう側へ渡ってこれからも戦いを続けるのに、ここに残りたいと言うのか。 7主が下さる国へ進んで行こうとする、他の部族の士気をくじくつもりか。 8それでは先祖たちと少しも変わらない。四十年前、カデシュ・バルネアから偵察を送り込んでカナンの地を探らせた時、 9エシュコルの谷から戻って来た者たちは何と言ったか。あきれたことに、約束の地へは上って行かないほうがいいと言って、みんなの士気をくじいたのだ。 10-11もちろん、主は怒って、『エジプトから助け出された者のうち、二十歳以上の者にはだれ一人、アブラハム、イサク、ヤコブに与えると誓った地は見せない』と断言なさった。主のお考えに従おうとしなかったからだ。 12しかし、ケナズ一族のエフネの子カレブと、ヌンの子ヨシュアは違う。主の言われるとおり、あくまでも約束の国へ行こうと熱心に勧めたのだ。 13主に背いた者がみな死んでしまうまで、四十年もの間、私たちは荒野をさまよい歩いた。 14ああ、それなのに、やはり血は争えないものだ。また同じことをくり返すとは、なんということか。しかも、今は以前より人数も多い。主はもっと激しくお怒りになるだろう。 15またしても主に背いたら、これからもずっと荒野をさまよわなければならない。おまえたちのせいでみなが苦しみ、死ぬはめになったらどうするつもりだ。」

16彼らは言いました。「とんでもない。私たちはただ、羊を飼えるように柵を作り、子どもたちのために町を建ててやりたいだけです。 17ここに残るつもりは全くありません。武装し、みなの先頭に立ってカナンに攻め入ります。ただその前に、残る家族が安全に住めるように、城壁で囲まれた町を建てさせてもらいたいのです。 18他の部族がそれぞれ相続地を手に入れるまでは、決して戻って来ません。 19ヨルダン川のこちら側の土地さえ頂ければ、向こう側の土地はいりません。」

20モーセは答えました。「よくわかった。今言ったとおり武装し、 21主が敵を追い払うまでヨルダン川の向こう側で戦いに加わるなら、 22征服を終えしだい戻ってよい。それで主と他の部族に対する責任は果たしたことになる。主はヨルダン川のこちら側の土地を下さるだろう。 23しかし約束を破ったなら、主に罪を犯すのだから、必ず罰せられる。 24さあ、言ったとおり町を建て、羊を飼う柵を作りなさい。」

25「すべて命令どおりにいたします。 26子ども、妻、羊、牛は、このギルアデの町に残りますが、 27兵役に就いている者は全員、おっしゃるとおり主のために戦います。」

28モーセはこれを承知し、エルアザル、ヨシュア、族長たちに言いました。 29「ガド族とルベン族のうち兵役に就いている者が、いっしょにヨルダン川を渡り、神様のために戦う。だから征服し終えたら、このギルアデの土地を与えてやりなさい。 30しかし、いっしょに行こうとしなかったら、あなたがたと同じように、ヨルダン川の向こう側のカナンに土地を持たせるのだ。」

31これに答えるように、ガド族とルベン族の者は、口をそろえて誓いました。「主のご命令どおりにいたします。 32武装して、カナンの地へまいります。ただ相続する所有地は、ヨルダン川のこちら側の土地を頂きたいのです。」

33そこでモーセは、エモリ人の王シホンとバシャンの王オグの領土を、ガド族とルベン族、それにヨセフの子マナセの半部族に割り当てました。

34-36ガド族が建てたのは次の町です。ディボン、アタロテ、アロエル、アテロテ・ショファン、ヤゼル、ヨグボハ、ベテ・ニムラ、ベテ・ハラン。以上はみな、城壁を巡らし、羊を飼う柵のある町です。

37-38ルベン族が建てた町は次のとおりです。ヘシュボン、エルアレ、キルヤタイム、ネボ、バアル・メオン、シブマ。この中の幾つかは、再建した時に新しい名をつけました。

39一方、マナセ族のうちのマキル族がギルアデを征服し、エモリ人を追い出したので、 40モーセはそこを彼らに与えました。 41また、やはりマナセ族であるヤイル族は、ギルアデの村を幾つも占領し、ハボテ・ヤイルと名前を変えました。 42さらにノバフという男がケナテと周辺の村を攻め落とし、自分の名にちなんで、その地域をノバフと名づけました。

Nouă Traducere În Limba Română

Numeri 32:1-42

Așezarea semințiilor transiordaniene

(Deut. 3:12-20)

1Fiii lui Ruben și fiii lui Gad, care aveau foarte multe turme, au văzut că pământurile Iazerului și Ghiladului erau locuri bune pentru vite.

2Ei au venit la Moise, la preotul Elazar și la conducătorii comunității, zicând:

3– Atarot, Dibon, Iazer, Nimra, Heșbon, Eleale, Sebam, Nebo și Beon 4– ținuturile pe care Domnul le‑a lovit înaintea comunității lui Israel – sunt ținuturi bune pentru vite, iar robii tăi au vite.

5Apoi au zis:

– Dacă am găsit bunăvoință înaintea ta5 Lit.: în ochii tăi., dă ținuturile acestea în proprietatea robilor tăi și nu ne trece peste Iordan.

6Moise le‑a zis fiilor lui Gad și fiilor lui Ruben:

– Frații voștri se pregătesc de război, iar voi vreți să rămâneți aici? 7De ce vreți să descurajați inima fiilor lui Israel, ca să nu mai treacă în țara pe care le‑a dat‑o Domnul? 8Așa au făcut și părinții voștri pe care i‑am trimis din Kadeș-Barnea să cerceteze țara. 9După ce s‑au suit până la valea Eșcol și au văzut țara, au descurajat inima fiilor lui Israel, ca să nu mai intre în țara pe care Domnul le‑a dat‑o. 10Domnul S‑a aprins de mânie în ziua aceea și a jurat, zicând: 11„Pentru că nu M‑au urmat din toată inima lor, niciun om peste douăzeci de ani care s‑a suit din Egipt nu va vedea țara pe care am promis‑o prin jurământ lui Avraam, Isaac și Iacov, 12în afară de Caleb, fiul chenizitului Iefune, și Iosua, fiul lui Nun, căci ei L‑au urmat din toată inima pe Domnul.“ 13Atunci mânia Domnului s‑a aprins împotriva lui Israel și i‑a făcut să rătăcească în pustie timp de patruzeci de ani, până când a pierit toată generația care făcuse rău în ochii Domnului.

14Și iată că acum vă ridicați voi, copii de păcătoși, și luați locul părinților voștri ca să aprindeți și mai tare mânia Domnului împotriva lui Israel. 15Dacă vă întoarceți de la El, El va părăsi iarăși pe poporul Său în pustie, iar cauza distrugerii lor veți fi voi.

16Atunci ei s‑au apropiat de Moise și i‑au zis:

– Vom zidi aici țarcuri pentru turmele noastre și cetăți pentru copiii noștri. 17Apoi ne vom înarma în grabă și vom merge înaintea fiilor lui Israel până îi vom duce pe fiecare la locul lui. În acest timp copiii noștri vor locui în cetăți fortificate pentru a fi protejați de locuitorii țării. 18Nu ne vom întoarce la familiile noastre înainte ca fiecare din fiii lui Israel să‑și fi primit moștenirea. 19Nu vom mai moșteni nimic împreună cu ei dincolo de Iordan, nici mai departe, pentru că moștenirea noastră este la răsărit de Iordan.

20Moise le‑a zis:

– Dacă veți face așa, dacă vă veți înarma ca să luptați înaintea Domnului, 21dacă veți trece cu toți cei înarmați dincolo de Iordan, înaintea Domnului, până când El Își va alunga dinainte toți dușmanii Lui, 22și dacă vă veți întoarce numai după ce țara va fi supusă Domnului, atunci veți fi fără vină înaintea Domnului și înaintea lui Israel, iar ținutul acesta va fi proprietatea voastră înaintea Domnului. 23Dar dacă nu veți face așa, atunci veți păcătui înaintea Domnului și puteți fi siguri că păcatul vostru vă va ajunge. 24Construiți cetăți pentru copiii voștri și țarcuri pentru turmele voastre, dar faceți potrivit cu ce v‑a ieșit din gură.

25Fiii lui Gad și fiii lui Ruben i‑au vorbit lui Moise, zicând:

– Noi, robii tăi, vom face întocmai după poruncile stăpânului nostru. 26Copiii și soțiile noastre, turmele și vitele noastre vor rămâne aici în fortificațiile Ghiladului. 27Dar robii tăi, toți cei înarmați pentru război, vor trece dincolo să lupte înaintea Domnului, cum zice stăpânul nostru.

28Atunci Moise a dat porunci, cu privire la ei, preotului Elazar, lui Iosua, fiul lui Nun, și conducătorilor familiilor din semințiile fiilor lui Israel.

29Moise le‑a zis:

– Dacă fiii lui Gad și fiii lui Ruben, toți cei înarmați pentru război, vor trece cu voi Iordanul înaintea Domnului și veți supune țara, atunci să le dați Ghiladul în stăpânire. 30Dar dacă nu vor trece dincolo înarmați împreună cu voi, atunci să li se dea o proprietate în mijlocul vostru în țara Canaan.

31Fiii lui Gad și fiii lui Ruben au răspuns, zicând:

– Robii tăi vor face așa cum a spus Domnul. 32Vom trece înarmați în țara Canaan înaintea Domnului, iar proprietatea pe care o moștenim să fie de partea aceasta a Iordanului.

33Atunci Moise a dat fiilor lui Gad, fiilor lui Ruben și uneia din jumătățile seminției lui Manase, fiul lui Iosif, regatul lui Sihon, regele amoriților, și regatul lui Og, regele Bașanului – țara cu cetățile ei, cu teritoriile cetăților țării de jur împrejur.

34Fiii lui Gad au zidit Dibonul, Atarotul, Aroerul, 35Atrot-Șofanul, Iazerul, Iogbeha, 36Bet‑Nimra și Bet‑Haranul, cetăți fortificate, precum și țarcuri pentru turme.

37Fiii lui Ruben au rezidit Heșbonul, Eleale, Chiriatayim, 38precum și Nebo și Baal-Meon (aceste nume au fost schimbate) și Sibma. Ei au pus alte nume cetăților pe care le‑au construit.

39Urmașii lui Machir, fiul lui Manase, s‑au îndreptat către Ghilad, l‑au cucerit și i‑au alungat pe amoriții care locuiau acolo. 40Atunci Moise i‑a dat Ghiladul lui Machir, fiul lui Manase, și el a locuit acolo. 41Iair, urmașul lui Manase, a luat în stăpânire și el câteva așezări și le‑a numit Havot-Iair41 Havot-Iair înseamnă Așezările lui Iair.. 42Nobah a cucerit Chenatul și satele din împrejurimile lui și l‑a numit Nobah, după numele lui.