Jeremia 10 – HTB & NTLR

Het Boek

Jeremia 10:1-25

1Hoort het woord, dat Jahweh tot u spreekt, huis van Israël! 2Zo spreekt Jahweh: Leert de gebruiken der heidenen niet aan; Weest niet bevreesd voor hemeltekens, Omdat de heidenen er bang voor zijn. 3Wat de heidenen vrezen is louter waan, Een blok hout, in de bossen gekapt, Door den werkman met de bijl gehouwen, 4Met zilver en goud overtrokken. Met spijkers en hamers slaat men ze vast, Opdat ze niet waggelen. 5Ze zijn als vogelverschrikkers op het veld, Die niet eens kunnen spreken; Altijd moet men ze dragen, Want ze kunnen niet gaan; Vreest ze niet: ze kunnen geen kwaad doen, Maar goed evenmin. 6Jahweh! Aan U is niemand gelijk, Gij alleen zijt groot; Groot en machtig is uw Naam: 7Wie zou U niet vrezen, Koning der volken! Waarachtig, U alleen komt dit toe: Want onder alle wijzen der naties En in heel hun gebied Is niemand, die zich kan meten met U! 8Allemaal zijn ze dom en dwaas, Die zich laten leiden door een nietig stuk hout, 9Door plaatzilver uit Tarsjisj, Door goud uit Ofir gehaald. Het is allemaal werk van den smid, En werk van den gieter, Bekleed met paars en purper, Allemaal kunstenaars-maaksel. 10Maar Jahweh is de waarachtige God, De levende God, de eeuwige Koning; De aarde rilt van zijn toorn, De volken houden het voor zijn gramschap niet uit! 11Dit moet ge hun zeggen: De goden, die hemel en aarde niet hebben gemaakt, Zullen van de aarde verdwijnen En van onder de hemel! 12Maar Jahweh heeft de aarde gemaakt door zijn kracht, De wereld gegrond door zijn wijsheid, Door zijn verstand de hemel gespannen. 13Als Hij zijn donder laat rollen, En de wateren in de hemel doet bruisen, Als Hij de wolken omhoogtrekt van de grenzen der aarde, Zijn bliksems omsmeedt in regen, En de storm uit zijn schatkamers haalt: 14Staan alle mensen verstomd en verbluft, Schaamt elke gieter zich over zijn beeld! Want zijn gietsel is leugen, Geen geest woont er in. 15Ze zijn maar een waan, een belachelijk maaksel, Die te gronde gaan, als hun tijd is gekomen. 16Neen, aan hen is Jakobs Deel niet gelijk, Want Hij is de Schepper van alles, En Israël is zijn stam en zijn erfdeel, Jahweh der heirscharen is zijn Naam! 17Neem uw pak op van de grond, Benauwde veste; Want zo spreekt Jahweh: 18Zie, deze keer slinger Ik weg De bewoners van het land; Ik ga ze in benauwing brengen, Opdat ze het boeten, En Mij mogen vinden. 19Wee mij, om mijn slagen, Mijn schrijnende wonde! En ik had nog gedacht: Dit lijden kan ik wel dragen. 20Mijn tent ligt vernield, al mijn koorden zijn stuk, Mijn kinderen en kudden zijn heen; Niemand meer, om mijn tent te spannen, Mijn zeildoek te hijsen. 21Ja, de herders waren zo dwaas, Om Jahweh niet te zoeken; Daarom hadden ze geen geluk, Is heel hun kudde verstrooid. 22Hoor, daar komt een geraas, Een geweldig dreunen uit het land van het noorden, Om van Juda’s steden een steppe te maken, Een jakhalzen-hol! 23Jahweh, ik weet, dat de mens zijn eigen weg niet bepaalt, Geen wandelaar zijn eigen schreden kan richten. 24Tuchtig mij, Jahweh, maar niet ongenadig, Niet naar uw gramschap, om mij te vernielen. 25Neen, stort uw gramschap over de naties uit, die U niet kennen, Over de stammen, die uw Naam niet vereren: Want ze hebben Jakob verslonden en verteerd, Zijn dreven verwoest!

Nouă Traducere În Limba Română

Ieremia 10:1-25

Denunțarea idolatriei

1Ascultați cuvântul pe care vi‑l spune Domnul, Casă a lui Israel: 2„Așa vorbește Domnul:

«Nu învățați calea celorlalte neamuri

și nu vă înspăimântați de semnele cerurilor,

chiar dacă neamurile se înspăimântă de ele.

3Căci obiceiurile popoarelor sunt deșertăciune.

El taie un copac din pădure

și mâna meșterului îl lucrează cu dalta.

4Îl împodobește cu argint și aur

și îl fixează cu ciocane și cuie

ca astfel să nu se clatine.

5Asemenea unor sperietori într‑un ogor de castraveți,

idolii lor nu pot vorbi.

Ei sunt purtați de alții,

căci nu pot merge.

Nu vă temeți de ei,

căci nu vă pot face niciun rău

și nu sunt în stare să vă facă niciun bine.»“

6Niciunul nu este ca Tine, Doamne!

Tu ești mare

și Numele Tău este măreț în putere.

7Cine să nu se teamă de Tine,

Împărate al neamurilor?

Ție Ți se cuvine teama!

Căci printre toți înțelepții neamurilor

și în toate regatele lor

nu este nimeni ca Tine.

8Dar ei sunt nebuni și proști;

învățătura deșertăciunilor este doar o bucată de lemn.

9Argintul bătut este adus din Tarșiș

și aurul din Ufaz;

Ceea ce meșterul și rafinorul au făcut

este îmbrăcat apoi în albastru și purpuriu;

toate sunt lucrate de meșteri pricepuți.

10Domnul însă este adevăratul Dumnezeu.

El este Dumnezeul cel Viu și Împăratul cel Veșnic.

Când El Se mânie, pământul se cutremură

și neamurile nu pot suporta indignarea Lui.

11„De aceea, așa să le vorbiți: «Acești dumnezei, care nu au făcut cerurile și pământul, vor pieri de pe pământ și de sub ceruri.»“11 Versetul acesta este scris în aramaică.

12El a făcut pământul prin puterea Lui,

a întemeiat lumea prin înțelepciunea Lui

și a întins cerurile prin priceperea Lui.

13La glasul Lui urlă apele din ceruri.

El înalță norii de la marginile pământului,

trimite fulgerele și ploaia

și scoate vântul din cămările Lui.

14Toți oamenii sunt proști și fără cunoștință;

fiecare aurar este făcut de rușine de chipul cioplit.

Căci chipurile lui turnate sunt doar o minciună

și n‑au nicio suflare în ele.

15Ei sunt o deșertăciune, o lucrare de batjocură.

La vremea pedepsei lor, vor pieri.

16Dar Partea lui Iacov nu este ca aceștia,

căci El este Cel Ce a întocmit totul,

iar Israel este seminția moștenirii Lui16 Sau: căci El este creatorul a toate, / și al lui Israel, seminția moștenirii Lui. –

Domnul Oștirilor este Numele Lui.

Iminența exilului

17Adună‑ți lucrurile din țară,

tu care ești sub asediu,

18căci așa vorbește Domnul:

„Iată, de data aceasta îi voi arunca departe

pe cei ce locuiesc în țară;

voi aduce suferință peste ei

ca să poată fi prinși.“

19Vai de mine! Sunt zdrobit!

Rana mea este fără vindecare!

Dar îmi zic: „Aceasta îmi este boala

și trebuie s‑o îndur.“

20Cortul meu este distrus;

toate funiile îmi sunt rupte.

Fiii mei s‑au depărtat de la mine și nu mai sunt;

nu a mai rămas nimeni să‑mi întindă iarăși cortul

și să‑mi ridice draperiile.

21Păstorii s‑au prostit

și nu L‑au căutat pe Domnul.

De aceea n‑au prosperat

și li s‑au risipit toate turmele.

22Iată, se aude o veste:

un mare cutremur se apropie din țara de nord,

ca să prefacă cetățile lui Iuda într‑un pustiu,

într‑o vizuină de șacali.

Rugăciunea lui Ieremia

23Știu, Doamne, că nu depinde de om calea lui,

nici nu depinde de om

când umblă să‑și îndrepte pașii.

24Disciplinează‑mă, Doamne,

dar numai cu măsură;

nu în mânia Ta,

ca nu cumva să mă reduci la nimic.

25Varsă‑Ți furia asupra neamurilor

care nu Te cunosc

și asupra clanurilor care nu cheamă Numele Tău.

Căci ele l‑au devorat pe Iacov;

l‑au devorat, l‑au mistuit

și i‑au pustiit locuința.