Ein fest gegründeter Glaube
(Kapitel 1)
Anschrift und Gruß
1Simon Petrus, ein Diener und Apostel von Jesus Christus, schreibt diesen Brief an alle, die denselben Glauben haben wie wir. Dieser kostbare Glaube wurde uns geschenkt durch Jesus Christus, unseren Gott und Retter. Durch ihn sind wir von unserer Schuld freigesprochen.
2Ich wünsche euch, dass Gottes Gnade und sein Friede euch immer mehr erfüllen. Das wird geschehen, wenn ihr Gott und unseren Herrn Jesus immer besser kennen lernt.
Bewährung im Glauben
3Jesus Christus hat uns in seiner göttlichen Macht alles geschenkt,1,3 Oder: Gott hat uns in seiner Macht alles geschenkt. was wir brauchen, um so zu leben, wie es ihm gefällt. Denn wir haben ihn kennen gelernt; er hat uns durch seine Kraft und Herrlichkeit zu einem neuen Leben berufen. 4Durch sie hat er uns das Größte und Wertvollste überhaupt geschenkt: Er hat euch zugesagt, dass ihr an seinem ewigen Wesen und Leben Anteil habt. Denn ihr seid dem Verderben entronnen, das durch die menschlichen Leidenschaften und Begierden in die Welt gekommen ist. 5Deshalb setzt alles daran, dass euer Glaube sich in einem vorbildlichen Leben auswirkt. Ein solches Leben wird dazu führen, dass ihr Gott immer besser kennen lernt. 6Daraus entsteht immer größere Selbstbeherrschung, die zu wachsender Ausdauer führt, und aus der wiederum erwächst wahre Liebe zu Gott. 7Wer Gott liebt, wird auch seine Brüder und Schwestern lieben, und schließlich werden alle Menschen diese Liebe zu spüren bekommen.
8Wenn all das euer Leben zunehmend bestimmt, wird euer Glaube nicht leer und wirkungslos bleiben, sondern ihr werdet unseren Herrn Jesus Christus immer besser kennen lernen. 9Wer aber sein Leben nicht davon prägen lässt, der tappt wie ein Blinder im Dunkeln, denn er hat vergessen, dass er von seiner Schuld befreit wurde.
10Deshalb, meine lieben Brüder und Schwestern, sollt ihr euch mit aller Kraft in dem bewähren, wozu Gott euch berufen und auserwählt hat. Dann werdet ihr nicht vom richtigen Weg abkommen, 11und die Tür zum ewigen Reich unseres Herrn und Retters Jesus Christus wird euch weit offen stehen.
12Ich will euch immer wieder an all dies erinnern, selbst wenn ich euch damit nichts Neues sage. Ihr seid ja längst davon überzeugt und in der Wahrheit gefestigt, die euch verkündet wurde. 13Trotzdem halte ich es für meine Pflicht, euch immer wieder daran zu erinnern und euch wach zu halten, solange ich lebe. 14Durch unseren Herrn Jesus Christus weiß ich aber, dass ich diese Erde bald verlassen muss.1,14 Wörtlich: (Vers 13b) solange ich in diesem Zelt bin. (Vers 14) Und ich weiß, dass das Ablegen meines Zeltes bald geschieht, wie es mir unser Herr Jesus Christus klargemacht hat. 15Deswegen sorge ich mit diesem Brief dafür, dass ihr euch das alles auch nach meinem Tod in Erinnerung rufen könnt.
Zeugen der Wahrheit
16Wir haben doch nicht irgendwelche klugen Geschichten erfunden, als wir euch verkündeten, dass unser Herr Jesus Christus in Macht und Herrlichkeit erscheinen wird. Mit unseren eigenen Augen haben wir seine herrliche Größe ja schon gesehen. 17-18Gott, der Vater, hat ihm diese Ehre und Macht gegeben. Als Jesus mit uns auf dem heiligen Berg war, haben wir selber die Stimme Gottes, des Höchsten, gehört. Vom Himmel her sprach er: »Das ist mein geliebter Sohn, an dem ich mich von Herzen freue.«1,17‒18 Matthäus 17,5
19Umso fester verlassen wir uns jetzt auf das, was Gott durch seine Propheten zugesagt hat. Auch ihr tut gut daran, wenn ihr darauf hört. Denn Gottes Zusagen leuchten wie ein Licht in der Dunkelheit, bis der Tag anbricht und der aufgehende Morgenstern in eure Herzen scheint.
20Doch vergesst vor allem eines nicht: Kein Mensch kann jemals die prophetischen Worte der Heiligen Schrift aus eigenem Wissen deuten.1,20 Oder: Kein prophetisches Wort in der Heiligen Schrift beruht auf eigenmächtigen Überlegungen der Menschen. 21Denn niemals haben sich die Propheten selbst ausgedacht, was sie verkündeten. Immer trieb sie der Heilige Geist dazu, das auszusprechen, was Gott ihnen eingab.
1Simeon Petru, rob și apostol al lui Isus Cristos, către cei care, prin dreptatea Dumnezeului nostru și a Mântuitorului Isus Cristos, au primit, asemenea nouă, aceeași credință de neprețuit: 2harul și pacea să vă fie înmulțite prin cunoașterea lui Dumnezeu și a lui Isus, Domnul nostru!
Chemarea și alegerea creștinului
3Dumnezeiasca Lui putere ne‑a dăruit toate cele necesare pentru viață și evlavie, prin cunoașterea Celui Ce ne‑a chemat prin slava și virtutea3 În acest verset, termenul arete este folosit ca trăsătură a divinității, comunicând ideea maiestății lui Dumnezeu. Însă același termen este folosit în v. 5 ca trăsătură umană, trimițând la acea virtute ce reprezenta calitatea fundamentală în lumea antică, vizând forța morală, puritatea caracterului. Termenii grecești doxa și arete (slavă și virtute) apar împreună în Is. 42:8, 12 (traducerea LXX) cu referire la Dumnezeu. Lui, 4prin care4 Cu referire la slava și virtutea. El ne‑a dăruit promisiunile Lui prețioase și nespus de mari, pentru ca, prin acestea4 Cu referire la promisiunile Lui prețioase și nespus de mari., scăpând de stricăciunea care este în lume din cauza poftei, să deveniți părtași ai naturii dumnezeiești.
5De aceea, dați‑vă toată silința să adăugați la credința voastră virtutea, la virtute – cunoașterea, 6la cunoaștere – înfrânarea, la înfrânare – răbdarea, la răbdare – evlavia6 În general, cuvântul evlavie reprezintă traducerea termenilor grecești eusebeia și eulabeia, care descriu o atitudine de respect și admirație față de divinitate., 7la evlavie – dragostea frățească, iar la dragostea frățească – dragostea de oameni7 Cei doi termeni grecești folosiți în acest verset sunt filadelfia (tradus prin dragoste frățească) și agape (tradus prin dragoste de oameni).. 8Căci dacă aceste lucruri sunt într-adevăr ale voastre și abundă printre voi, ele nu vă vor lăsa să fiți nici leneși, nici neroditori în ce privește cunoașterea Domnului nostru Isus Cristos. 9Dar cel care nu are aceste lucruri este miop, ba chiar orb, uitând că a primit curățirea de păcatele lui de dinainte.
10De aceea, fraților, străduiți‑vă chiar mai mult să vă întăriți chemarea și alegerea voastră, pentru că, făcând aceste lucruri, nu vă veți împiedica niciodată. 11Căci așa vă va fi oferită din belșug intrarea în Împărăția11 Împărăția reprezintă domnia lui Dumnezeu, fiind în același timp o realitate prezentă și o speranță în viitor. veșnică a Domnului nostru și Mântuitorului Isus Cristos.
Martori ai slavei lui Cristos
12De aceea voi fi gata să vă reamintesc întotdeauna aceste lucruri, cu toate că le știți și sunteți tari în adevărul pe care‑l aveți de față.12 Sau: la îndemână. 13Dar consider că este drept, cât timp sunt în cortul13 Cu referire la trup. acesta, să vă trezesc printr‑o înștiințare, 14întrucât știu că mutarea cortului meu este grabnică, după cum mi‑a făcut cunoscut Domnul nostru Isus Cristos. 15Mă voi strădui deci să vă ajut să păstrați mereu în amintire aceste lucruri și după plecarea mea.
16Căci noi v‑am făcut cunoscute puterea și venirea Domnului nostru Isus Cristos, nu urmând niște mituri alcătuite cu îndemânare, ci ca unii care am fost martori oculari ai măreției Lui. 17Căci El a primit din partea lui Dumnezeu Tatăl cinste și slavă, atunci când acel17 Lit.: un astfel de. glas a venit spre El prin Slava Măreață, zicând: „Acesta este Fiul Meu preaiubit în Care‑Mi găsesc plăcerea!“17 Vezi Mt. 17:5; Mc. 9:7; Lc. 9:35 și notele. 18Noi înșine am auzit acest glas venind din cer, în timp ce eram cu El pe muntele cel sfânt. 19Și avem cuvântul profetic și mai ferm, la care bine faceți că luați aminte, pentru că este precum o candelă care luminează într‑un loc întunecos, până când se va crăpa de ziuă și steaua de dimineață va răsări în inimile voastre. 20Înainte de toate, să știți că nicio profeție din Scriptură nu s‑a născut în urma interpretării cuiva. 21Căci nicio profeție n‑a fost adusă vreodată prin voia omului, ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, conduși de Duhul Sfânt.
