Hoffnung für Alle

1. Mose 49:1-33

Jakobs Segen für seine Söhne

1Danach ließ Jakob alle seine Söhne herbeirufen. »Kommt an mein Bett«, forderte er sie auf, »ihr sollt wissen, was die Zukunft für euch bereithält. 2Meine Söhne, kommt zu mir, hört, was euer Vater Israel euch zu sagen hat!

3Ruben, du bist mein erster Sohn, geboren in der Zeit meiner größten Kraft. Du nimmst den höchsten Rang ein, genießt das größte Ansehen. 4Aber du kannst dich nicht im Zaum halten – darum wirst du nicht der Erste bleiben. Mit einer meiner Frauen hast du geschlafen und so das Ehebett deines eigenen Vaters entweiht.

5Simeon und Levi haben sich verbrüdert: Ihre Schwerter haben sie zu Mord und Totschlag missbraucht. 6Mit ihren finsteren Plänen will ich nichts zu tun haben, von ihren Vorhaben halte ich mich fern. In blinder Wut brachten sie Menschen um, mutwillig schnitten sie Stieren die Sehnen durch. 7Weil sie im Zorn so hart und grausam waren, müssen sie die Folgen tragen: Ihre Nachkommen erhalten kein eigenes Gebiet, sondern wohnen verstreut in ganz Israel.

8Juda, dich loben deine Brüder! Du bezwingst deine Feinde und wirst von allen Söhnen deines Vaters verehrt. 9Mein Sohn, du bist wie ein junger Löwe, der gerade seine Beute gerissen hat. Majestätisch legt er sich daneben. Wer würde es wagen, ihn zu stören? 10Juda, immer behältst du das Zepter in der Hand, Könige gehen aus deinem Stamm hervor – bis ein großer Herrscher kommt,49,10 Wörtlich: bis Schilo kommt. – Der hebräische Text ist nicht sicher zu deuten. dem alle Völker dienen. 11Juda wäscht seine Kleider in Wein – im Überfluss kann er den Saft der Trauben genießen; achtlos bindet er seinen Esel am besten Weinstock an – es wächst ja genug davon in seinem Land. 12Seine Augen sind dunkler als Wein und seine Zähne weißer als Milch.

13Sebulon – nah beim Meer wird er wohnen, sein Ufer ist ein Hafen für Schiffe. Bis nach Sidon erstreckt sich sein Gebiet.

14Issachar gleicht einem knochigen Esel, der zwischen den beiden Satteltaschen ruht. 15Für ein Stück gutes Land macht er sich zum Sklaven,49,15 Oder: nimmt er harte Arbeit auf sich. sein Rücken beugt sich unter der schweren Last.

16Dan verhilft seinem Volk zum Recht – nicht weniger, als die anderen Stämme in Israel es tun. 17Er ist wie eine kleine, aber giftige Schlange am Wegrand. Sie greift ein Pferd an, und nach ihrem Biss fällt der Reiter zu Boden.

18O Herr, ich warte darauf, dass du uns rettest!

19Gad wird von plündernden Horden bedrängt, aber er treibt sie zurück und schlägt sie in die Flucht.

20Assers Land bringt reiche Ernte; köstliche Früchte wachsen dort, es sind wohlschmeckende Speisen sogar für Könige.

21Naftali gleicht einer Hirschkuh, die leichtfüßig umherläuft und schöne Kälber wirft.

22Josef, du bist wie ein fruchtbarer Baum, der an einer Quelle wächst und dessen Zweige eine Mauer überragen. 23Manche hegen böse Absichten gegen dich und greifen dich an, sie verfolgen dich mit Pfeil und Bogen, 24aber dein Bogen bleibt unzerbrechlich. Deine Arme und Hände sind stark, weil Jakobs mächtiger Gott dir hilft. Er sorgt für Israel wie ein Hirte, gibt dem Volk Sicherheit wie ein starker Fels. 25Ja, der allmächtige Gott, dem schon dein Vater gedient hat, wird dir beistehen. Er ist es, der dich mit seinem Segen beschenkt: Regen bewässert dein Land von oben, und das Wasser aus den Tiefen der Erde macht deine Felder fruchtbar; Menschen und Tiere vermehren sich und breiten sich aus. 26Stell dir die Berge vor, deren Gipfel bis in den Himmel ragen: Dein Wohlstand und Segen wird noch viel größer sein!49,26 Der hebräische Text ist nicht sicher zu deuten. Dies steht dir zu, denn du nimmst einen besonderen Platz unter deinen Brüdern ein.

27Benjamin gleicht einem reißenden Wolf, der morgens seine Feinde verschlingt und abends seine Beute teilt.«

28Jedem seiner zwölf Söhne sagte Jakob ein besonderes Segenswort. Es galt zugleich für die zwölf Stämme Israels, die von ihnen abstammen sollten. 29-30»Ich muss bald sterben«, sagte er dann zu seinen Söhnen, »begrabt mich in unserem Familiengrab! Es ist die Höhle in Kanaan, bei Machpela, östlich von Mamre. Abraham hat sie dem Hetiter Efron abgekauft. 31Dort sind schon Abraham und Sara, Isaak und Rebekka begraben, und dort habe ich Lea beigesetzt. 32Die Höhle mit dem Grundstück gehört uns. Begrabt auch mich dort!«

33Nachdem Jakob seinen letzten Willen erklärt hatte, legte er sich aufs Bett zurück und starb; so wurde er im Tod mit seinen Vorfahren vereint.

Nouă Traducere În Limba Română

Geneza 49:1-33

Iacov își binecuvântează fiii

1Iacov i‑a chemat pe fiii săi și a zis: „Adunați‑vă să vă spun ce vi se va întâmpla în zilele de pe urmă.

2Adunați‑vă și ascultați, fiii lui Iacov!

Ascultați‑l pe tatăl vostru, Israel!

3Ruben, tu ești întâiul meu născut,

puterea și primul rod al vigorii mele,

deosebit în demnitate și deosebit în putere.

4Năvalnic ca apa, tu nu vei mai avea întâietatea,

pentru că te‑ai suit în patul tatălui tău

și, suindu‑te în el, l‑ai pângărit.

5Simeon și Levi sunt frați;

săbiile5 Sensul termenului ebraic este nesigur, probabil desemnând numele unei arme. lor sunt arme ale violenței.

6Să nu intre sufletul meu la sfatul lor,

să nu se unească gloria6 Cu referire la suflet, cea mai nobilă parte a ființei umane. mea cu adunarea lor,

pentru că în mânia lor au ucis oameni

și în plăcerea lor au tăiat tendoanele boilor.

7Blestemată să fie mânia lor, pentru că este crâncenă

și furia lor, pentru că este nemiloasă.

Îi voi risipi în Iacov

și îi voi împrăștia în Israel.

8Iuda8 Iuda poate fi derivat din termenul ebraic pentru laudă., frații tăi te vor lăuda.

Mâna ta va fi pe ceafa dușmanilor tăi,

iar fiii tatălui tău se vor pleca înaintea ta.

9Iuda este un pui de leu.

Tu te‑ai întors de la pradă, fiule.

El se apleacă, se întinde ca un leu,

ca o leoaică – cine‑l va trezi?

10Sceptrul nu se va îndepărta de la Iuda,

nici toiagul domnitorului de lângă picioarele sale,

până va veni Șilo10 Sau: până va veni Cel Căruia îi aparține (sceptrul); ori: până ce tributul Îi va fi adus.;

de El vor asculta popoarele.

11El își leagă măgarul de viță

și mânzul măgăriței lui de cea mai aleasă viță.

Își spală hainele în vin

și îmbrăcămintea în sângele strugurilor.

12Ochii îi sunt roșii de vin,

iar dinții îi sunt albi de lapte.

13Zabulon va locui pe coasta mării,

va fi un liman pentru corăbii,

iar hotarul lui se va întinde până la Sidon.

14Isahar este un măgar puternic,

care se culcă între două staule14 Sau: desagi; sau: focuri (ale unor sate sau tabere); sensul cuvântului ebraic este nesigur..

15Când va vedea că locul de odihnă este bun

și că țara este frumoasă,

își va pleca umărul să ducă povara

și va ajunge rob la muncă de corvoadă.

16Dan16 Dan înseamnă El judecă. îl va judeca pe poporul său,

ca una dintre semințiile lui Israel.

17Dan va fi un șarpe pe drum,

o viperă pe cărare,

mușcând caii de călcâie,

făcând călărețul să cadă pe spate.

18În izbăvirea Ta nădăjduiesc, Doamne!

19Pe Gad19 Gad poate însemna și atac sau bandă jefuitoare. îl va ataca o ceată jefuitoare,

dar și el o va ataca la călcâie.

20Hrana lui Așer va fi bogată

și el va oferi delicatese împărătești.

21Neftali este o cerboaică lăsată liberă,

care spune cuvinte frumoase.21 Sau: liberă, / ce naște niște pui minunați.

22Iosif este o viță roditoare22 Sau: un pom roditor.,

o viță roditoare lângă un izvor,

ale cărei ramuri se înalță peste zid22 Sau, foarte probabil: Iosif este un măgar sălbatic, / un măgar sălbatic lângă un izvor, / ai cărui mânji țopăie peste zid. Triburile sunt comparate de obicei cu un animal, nu cu o plantă..

23Arcașii l‑au atacat fioros,

au tras spre el și l‑au urât.

24Totuși, arcul lui a rămas tare,

iar brațele mâinilor sale au fost întărite

de mâinile Puternicului lui Iacov,

de Păstorul, Stânca lui Israel,

25de Dumnezeul tatălui tău, Care te va ajuta,

de Cel Atotputernic25 Ebr.: Șadai, Care te va binecuvânta

cu binecuvântările cerurilor de sus,

cu binecuvântările adâncului de jos,

cu binecuvântările sânilor și ale pântecului.

26Binecuvântările tatălui tău sunt mai presus

decât binecuvântările celor ce m‑au procreat,26 Sau: decât binecuvântările munților veșnici

decât darurile dealurilor veșnice.

Acestea să fie pe capul lui Iosif,

pe creștetul capului celui deosebit de frații săi.26 Sau: capului prințului fraților săi.

27Beniamin este un lup care sfâșie;

dimineața el își devorează vânatul,

iar seara împarte prada.“

Moartea și îngroparea lui Iacov

28Toate acestea sunt cele douăsprezece seminții ale lui Israel. Și acestea sunt cuvintele pe care li le‑a spus tatăl lor când i‑a binecuvântat. I‑a binecuvântat pe fiecare cu o binecuvântare potrivită.

29Apoi le‑a poruncit și le‑a zis: „Eu voi fi adăugat la poporul meu. Înmormântați‑mă alături de părinții mei, în peștera care se află în ogorul hititului Efron, 30ogorul Mahpela, aproape de Mamre, în țara Canaan. Avraam a cumpărat‑o împreună cu ogorul de la hititul Efron, ca teren pentru înmormântare. 31Acolo au fost înmormântați Avraam și Sara, soția sa, acolo au fost înmormântați Isaac și Rebeca, soția sa, și acolo am înmormântat‑o eu pe Lea. 32Ogorul și peștera care se află pe el au fost cumpărate de la fiii lui Het.“

33Când a terminat de dat porunci fiilor săi, Iacov și‑a tras picioarele în pat, și‑a dat suflarea și a fost astfel adăugat la poporul său.