Hoffnung für Alle

1. Mose 20:1-18

Abraham und der Philisterkönig Abimelech

1Abraham zog südwärts in die Wüste Negev und wohnte eine Zeit lang zwischen Kadesch und Schur. Danach ließ er sich in der Stadt Gerar nieder. 2Dort gab er seine Frau als seine Schwester aus.

Abimelech, der König von Gerar, fand Gefallen an Sara und ließ sie in sein Haus holen. 3In der Nacht erschien Gott Abimelech im Traum und sagte: »Du musst sterben! Denn die Frau, die du dir genommen hast, ist mit einem anderen verheiratet!«

4Abimelech aber hatte noch nicht mit Sara geschlafen. Er entgegnete: »Herr, willst du mich und mein Volk wirklich töten? Wir haben doch nichts Unrechtes getan! 5Abraham hat zu mir gesagt, sie sei seine Schwester, und sie hat es bestätigt. Also habe ich es nicht anders wissen können, ich bin unschuldig!« 6»Ja, ich weiß«, antwortete Gott, »deshalb habe ich dich auch davor zurückgehalten, an mir schuldig zu werden. Ich habe dafür gesorgt, dass du keine Gelegenheit hattest, mit ihr zu schlafen. 7Und nun gib sie ihrem Mann zurück! Er ist ein Prophet; er soll für dich beten, dann wirst du am Leben bleiben. Wenn du sie ihm aber nicht zurückgibst, musst du auf jeden Fall sterben, und alle, die zu dir gehören, werden auch umkommen.«

8Am nächsten Morgen stand Abimelech früh auf, rief alle seine Untergebenen zusammen und erzählte ihnen, was vorgefallen war. Die Männer bekamen große Angst. 9Dann rief er Abraham zu sich und stellte ihn zur Rede: »Warum hast du uns das angetan? Was haben wir verbrochen, dass du mich und mein Volk in solch große Schuld hineinziehst? Wie du dich mir gegenüber verhalten hast, ist wirklich unerhört! 10Was hast du dir nur dabei gedacht?«

11Abraham erwiderte: »Ich glaubte, die Leute in dieser Stadt hätten keine Ehrfurcht vor Gott und kümmerten sich nicht um Gut und Böse. Ich dachte: ›Sie wollen bestimmt meine Frau haben und werden mich deshalb töten!‹ 12Außerdem ist sie wirklich meine Schwester: Wir haben nämlich beide denselben Vater, nur nicht dieselbe Mutter. Später ist sie dann meine Frau geworden. 13Als Gott mir befahl, meine Heimat zu verlassen, sagte ich zu ihr: ›Tu mir den Gefallen und gib dich überall als meine Schwester aus!‹«

14Da gab Abimelech Abraham seine Frau zurück und ließ ihm großzügige Geschenke zukommen: Knechte, Mägde, Schafe, Ziegen und Rinder. 15»Hier, mein Land steht dir offen – du kannst wohnen, wo es dir gefällt!«, bot er Abraham an. 16Danach wandte er sich an Sara: »Schau her! Ich gebe deinem Bruder 1000 Silberstücke als Entschädigung. Daran können die Leute sehen, dass deine Ehre nicht geraubt worden ist. Niemand soll dir etwas nachsagen können!«

17-18Dann betete Abraham für Abimelech. Gott, der Herr, erhörte ihn und hob die Strafe wieder auf, die er über das ganze Haus Abimelechs verhängt hatte. Abimelechs Frau und alle seine Sklavinnen waren nämlich unfruchtbar geworden, weil er Abrahams Frau zu sich geholt hatte. Aber nun konnten sie wieder Kinder bekommen.

Nouă Traducere În Limba Română

Geneza 20:1-18

Avraam la Gherar

1De acolo, Avraam a călătorit spre ținutul Neghev1 Vezi nota de la 12:9. și s‑a așezat între Kadeș și Șur. El a locuit ca străin în Gherar. 2Avraam spunea despre Sara, soția lui: „Este sora mea.“ Regele Abimelek din Gherar a trimis după Sara și a luat‑o.

3Dar Dumnezeu a venit la Abimelek noaptea într‑un vis și i‑a zis:

– Iată, vei muri din cauza femeii pe care ai luat‑o, căci este măritată cu altcineva.

4Întrucât nu se atinsese de ea, Abimelek a zis:

– Stăpâne, vei ucide Tu un neam drept? 5Nu mi‑a zis el: „Ea este sora mea“? Și ea însăși a zis: „El este fratele meu.“ Am făcut acest lucru în curăție de inimă și cu mâini nevinovate.

6Atunci Dumnezeu i‑a zis în vis:

– Da, știu că ai făcut acest lucru în curăție de inimă, dar te‑am oprit să păcătuiești împotriva Mea. De aceea nu te‑am lăsat să te atingi de ea. 7Acum, dă‑i bărbatului soția înapoi! Întrucât este profet, el se va ruga pentru tine și vei trăi. Dar, dacă nu i‑o dai înapoi, să știi că vei muri sigur, tu și toți ai tăi.

8Abimelek s‑a sculat dis‑de‑dimineață, i‑a chemat pe toți slujitorii săi, iar când a spus toate aceste cuvinte în auzul lor, bărbații s‑au temut foarte tare.

9Atunci Abimelek l‑a chemat pe Avraam și i‑a zis:

– Ce ne‑ai făcut? Cu ce am păcătuit împotriva ta ca să aduci un păcat atât de mare asupra mea și asupra regatului meu? Ai făcut față de mine lucruri care n‑ar fi trebuit făcute.

10Abimelek l‑a întrebat pe Avraam:

– Ce urmăreai când ai făcut acest lucru?

11Avraam a răspuns:

– Mi‑am zis: „Sigur nu este teamă de Dumnezeu în locul acesta și mă vor ucide din cauza soției mele.“ 12De altfel, ea este într-adevăr sora mea, fiica tatălui meu, dar nu și fiica mamei mele, și a devenit soția mea. 13Când Dumnezeu m‑a făcut să părăsesc casa tatălui meu, i‑am zis Sarei: „Aceasta este favoarea pe care să mi‑o faci: în orice loc în care vom ajunge să spui despre mine: «El este fratele meu»“.

14Atunci Abimelek a luat oi și vite, robi și roabe, i le‑a dat lui Avraam și i‑a dat‑o înapoi și pe Sara, soția lui. 15Abimelek i‑a zis: „Iată, țara mea este înaintea ta! Locuiește unde‑ți place!15 Lit.: Locuiește unde este bine în ochii tăi!16Iar Sarei i‑a zis: „Iată, i‑am dat fratelui tău o mie de arginți. Iată, aceștia sunt o despăgubire16 Lit.: o învelitoare a ochilor. pentru toți cei care sunt cu tine. Înaintea tuturor ești dezvinovățită.“ 17Atunci Avraam s‑a rugat lui Dumnezeu, iar Dumnezeu i‑a vindecat pe Abimelek, pe soția lui, precum și pe roabele lui, așa încât au putut avea copii. 18Căci Domnul închisese pântecele tuturor femeilor de la curtea lui Abimelek din cauza Sarei, soția lui Avraam.