Lucas 1 – HLGN & NTLR

Ang Pulong Sang Dios

Lucas 1:1-80

Panguna

1-3Talahuron nga Teofilus:

Madamo na ang mga nagsulat parte sa mga butang nga nagkalatabo sa aton. Ginsulat nila ang parte kay Jesus nga ginsaysay man sa aton sang mga tawo nga nagbantala sang Maayong Balita kag nakakita mismo sang mga nagkalatabo halin pa gid sang una. Gin-usisa ko gid ini tanan halin pa sang una, kag naisipan ko nga isulat man ang nagkalatabo kag isaysay sing maathag sa imo 4agod masiguro mo nga matuod gid ang mga butang nga ginsugid sa imo.

Nagpakita ang Anghel kay Zacarias

5Sang si Herodes ang hari sa Judea, may pari didto nga ang iya ngalan si Zacarias nga halin sa linya sang pagkapari ni Abia. Ang iya asawa si Elizabet nga kaliwat man sang mga pari. 6Ining mag-asawa nagkabuhi sing matarong sa atubangan sang Dios. Ginasunod gid nila ang tanan nga mga sugo kag mga pagsulundan sang Ginoo. 7Pero wala sila sing bata, kay baw-as si Elizabet kag tigulang na sila.

8Karon, nag-abot ang adlaw nga ang grupo nila ni Zacarias amo na ang magaalagad sa Dios didto sa templo. 9Naggabot-gabot ang mga pari suno sa ila kinabatasan, kag si Zacarias amo ang napilian nga magsunog sang insenso sa halaran. Gani nagsulod siya sa templo sang Ginoo. 10Samtang nagasunog siya sang insenso didto sa sulod, madamo nga mga tawo sa guwa ang nagapangamuyo sa Dios. 11Dayon nagpakita sa iya ang anghel sang Ginoo nga nagatindog sa tuo dampi sang halaran nga iya ginasunugan sang insenso. 12Sang pagkakita ni Zacarias sa anghel nagulpihan siya kag hinadlukan. 13Pero nagsiling ang anghel sa iya, “Zacarias, indi ka magkahadlok! Ginsabat sang Dios ang imo pangamuyo; si Elizabet nga imo asawa magabata sang lalaki. Ngalanan mo siya nga Juan. 14Magamalipayon ka gid tungod sa iya, kag madamo ang magakalipay tungod sang pagkatawo niya. 15Kay mangin gamhanan siya sa atubangan sang Ginoo. Indi siya dapat mag-inom sang bino ukon bisan ano nga ilimnon nga makahulubog. Halin pa sa tiyan sang iya iloy ang Espiritu Santo ara na sa iya. 16Kag pabalikon niya ang madamo nga mga Israelinhon sa Ginoo nga ila Dios. 17Magauna siya sa Ginoo agod nga ipreparar niya ang mga tawo para sa pag-abot sang Ginoo. Himuon niya ini sa bulig sang Espiritu Santo kag sa gahom nga pareho sang iya sadto ni Elias. Pabalikon niya ang kalulo sang mga ginikanan1:17 ginikanan: sa literal, amay. sa ila mga kabataan, kag pabalikon man niya ang mga tawo nga wala nagatuman sa Dios sa matarong nga panghunahuna.”

18Nagsiling si Zacarias sa anghel, “Paano ko masiguro nga matuman ang ginhambal mo, kay kami nga mag-asawa tigulang na?” 19Nagsabat ang anghel, “Ako si Gabriel nga alagad sang Dios nga didto gid sa iya atubangan. Ginpadala niya ako para magsugid sa imo sining maayong balita. 20Pero tungod nga wala ka nagpati sang akon ginsugid, magaapa ka hasta sa adlaw nga matuman ang akon ginhambal sa imo. Kag matuman gid ini kon mag-abot na ang adlaw nga gintalana sang Dios.”

21Ang mga tawo sa guwa nagapadayon sa paghulat kay Zacarias. Natingala gid sila ngaa nga kadugay gid sa iya sa sulod sang templo. 22Sang pagguwa na niya indi na siya makahambal kag nagasinyas na lang siya sa mga tawo. Naintiendihan nila nga may ginpakita sa iya ang Dios didto sa sulod sang templo. Halin sadto nangin apa siya.

23Pagkatapos sang iya turno sa pag-alagad sa templo, nagpauli siya. 24Pagkaligad sang pila ka adlaw, nagbusong si Elizabet nga iya asawa. Sa sulod sang lima ka bulan wala gid siya nagguwa-guwa sa ila balay. 25Nagsiling siya, “Ginkaluoyan gid man ako sang Ginoo, kay sa sini nga tion ginkuha niya ang akon kahuy-anan sa mga tawo bilang isa ka baw-as.”

Nagpakita ang Anghel kay Maria

26Sang anom na ka bulan ang pagbusong ni Elizabet, ginsugo liwat sang Dios ang anghel nga si Gabriel nga magkadto sa Nazaret, nga isa sang mga banwa sa Galilea. 27Ginpadala siya didto sa isa ka birhen nga ang ngalan si Maria. Si Maria kalaslon na kay Jose, nga isa sang mga kaliwat ni Haring David. 28Pag-abot sang anghel kay Maria, nagsiling siya, “Maria, magkalipay ka, kay ang Ginoo kaupod mo kag ginpakamaayo niya ikaw.”1:28 Maria… ikaw: ukon, Kamusta ka na, Maria, ikaw nga ginpakamaayo sang Ginoo kag ginaupdan niya. 29Pagkabati sini ni Maria naglibog gid ang iya ulo, kag ginhunahuna niya kon ano bala ang kahulugan sini. 30Gani nagsiling ang anghel sa iya, “Maria, indi ka magkahadlok, kay ginpakita sang Dios ang iya kaayo sa imo. 31Magabusong ka kag magabata sang lalaki, kag ngalanan mo siya nga Jesus. 32Mangin bantog siya kag kilalahon nga Anak sang Labing Mataas nga Dios. Ihatag sa iya sang Ginoong Dios ang ginharian sang iya katigulangan nga si David. 33Magahari siya sa mga kaliwat ni Jacob hasta san-o; ang iya paghari wala sing katapusan.”

34Nagsiling si Maria sa anghel, “Paano bala ang pagkahimo sini, kay birhen pa ako?”

35Nagsabat ang anghel, “Magaabot sa imo ang Espiritu Santo, kag magalikop sa imo ang gahom sang Labing Mataas nga Dios. Gani ang balaan nga bata nga matawo sa imo kilalahon nga Anak sang Dios. 36Tan-awa bala ang imo paryente nga si Elizabet. Nagsiling ang iban nga indi na siya makabata kay tigulang na gid siya. Pero karon anom na ka bulan ang iya ginabusong, 37tungod kay sa Dios, ang tanan sarang mahimo.”

38Gani nagsiling si Maria, “Alagad lang ako sang Ginoo. Kabay pa nga matuman sa akon ang imo ginsiling.” Dayon naghalin ang anghel.

Nagbisita si Maria kay Elizabet

39Pagkatapos sang pila ka adlaw, naghimos si Maria kag nagdali-dali kadto sa isa ka banwa sa kabukiran sang Judea. 40Nagsulod siya sa balay nila ni Zacarias kag nangamusta kay Elizabet. 41Pagkabati ni Elizabet sang pagpangamusta ni Maria, naghulag sing mabaskog ang bata sa iya tiyan. Gin-gamhan si Elizabet sang Espiritu Santo, 42kag sa mabaskog nga tingog naghambal siya, “Sa tanan nga babayi ikaw lang ang ginbendisyunan sang Dios sang pareho sini! Ginbendisyunan man niya ang imo ginabusong! 43Dako gid ini nga kadungganan nakon tungod kay ginbisitahan ako sang iloy sang akon Ginoo. 44Kay bisan mismo ang bata sa akon tiyan malipayon nga naghulag sing mabaskog sang mabatian ko ang imo pagpangamusta. 45Bulahan gid ikaw nga nagtuo nga matuman sa imo ang ginhambal sang Ginoo!”

Ang Pagdayaw ni Maria sa Dios

46Nagsiling si Maria,

“Nagadayaw gid ako sa Ginoo!

47Kag nagakalipay ang akon espiritu sa Dios nga akon Manluluwas.

48Kay gindumdom niya ako nga iya kubos1:48 kubos: sa iban nga Bisaya, ubos; ukon, kabos. nga alagad.

Sugod subong, magasiling ang tanan nga henerasyon nga bulahan ako,

49tungod sang makatilingala nga mga butang nga ginhimo sa akon sang gamhanan nga Dios.

Balaan siya nga Dios!

50Nagakaluoy siya sa mga tawo nga nagatahod sa iya sa kada henerasyon.

51Naghimo siya sang puwerte nga mga buhat paagi sa iya gahom.

Gintabog niya ang mga tawo nga mataas ang ila pagtan-aw sa ila kaugalingon.

52Ginpukan niya ang gamhanan nga mga hari sa ila mga trono.

Kag ginbayaw niya ang mga kubos.

53Ginbusog niya sang maayo nga mga butang ang mga ginagutom.

Pero ang mga manggaranon ginpahalin niya nga wala gid sing dala.

54-55Ginbuligan niya kita nga mga kaliwat ni Israel, nga iya mga suluguon.

Kay wala niya pagkalimti ang iya promisa sa aton mga katigulangan—kay Abraham kag sa iya mga kaliwat—

nga kaluoyan niya sila sa wala sing katapusan!”

56Kag nagtiner si Maria didto sa ila ni Elizabet sang mga tatlo ka bulan antes siya magpauli.

Ang Pagkatawo ni Juan nga Manugbautiso

57Karon nag-abot na ang tion nga inugbata ni Elizabet, kag nagbata siya sang lalaki. 58Pagkabati sang iya mga kaingod kag mga paryente nga dako ang kaluoy sang Ginoo sa iya, nagkalipay sila kaupod niya.

59Sang walo na ka adlaw ang bata, nagtambong ang mga kaingod kag mga paryente sa pagtuli sa iya. Kuntani ngalanan nila siya nga Zacarias pareho sang iya amay, 60pero indi komporme si Elizabet. Nagsiling siya, “Indi mahimo, dapat Juan ang ingalan sa iya.” 61Nagsiling sila, “Pero wala gid kamo sang paryente nga pareho sina ang ngalan.” 62Kag ginsinyasan nila ang amay kon ano ang iya gusto nga ingalan sa iya bata. 63Nagsinyas siya nga hatagan siya sang sululatan. Dayon nagsulat siya, “Ngalanan siya nga Juan.” Natingala gid sila tanan. 64Sa gilayon nakahambal si Zacarias kag nagdayaw siya sa Dios. 65Ginkulbaan ang tanan nila nga mga kaingod sa balita parte sa tanan nga nagkalatabo, kag nangin bantog man ini sa tanan nga kabukiran sang Judea. 66Ang tanan nga tawo nga nakabati sini nagpamalandong kag nagpamangkot, “Mangin ano ayhan ini nga bata kon magdako na siya?” Kay maathag nga ang gahom sang Ginoo ara sa iya.

Ang Tagna ni Zacarias

67Gin-gamhan sang Espiritu Santo si Zacarias nga amay ni Juan kag amo ini ang iya ginhambal,

68“Dayawon ta ang Ginoo nga Dios sang Israel!

Kay gindumdom kag ginhilway niya kita nga iya katawhan.

69Ginpadala niya sa aton ang makagagahom nga manluluwas nga kaliwat sang iya alagad nga si David.

70Amo man ini ang iya ginsiling sadto paagi sa iya pinili nga mga propeta.

71Nagpromisa siya nga luwason niya kita sa aton mga kaaway

kag sa mga tawo nga nagadumot sa aton.

72Nagsiling man siya nga kaluoyan niya ang aton mga katigulangan suno sa iya ginpromisa sa ila.

Kag indi gid niya pagkalimtan ang iya kasugtanan sa ila

73nga ginsumpa niya sa aton katigulangan nga si Abraham.

74Ina nga kasugtanan amo nga luwason gid niya kita sa aton mga kaaway

agod nga makasimba1:74 makasimba: ukon, makaalagad. kita nga wala sing kahadlok,

75kag mangin balaan kag matarong kita sa iya atubangan sa adlaw-adlaw naton nga pagkabuhi.”

76Dayon naghambal man si Zacarias sa iya bata,

“Ikaw Juan, pagatawgon ka nga propeta sang Labing Mataas nga Dios.

Kay magauna ka sa Ginoo agod ipreparar mo ang mga tawo para sa iya pag-abot.

77Magatudlo ka sa iya katawhan nga maluwas sila. Patawaron sila sang Dios sa ila mga sala,

78kay ang aton Dios maluluy-on kag mahigugmaon.

Ipadala niya ang manluluwas nga mangin pareho sa nagabutlak nga adlaw,

79nga magasilak sa mga tawo nga ara sa kadudulman kag nahadlok sa kamatayon.

Magatudlo siya sa aton kon paano mangin maayo ang aton relasyon sa Dios kag sa aton isigkatawo.”

80Karon, ang bata nga si Juan nagdako kag nangin mabaskog sa espiritu. Nag-estar siya sa kamingawan hasta sa adlaw nga nagsugod siya sa iya pagpanudlo sa mga Israelinhon.

Nouă Traducere În Limba Română

Luca 1:1-80

Introducere

1Fiindcă mulți au încercat să alcătuiască o istorisire detaliată despre lucrurile care s‑au împlinit printre noi, 2așa cum ni le‑au încredințat cei ce au fost de la început martori oculari și care au ajuns slujitori ai Cuvântului, 3am decis și eu, după ce am cercetat cu atenție toate lucrurile de la început, să ți le scriu în ordine, preaalesule Teofil, 4ca să cunoști bine certitudinea4 Sau: siguranța; adevărul. lucrurilor4 Lit.: cuvintelor. despre care ai fost învățat prin viu grai.

Anunțarea nașterii lui Ioan Botezătorul

5În zilele lui Irod, regele Iudeei,5 Irod cel Mare, care a domnit între anii 37–4 î.Cr. era un preot pe nume Zaharia, din ceata preoțească a lui Abia.5 Cf. 1 Cron. 24:1-19, existau 24 de cete preoțești, ceata lui Abia fiind a opta, în ordinea slujirii (v. 10). Soția lui era dintre fiicele lui Aaron și se numea Elisabeta. 6Amândoi erau drepți înaintea lui Dumnezeu, urmând fără vină toate poruncile și hotărârile drepte ale Domnului. 7Dar nu aveau niciun copil, fiindcă Elisabeta era stearpă și amândoi erau înaintați în vârstă.

8În timp ce Zaharia era de slujbă, pentru că venise rândul cetei lui să slujească înaintea lui Dumnezeu, 9a fost ales prin sorți, după obiceiul preoției, să intre în Templul Domnului ca să tămâieze. 10La ora tămâierii, toată mulțimea poporului se ruga afară.

11Atunci i s‑a arătat un înger al Domnului, stând în picioare la dreapta altarului tămâierii. 12Când l‑a văzut, Zaharia s‑a tulburat și l‑a cuprins frica.

13Dar îngerul i‑a zis:

– Nu te teme, Zaharia, fiindcă rugăciunea ta a fost ascultată. Soția ta, Elisabeta, îți va naște un fiu și îi vei pune numele Ioan13 Ioan derivă din ebraicul Iohanan, care înseamnă Domnul este îndurător.. 14El va fi bucuria și veselia ta și mulți se vor bucura de nașterea lui, 15căci el va fi mare înaintea Domnului. Nu va bea niciodată vin, nici băutură tare și va fi umplut de Duhul Sfânt încă din pântecul mamei lui. 16El îi va întoarce pe mulți dintre fiii lui Israel la Domnul, Dumnezeul lor. 17Va merge înaintea Domnului, în duhul și în puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile taților spre copii17 Vezi Mal. 4:5-6., iar pe cei neascultători să‑i întoarcă la înțelepciunea celor drepți, ca să pregătească Domnului un popor gata pentru El.

18Zaharia l‑a întrebat pe înger:

– După ce voi cunoaște lucrul acesta? Căci eu sunt bătrân, iar soția mea este înaintată în vârstă.

19Îngerul, răspunzând, i‑a zis:

– Eu sunt Gabriel, cel care stă înaintea lui Dumnezeu, și am fost trimis să vorbesc cu tine și să‑ți aduc aceste vești bune19 Cuvântul Evanghelie (care înseamnă Vestea Bună) derivă din același termen grecesc tradus aici cu vești bune. Vezi, de asemenea, textul din 2:10 și nota de la 3:18.. 20Iată că vei fi mut și nu vei mai putea vorbi până în ziua când se vor întâmpla aceste lucruri, pentru că nu ai crezut cuvintele mele, care se vor împlini la vremea lor.

21Oamenii îl așteptau pe Zaharia și se mirau de întârzierea lui în Templu. 22Când a ieșit, nu putea să le vorbească, astfel că ei au înțeles că avusese o viziune în Templu. El le făcea semne întruna și a continuat să rămână mut.

23Când i s‑au terminat zilele de slujbă, s‑a dus acasă. 24După un timp, Elisabeta, soția lui, a rămas însărcinată. Ea s‑a ținut ascunsă timp de cinci luni, zicând: 25„Iată ce mi‑a făcut Domnul atunci când a privit spre mine, înlăturându‑mi disprețul pe care l‑am îndurat între oameni!“

Anunțarea nașterii lui Isus

26În luna a șasea,26 Perioada sarcinii Elisabetei (v. 24, 36). îngerul Gabriel a fost trimis de Dumnezeu într‑o cetate din Galileea, numită Nazaret, 27la o fecioară logodită cu un bărbat al cărui nume era Iosif, din Casa lui David. Numele fecioarei era Maria.

28Intrând la ea, îngerul a zis:

– Salutare28 Gr.: chaire, verb generic folosit ca formulă de salut atât în comunicarea verbală, cât și în cea scrisă. El mai poate însemna: Bucură‑te! Fii sănătos! Salut! Bun venit! Plecăciune!, ție căreia ți s‑a dat har! Domnul este cu tine! Binecuvântată ești tu între femei!

29Ea a fost foarte tulburată de aceste cuvinte și se gândea ce ar putea să însemne salutul acesta.

30Îngerul i‑a zis:

– Nu te teme, Maria, pentru că ai găsit har înaintea lui Dumnezeu! 31Iată că vei rămâne însărcinată și vei naște un Fiu, Căruia Îi vei pune numele Isus31 Gr.: Iesous – transcrierea în greacă a termenului ebraic și aramaic Ieșua (care înseamnă Domnul mântuie), o formă prescurtată a lui Ioșua sau Iehoșua (transliterat în limba română ca Iosua). În LXX și în pasajele din F.A. 7:45 și Evr. 4:8 în NT grecesc, numele lui Iosua apare transcris ca Isus.. 32El va fi mare și va fi numit „Fiul Celui Preaînalt“, iar Domnul Dumnezeu Îi va da tronul strămoșului32 Lit.: tatălui. Său, David.32 Vezi 2 Sam. 7:13, 16; Ps. 2:6-7; 89:26-27; Is. 9:6-7. 33Va împărăți peste Casa lui Iacov în veci, și Împărăția Lui nu va avea sfârșit.

34Maria l‑a întrebat pe înger:

– Cum se va întâmpla lucrul acesta de vreme ce eu nu știu de bărbat?

35Îngerul, răspunzând, i‑a zis:

– Duhul Sfânt Se va coborî peste tine și puterea Celui Preaînalt te va umbri. De aceea, Sfântul Care Se va naște va fi numit „Fiul lui Dumnezeu“35 Sau: De aceea, Cel Care se va naște va fi sfânt și va fi numit; sau: De aceea, Cel Care se va naște va fi numit sfânt, Fiul lui Dumnezeu.. 36Iată că Elisabeta, ruda ta, a conceput și ea un fiu, la bătrânețe. Și ea, care era numită stearpă, este acum în luna a șasea. 37Căci niciun cuvânt de la Dumnezeu nu este fără putere.37 Sau: Căci la Dumnezeu nu este nimic imposibil.

38Maria a zis:

– Iată‑mă, sunt roaba Domnului! Facă‑mi‑se după cuvântul tău!

Și îngerul a plecat de la ea.

Maria în vizită la Elisabeta

39În zilele acelea, Maria s‑a ridicat și s‑a dus în grabă spre regiunea muntoasă, într‑o cetate a lui Iuda. 40Ea a intrat în casa lui Zaharia și a salutat‑o pe Elisabeta. 41Când Elisabeta a auzit salutul Mariei, copilașul a săltat în pântecul ei, și Elisabeta a fost umplută de Duhul Sfânt.

42Ea a strigat cu glas tare și a zis:

– Binecuvântată ești tu între femei și binecuvântat este rodul pântecului tău! 43Cum de mi‑a fost dat să vină la mine mama Domnului meu?! 44Căci iată, de îndată ce am auzit sunetul salutului tău, mi‑a săltat copilașul în pântec de bucurie! 45Fericită este cea care a crezut că vor fi împlinite lucrurile care i‑au fost spuse de Domnul!

Cântarea46-55 Cântarea este cunoscută sub numele de Magnificat, termenul latin pentru preamărește. Mariei

46Maria a zis:

– Sufletul meu Îl preamărește pe Domnul

47și mi se bucură nespus duhul în Dumnezeu, Mântuitorul meu,

48pentru că a privit cu îndurare la starea smerită a roabei Sale.

Căci iată, de acum încolo, toate generațiile mă vor considera fericită

49pentru că Cel Puternic a făcut lucruri mari pentru mine.

Numele Lui este sfânt.

50Mila Lui ține din generație în generație

față de cei ce se tem de El.

51El a făcut o minune cu51 Sau: El a arătat putere în; sau: El a înfăptuit un lucru măreț. brațul Său;

i‑a împrăștiat pe cei ce sunt mândri în cugetul inimii lor.

52I‑a dat jos pe cei puternici de pe tronurile lor

și i‑a înălțat pe cei smeriți.

53Pe cei flămânzi i‑a săturat cu bunătăți,

iar pe cei bogați i‑a dat afară cu mâinile goale.

54El l‑a ajutat pe Israel, slujitorul54 Gr.: pais, termen care poate avea și sensul de fiu. Său,

amintindu‑Și de mila Sa,

55așa cum le spusese strămoșilor55, 72 Lit.: taților. noștri,

lui Avraam și seminței55 Termenul grecesc pentru sămânță este un singular care se poate referi atât la un singur urmaș, cât și la toți descendenții din linia genealogică a unei persoane (colectiv). Este foarte probabil ca termenul să exprime, în cele mai multe cazuri, o ambiguitate intenționată. Apostolul Pavel (Gal. 3:16) aplică același termen, sămânță, lui Isus Cristos, argumentând exegetic că promisiunea făcută lui Avraam își găsește împlinirea supremă în Isus Cristos. lui, în veci!

56Maria a rămas împreună cu Elisabeta aproape trei luni, iar apoi s‑a întors acasă.

Nașterea lui Ioan Botezătorul

57Când i s‑a împlinit vremea să nască, Elisabeta a născut un băiat. 58Vecinii și rudele au auzit că Domnul Și‑a arătat nespus de mult mila față de ea și se bucurau împreună cu ea.

59În ziua a opta, au venit să circumcidă copilașul.59 Vezi Lev. 12:3.

Voiau să‑i pună numele Zaharia, după numele tatălui său, 60dar mama lui, răspunzând, a zis:

– Nu, ci se va numi Ioan.

61Ei i‑au zis:

– Nu este nimeni între rudele tale care poartă acest nume.

62Și îi făceau semne tatălui copilului, ca să știe ce nume dorește să‑i dea. 63El a cerut o tăbliță și a scris: „Numele lui este Ioan.“ Și toți au rămas uimiți. 64Deodată i‑a fost deschisă gura și limba, și el vorbea, binecuvântându‑L pe Dumnezeu. 65Pe toți vecinii lor i‑a cuprins frica și în întreaga regiune muntoasă a Iudeei se vorbea despre toate aceste lucruri. 66Toți cei ce le auzeau, le păstrau în inima lor, zicând: „Oare ce va deveni acest copil?“ Căci mâna Domnului era cu el.

Cântarea68-79 Cântarea este cunoscută sub numele de Benedictus, termenul latin pentru binecuvântat. lui Zaharia

67Zaharia, tatăl lui, a fost umplut de Duhul Sfânt și a profețit, zicând:

68– Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel,

pentru că a venit în ajutor68, 78 Gr.: episkeptomai, termen care face parte din aceeași familie de cuvinte din care provine și cuvântul intrat în limba română: episcop (care înseamnă a vizita, a cerceta, a priveghea, a supraveghea, a veni în ajutor). și a adus răscumpărare poporului Său.

69El ne‑a ridicat un corn al mântuirii69 Cornul simboliza, printre altele, puterea. Ideea redată aici este că Mesia (în ebraică și aramaică Mașiah; în greacă Christos), descendent al lui David, are puterea de a mântui.

în Casa69 Cu sensul de: dintre urmașii. slujitorului Său David,

70așa cum a spus prin gura sfinților Săi profeți din vechime,

71aducându‑ne eliberare de dușmanii noștri

și din mâna tuturor celor ce ne urăsc.

72El Își arată astfel mila față de strămoșii noștri

și Își amintește de legământul Lui cel sfânt,

73de jurământul pe care i l‑a făcut lui Avraam, tatăl nostru,

potrivit căruia ne va da voie,

74eliberați fiind din mâna dușmanilor noștri,

să‑I slujim fără teamă,

75în sfințenie și dreptate înaintea Lui, în toate zilele noastre.

76Iar tu, copile, vei fi numit profet al Celui Preaînalt;

căci vei merge înaintea Domnului ca să pregătești căile Lui,

77să dai poporului Său cunoștința mântuirii,

prin iertarea păcatelor lui,

78datorită milei duioase a Dumnezeului nostru,

în urma căreia va veni în ajutorul nostru Răsăritul78 Cu referire, cel mai probabil, la Mesia, numit în alte locuri Steaua strălucitoare de dimineață (Apoc. 22:16), Stea…din Iacov (Num. 24:17) sau Soarele dreptății (Mal. 4:2). Același termen grecesc a fost folosit pentru a traduce cuvântul ebraic pentru vlăstar, acolo unde Îl descrie pe Mesia (vezi, de ex., Ier. 23:5 și Zah. 6:12 în versiunea LXX). din înălțime,

79ca să strălucească peste cei aflați în întuneric

și în umbra morții,

ca să ne călăuzească picioarele pe calea păcii.

80Și copilul creștea și se întărea în duh. El a stat în locuri pustii până în ziua prezentării lui înaintea lui Israel.