Ang Pulong Sang Dios

Genesis 47

1Dayon naglakat si Jose kag nagkadto sa hari sang Egipto[a] upod ang lima niya ka utod. Nagsiling si Jose sa hari, “Nag-abot na ang akon amay kag mga utod halin sa Canaan, kag dala nila ang ila mga kasapatan kag ang tanan nila nga pagkabutang. Didto sila subong sa Goshen.” Ginpakilala niya dayon sa hari ang lima niya ka utod. Ginpamangkot sila sang hari, “Ano ang inyo trabaho?” Nagsabat sila, “Mga manugbantay kami sang sapat, pareho sa amon mga ginikanan. Nagkadto kami diri agod diri lang anay mag-estar tungod kay puwerte gid ang gutom sa Canaan, kag wala na sing mahalab ang amon mga kasapatan. Nagapangabay kami sa imo nga kon mahimo tugutan mo kami nga mag-estar sa Goshen.”

Nagsiling ang hari kay Jose, “Karon nga nag-abot na ang imo amay kag mga utod, bukas ang Egipto para sa imo pamilya. Paestara sila sa Goshen, nga isa ka maayo nga duta sa Egipto. Kon may nahibaluan ka sa ila nga masaligan, himua sila nga manugbantay sang akon mga kasapatan.”

Gindala ni Jose ang iya amay sa hari kag ginpakilala. Pagkatapos bendisyon[b] ni Jacob sa hari, ginpamangkot siya sang hari, “Pila na ang imo edad?” Nagsabat siya, “130 na ka tuig. Malip-ot kag mabudlay ang akon nga pagkabuhi diri sa duta. Indi ini makatupong sa kalawigon sang pagkabuhi sang akon mga katigulangan.” 10 Pagkatapos ginbendisyunan liwat ni Jacob ang hari,[c] kag dayon naghalin siya sa presensya sang hari.

11 Suno sa sugo sang hari, ginpaestar ni Jose ang iya amay kag mga utod sa Egipto; ginhatag niya sa ila ang lugar sang Rameses,[d] nga isa ka maayo nga duta sa Egipto. 12 Ginsustentuhan ni Jose sang pagkaon ang iya amay, mga utod, kag ang bug-os nga panimalay sang iya amay, suno sa kadamuon sang ila kabataan.

13 Karon, puwerte na gid ang gutom, gani wala na sang pagkaon bisan diin nga lugar. Nagluya na ang mga tawo sa Egipto kag sa Canaan tungod sa gutom. 14 Gintipon ni Jose ang tanan nga kuwarta nga ginbayad sang mga taga-Egipto kag taga-Canaan sa pagkaon nga ila ginbakal, kag gindala niya ini sa palasyo sang hari. 15 Nag-abot ang tiyempo nga naubos na ang kuwarta sang taga-Egipto kag taga-Canaan. Nagkadto ang mga taga-Egipto kay Jose kag nagsiling, “Wala na kami sang kuwarta. Tagai na lang kami sang pagkaon kay daw mapatay na kami sa gutom.” 16 Nagsiling si Jose, “Kon wala na gid man kamo sang kuwarta, dal-a ninyo diri ang inyo mga sapat kag amo ang ibayad ninyo sa pagkaon.” 17 Gani gindala nila kay Jose ang ila mga kabayo, karnero, baka, kag asno, kag ginbaylo sa pagkaon. Sa bug-os nga tuig, ginsustentuhan sila ni Jose sang pagkaon sa baylo sang ila mga sapat.

18 Pagkaligad sang isa ka tuig, nagkadto naman ang mga tawo kay Jose kag nagsiling, “Indi lipod sa imo nga wala na kami sing kuwarta kag ang amon mga kasapatan ara na sa imo. Wala na gid sing may nabilin sa amon, luwas sa amon kaugalingon kag mga duta. 19 Gani buligi man kami nga indi kami mapatay kag indi mapabay-an ang amon mga duta. Sugot kami nga mangin ulipon sang hari kag mangin iya ang amon mga duta para lang may pagkaon kami. Tagai kami dayon sang mga binhi nga matanom agod indi kami mapatay kag agod indi mapabay-an ang amon mga duta.” 20 Gani ginbaligya sang tanan nga taga-Egipto ang ila mga duta sa kay Jose tungod puwerte na gid ang gutom. Ginbakal ini tanan ni Jose para sa hari, gani ang ato nga mga duta nangin iya sang hari. 21 Ginhimo ni Jose nga ulipon sang hari ang mga tawo sa bug-os nga duta sang Egipto. 22 Ang mga duta gid lang sang mga pari ang wala mabakal ni Jose. Indi nila kinahanglan nga ibaligya ang ila mga duta tungod kay ginasustentuhan sila sang hari sang ila pagkaon.

23 Nagsiling si Jose sa mga tawo, “Karon nga ginbakal ko na kamo kag ang inyo mga duta para sa hari, ari ang binhi para makatanom kamo. 24 Kon mag-ani na gani kamo, ihatag ninyo sa hari ang ikalima nga parte sang inyo patubas. Kag ang nabilin inyo na, para may matanom kamo kag may pagkaon ang inyo bug-os nga panimalay.” 25 Nagsiling ang mga tawo, “Sir, maayo ka gid sa amon; ginluwas mo ang amon kabuhi. Sugot kami nga mangin ulipon sang hari.” 26 Gani ginhimo ni Jose nga kasuguan sa duta sang Egipto nga ang ikalima nga parte sang patubas para sa hari. Ini nga kasuguan nagapadayon pa hasta subong. Ang mga duta gid lang sang mga pari ang wala ginapanag-iyahan sang hari.

27 Didto nag-estar ang mga Israelinhon sa Goshen nga sakop sang Egipto. Nakaangkon sila didto sang duta kag nagdamo pa gid ang ila kabataan. 28 Nag-estar si Jacob sa Egipto sang 17 ka tuig; nagkabuhi siya hasta sa edad nga 147 ka tuig. 29 Sang nabatyagan niya nga dali na lang siya mapatay, gintawag niya si Jose kag nagsiling sa iya, “Kon mahimo ibutang ang imo kamot sa tunga-tunga sang duha ko ka paa[e] kag magpromisa ka nga ipakita mo ang imo padayon nga kaayo sa akon. Indi mo ako pag-ilubong diri sa Egipto. 30 Kon mapatay na ako, ilubong mo ako sa lulubngan sang akon mga katigulangan.” Nagsabat si Jose, “Tumanon ko ang imo ginsiling.” 31 Nagsiling dayon si Jacob, “Magsumpa ka sa akon nga tumanon mo gid ini.” Gani nagsumpa si Jose sa iya. Dayon nagluhod si Jacob[f] sa iya hiligdaan sa pagpasalamat sa Dios.

Footnotes

  1. 47:1 hari sang Egipto: sa Hebreo, Faraon. Amo man sa masunod nga mga bersikulo.
  2. 47:7 bendisyon: ukon, pangamusta.
  3. 47:10 ginbendisyunan… hari: ukon, naglisensya si Jacob sa hari nga mapauli na siya.
  4. 47:11 Rameses: ukon, Goshen.
  5. 47:29 ibutang… paa: Tan-awa ang footnote sa 24:2.
  6. 47:31 Jacob: sa Hebreo, Israel.

Nouă Traducere În Limba Română

Geneza 47

1Iosif s-a dus şi i-a spus lui Faraon că tatăl său şi fraţii săi au venit din Canaan cu turmele, cirezile şi cu tot ceea ce au şi că se află în Goşen[a]. Iosif i-a luat pe cinci dintre fraţii săi şi i-a dus la Faraon. Faraon i-a întrebat:

– Cu ce vă ocupaţi?

– Slujitorii tăi sunt păstori, aşa cum au fost şi strămoşii noştri, au răspuns ei. Am venit să locuim ca străini în ţară, pentru că foametea este grea în Canaan şi nu mai este păşune pentru turmele slujitorilor tăi. Permite-le deci slujitorilor tăi să locuiască în Goşen.

Atunci Faraon i-a zis lui Iosif:

– Tatăl tău şi fraţii tăi au venit la tine. Ţara Egiptului este înaintea ta. Aşază-i pe tatăl tău şi pe fraţii tăi în cea mai bună parte a ţării. Să locuiască în Goşen. Iar dacă tu ştii că între ei sunt oameni pricepuţi, pune-i responsabili peste turmele mele.

Iosif l-a adus pe tatăl său, Iacov, l-a prezentat lui Faraon, iar Iacov l-a binecuvântat[b] pe Faraon. Faraon l-a întrebat pe Iacov:

– Câţi ani ai?

– Anii călătoriei mele sunt o sută treizeci, a răspuns Iacov. Anii vieţii mele au fost puţini şi grei. Ei n-au ajuns anii vieţii strămoşilor mei în timpul călătoriei lor.

10 Apoi Iacov l-a binecuvântat pe Faraon şi a plecat de la el. 11 Iosif i-a aşezat pe tatăl său şi pe fraţii săi în ţara Egiptului şi le-a dat o moşie în cea mai bună parte a ţării, în ţinutul Ramses[c], aşa cum poruncise Faraon. 12 Iosif s-a îngrijit de hrana tatălui său, a fraţilor săi şi a întregii familii a tatălui său, după numărul copiilor lor.

Iosif şi foametea din Egipt

13 În toată ţara nu mai era hrană, pentru că foametea era foarte grea. Ţara Egiptului şi ţara Canaanului lâncezeau din cauza foametei. 14 Iosif a adunat tot argintul care se găsea în ţara Egiptului şi în ţara Canaanului, ca plată pentru grânele cumpărate de oameni, şi l-a adus în vistieria lui Faraon. 15 Când s-a terminat argintul din ţara Egiptului şi din Canaan, toţi egiptenii au venit la Iosif şi i-au zis:

– Dă-ne pâine! De ce să murim înaintea ta din cauză că nu mai avem argint?

16 Iosif a răspuns:

– Dacă nu mai aveţi argint, daţi-mi turmele voastre şi vă voi da pâine în schimbul lor.

17 Ei şi-au adus turmele la Iosif, iar Iosif le-a dat pâine în schimbul cailor, turmelor de oi, cirezilor de vite şi măgarilor. În acel an i-a hrănit cu pâine în schimbul tuturor turmelor lor. 18 Când s-a terminat acel an, ei au venit la el în anul următor şi i-au zis: „Nu putem ascunde de stăpânul nostru că nu mai avem argint şi că cirezile de vite sunt ale stăpânului nostru. Nu ne-a mai rămas nimic pentru stăpânul nostru decât trupurile şi pământurile noastre. 19 De ce să murim noi şi pământurile noastre înaintea ta? Cumpără-ne pe noi şi pământurile noastre în schimbul hranei, iar noi şi pământurile noastre vom deveni slujitorii lui Faraon. Dă-ne sămânţă ca să trăim şi să nu murim, iar ţara să nu rămână pustie.“

20 Astfel, Iosif a cumpărat toate pământurile din Egipt pentru Faraon. Toţi egiptenii şi-au vândut pământurile, deoarece foametea era prea grea pentru ei; şi ţara a ajuns a lui Faraon. 21 După aceea, a mutat în cetăţi poporul[d] de la o margine a Egiptului până la cealaltă. 22 Totuşi el n-a cumpărat pământurile preoţilor, pentru că preoţii aveau venit dat de Faraon şi trăiau din venitul pe care li-l dădea Faraon; de aceea ei nu şi-au vândut pământurile. 23 Apoi Iosif a zis poporului:

– Pentru că astăzi v-am cumpărat împreună cu pământurile voastre pentru Faraon, vă dau sămânţă să semănaţi pământul, 24 dar la seceriş va trebui să-i daţi a cincea parte lui Faraon. Celelalte patru părţi vor fi ale voastre ca sămânţă pentru ogor şi ca hrană pentru voi, pentru familiile voastre şi pentru copiii voştri.

25 Ei au răspuns:

– Tu ne-ai salvat vieţile; să găsim bunăvoinţă la stăpânul nostru şi vom fi slujitorii lui Faraon.

26 Astfel, Iosif a făcut o lege pentru Egipt, care a rămas valabilă până în ziua de azi, potrivit căreia a cincea parte este a lui Faraon. Doar pământurile preoţilor nu au ajuns ale lui Faraon.

Ultimele zile ale lui Iacov

27 Israeliţii s-au aşezat în ţara Egiptului, în ţinutul Goşen; ei au dobândit proprietăţi acolo, au fost roditori şi s-au înmulţit foarte mult. 28 Iacov a trăit în ţara Egiptului şaptesprezece ani; anii vieţii sale au fost o sută patruzeci şi şapte. 29 Cu puţin înainte să moară, Iacov l-a chemat pe fiul său Iosif şi i-a zis:

– Dacă am găsit bunăvoinţă la tine, pune-ţi mâna sub coapsa mea şi poartă-te cu mine cu bunătate şi credincioşie. Nu mă îngropa în Egipt, 30 ci, atunci când voi muri, du-mă din Egipt şi îngroapă-mă în mormântul strămoşilor mei.

– Voi face aşa cum ai zis, a răspuns el.

31 – Jură-mi, i-a cerut Iacov.

Iosif i-a jurat. Apoi Israel s-a închinat pe căpătâiul patului său[e].

Footnotes

  1. Geneza 47:1 Vezi nota de la 45:10; şi în vs. 4, 6, 27
  2. Geneza 47:7 Sau: l-a salutat; şi în v. 10
  3. Geneza 47:11 O altă denumire, mai târzie, pentru ţinutul Goşen; vezi şi Ţoan, în Ps. 78:12, 43
  4. Geneza 47:21 TM; PentSam, LXX, VUL: a adus poporul la servitute
  5. Geneza 47:31 TM; LXX: s-a închinat, rezemându-se pe vârful toiagului său; în scrierea veche ebraică, care nu era vocalizata, termenul pentru pat, m(i)tt(a)h, se scria la fel cu cel pentru toiag, m(a)tt(e)h