Habrit Hakhadasha/Haderekh

הבשורה על-פי מרקוס 4:1-41

1פעם אחרת, כשלימד ישוע על החוף, התאסף סביבו קהל עצום; האנשים נדחפו ונדחקו עד כי לא היה לו מקום לעמוד. ישוע התיישב בסירה שהכינו לו תלמידיו, וכל האנשים נשארו על החוף. 2בדרך כלל הוא לימד את הקהל בסיפורים ובמשלים, והנה אחד מהם: 3”שימו לב! איכר אחד יצא לזרוע. כשפיזר את הזרעים בשדה 4נפלו חלקם על השביל בצד הדרך, והציפורים באו וניקרו אותם. 5‏-6חלקם נפלו על אדמת סלעים ומיד הצמיחו נבטים יפים, אולם כעבור זמן קצר נבלו ומתו, מפני שלא יכלו להכות שורשים עמוקים. 7חלקם נפלו בין קוצים, ואלה חנקו את הצמחים הרכים. 8אולם חלק אחר מהזרעים נפל על אדמה טובה, ונשא פרי מבורך ורב פי שלושים, פי שישים ואפילו פי מאה. 9מי שמסוגל לשמוע, שיקשיב!“

10כשנשאר ישוע לבדו עם השנים־עשר ושאר התלמידים, הם שאלו אותו: ”רבי, למה התכוונת במשל?“

11‏-12”לכם מותר לדעת את סוד מלכות האלוהים,“ ענה להם ישוע, ”אך אלה שמחוץ למלכות האלוהים שומעים רק משלים. למרות שהם רואים ושומעים, הם אינם מבינים ואינם מאמינים באלוהים, ועל כן אין להם סליחת חטאים. 13אבל אם אינכם מבינים את המשל הפשוט הזה, כיצד תבינו את שאר המשלים שאני עומד לספר?

14”האיכר במשל הוא כל אדם שמספר לאחרים את בשורת אלוהים, שכן הוא מנסה לזרוע בלבם את דבר־אלוהים. 15השביל בצד מסמל את לב האנשים השומעים את דבר אלוהים, אך מיד בא השטן ומנסה להשכיח מלבם את אשר שמעו. 16אדמת הסלעים מסמלת את לבם של אלה השומעים את הבשורה ומקבלים אותה בהתלהבות ובשמחה, 17אך אינם מעמיקים ואינם מתבססים באמונתם. לכן ברגע שצצים קשיים ראשונים הם אינם מחזיקים מעמד.

18”אדמת הקוצים מסמלת את לבם של אלה השומעים את דבר אלוהים ומאמינים בו, 19אולם תוך זמן קצר תענוגות העולם והרדיפה אחר עושר והצלחה תופסים את המקום החשוב בלבם, ודוחקים הצידה את דבר אלוהים. משום כך לא רואים שום פרי בחייהם.

20”ואילו האדמה הטובה מסמלת את לבם של אלה המאמינים באמת בדבר־אלוהים, והפרי המבורך בחייהם רב, פי שלושים, פי שישים ואפילו פי מאה ממה שנזרע בלבם.“

21ישוע המשיך ואמר: ”כשאדם מדליק נר בחשכה, האם הוא מחביא את הנר הדולק מתחת למיטה, כדי שאיש לא יראה את האור? תפקיד הנר להאיר, ולכן שמים אותו במקום מרכזי – במקום שבו יביא תועלת רבה ביותר.

22”כל הנסתר עתה ייגלה בבוא העת. 23מי שאוזניים לו, שיקשיב!

24”קיימו באופן מעשי את מה שאתם שומעים. כפי שאתם מתנהגים עם אחרים כך יתנהגו איתכם. 25מי שיש לו – יינתן לו עוד; ומי שאין לו – גם המעט שבידו יילקח ממנו.“

26ישוע סיפר להם משל נוסף על מלכות אלוהים: ”איכר אחד זרע זרעים בשדה שלו, 27ולאחר שסיים את הזריעה הלך לדרכו. כעבור זמן מה צמחו הזרעים וגדלו ללא עזרת האיכר; 28האדמה הצמיחה בעצמה את הזרעים. תחילה צמח עלה ראשון, אחריו הגבעול וראש השיבולת, ולבסוף הבשילו הגרגרים. 29אז בא האיכר וקצר את התבואה.“

30”כיצד אוכל לתאר את מלכות אלוהים?“ שאל ישוע. ”למה אפשר לדמות את מלכות אלוהים? 31‏-32מלכות אלוהים דומה לגרגר זעיר של צמח החרדל. אף כי גרגר זה זעיר ביותר, הוא גדל להיות אחד הצמחים הגדולים ביותר, בעל ענפים ארוכים וחסונים, וציפורים שונות יכולות לבנות בצילו קן ומחסה.“ 33ישוע סיפר להם משלים רבים על דבר־אלוהים, לפי יכולת הבנתם. 34למעשה הוא לימד את הציבור רק במשלים, וכאשר נשאר עם התלמידים לבדם נהג לבאר להם אותם.

35לפנות ערב אמר ישוע לתלמידיו: ”הבה נעבור לגדה השנייה של הכינרת.“ 36הם עזבו את הקהל מאחוריהם והתרחקו מהמקום בסירה שבה ישב ישוע, אך הסירות האחרות שטו בעקבותיהם. 37לפתע פרצה סערה גדולה; גלים חזקים וגבוהים הכו בסירה ומילאו אותה מים עד שכמעט טבעה. 38באותו זמן ישן ישוע בשלווה בתוך הסירה. התלמידים העירו אותו בבהלה ופחד: ”רבי, קום! אנחנו עומדים לטבוע, ולך לא אכפת?“ 39ישוע קם, נזף ברוח ופקד על הים להירגע. מיד שקטה הרוח והים נרגע.

40לאחר מכן הוא פנה אל תלמידיו ושאל בתמיהה: ”מדוע נבהלתם כל־כך? עדיין אינכם מאמינים בי?“

41התלמידים נמלאו פחד ושאלו זה את זה: ”מיהו האיש הזה שאף הרוח והים נשמעים לו?“

Nouă Traducere În Limba Română

Marcu 4:1-41

Pilda semănătorului

(Mt. 13:1-23; Lc. 8:4-15)

1Isus a început din nou să dea învățătură lângă mare. În jurul Lui se adunase o mare mulțime de oameni, astfel că El S‑a urcat într‑o barcă și S‑a așezat acolo, pe mare; întreaga mulțime se afla lângă mare, pe țărm.

2El îi învăța multe lucruri în pilde și, în învățătura Lui, le spunea: 3„Ascultați! Iată, semănătorul a ieșit să semene. 4În timp ce semăna el, o parte din sămânță a căzut lângă drum, unde au venit păsările și au mâncat‑o. 5Alta a căzut pe loc stâncos, unde nu avea pământ mult. A încolțit repede, din cauză că nu avea pământ adânc5 Sau: adâncime în pământ., 6dar, când a răsărit soarele, a fost arsă și, fiindcă nu avea rădăcină, s‑a uscat. 7Alta a căzut între spini, iar spinii au crescut și au sufocat‑o7, 19 Lit.: înecat‑o., așa că nu a dat rod. 8Dar altele au căzut într‑un pământ bun și au dat rod, înălțându‑se și crescând: una a adus treizeci, una șaizeci și una o sută.“

9Și zicea: „Cine are urechi de auzit, să audă!“

Isus explică pilda semănătorului

(Mt. 13:10-23; Lc. 8:9-15)

10Când a fost singur, cei din jurul Lui împreună cu cei doisprezece L‑au întrebat despre pilde. 11Isus le‑a zis: „Vouă v‑a fost dată taina11 În NT, prin taină se înțelege ceva ce înainte nu fusese cunoscut, dar care acum este descoperit de Dumnezeu poporului Său. Taina este descoperită tuturor, însă numai cei ce au credință o înțeleg. Împărăției lui Dumnezeu, dar pentru cei de afară toate sunt în pilde, 12pentru ca,

«Să privească cu privirea,12 Sau: Privind să privească, un idiom ebraic preluat în limba greacă, având sensul de a privi mereu. dar să nu vadă,

și să audă cu auzul,12 Sau: Auzind să audă, un idiom ebraic preluat în limba greacă, având sensul de a auzi mereu. dar să nu înțeleagă,

ca nu cumva să se întoarcă și să fie iertați!»“12 Vezi Is. 6:9-10.

13Apoi le‑a zis: „Nu înțelegeți această pildă? Atunci cum veți înțelege toate celelalte pilde? 14Semănătorul seamănă Cuvântul. 15Cei de lângă drum, unde este semănat Cuvântul, sunt aceștia: când aud, vine imediat Satan15 Vezi nota de la 1:13. și ia Cuvântul semănat în ei. 16Cei semănați pe locuri stâncoase sunt aceștia: când aud Cuvântul, îl primesc imediat cu bucurie, 17dar nu au rădăcină în ei înșiși, ci sunt vremelnici. Atunci când are loc un necaz sau o persecuție din cauza Cuvântului, ei se poticnesc imediat. 18Cei semănați între spini sunt alții: aceștia sunt cei care aud Cuvântul, 19dar îngrijorările veacului, înșelăciunea bogățiilor și poftele pentru alte lucruri intră și sufocă Cuvântul, iar el devine neroditor. 20Iar cei semănați în pământul cel bun sunt aceia care aud Cuvântul, îl primesc și aduc rod: unul treizeci, unul șaizeci și unul o sută.“

Pilda candelei

(Lc. 8:16-18)

21El le‑a mai zis: „Oare se aduce candela ca să fie pusă sub un obroc sau sub un pat?! Nu este adusă ea ca să fie pusă pe un sfeșnicar? 22Căci nu este nimic ascuns care nu va fi dezvăluit și nu este nimic tăinuit care nu va ieși la iveală. 23Dacă are cineva urechi de auzit, să audă!

24Fiți atenți la ceea ce auziți! Cu ce măsură măsurați, vi se va măsura și vi se va adăuga! 25Căci celui ce are, i se va da, însă de la cel ce n‑are, se va lua chiar și ce are.“

Pilda cu sămânța care crește

26El a mai zis: „Împărăția lui Dumnezeu este ca un om care aruncă sămânță în pământ. 27Fie că el doarme, fie că se scoală, zi și noapte, sămânța încolțește și crește fără să știe el cum. 28Pământul rodește de la sine – mai întâi firul verde, apoi spicul, iar apoi grâu deplin în spic. 29Când rodul este copt, trece imediat secera prin el, pentru că a sosit secerișul.“

Pilda bobului de muștar

(Mt. 13:31-32; Lc. 13:18-19)

30El a mai zis: „Cu ce să asemănăm Împărăția lui Dumnezeu sau prin ce pildă s‑o descriem? 31Ea este ca un bob de muștar, care, atunci când este semănat în pământ, este mai mic decât toate semințele31 Dintre cele ce erau cunoscute de agricultorii din Canaan. de pe pământ, 32dar după ce este semănat, el crește, ajunge mai mare32 Se cunoșteau două soiuri de plante de muștar, una de aproximativ 3 m și alta de aproximativ 7,5 m. decât toate legumele și face ramuri mari, așa încât păsările își pot face cuibul la umbra lor.“

33Și prin multe astfel de pilde, El le vestea Cuvântul, după cum erau ei în stare să‑l înțeleagă. 34Nu le vorbea fără să folosească pilda. Dar când era doar El cu ucenicii Lui deoparte, le explica toate lucrurile.

Isus liniștește furtuna

(Mt. 8:18, 23-27; Lc. 8:22-25)

35În aceeași zi, când s‑a lăsat seara, le‑a zis:

– Să traversăm în partea cealaltă!

36Și lăsând mulțimea, L‑au luat în barcă așa cum era. Împreună cu El mai erau și alte bărci. 37Atunci s‑a stârnit un vârtej de vânt puternic37 Situată într‑o depresiune, la 200 m sub nivelul mării, și înconjurată de munți, Marea Galileei este expusă la furtuni puternice, din cauza întâlnirii dintre curenții mai reci dinspre Marea Mediterană și cei mai calzi dinspre SE Mării Galileei., care arunca valurile în barcă, astfel încât barca era deja aproape plină cu apă. 38Isus era în partea din spate a bărcii, dormind pe o pernă.

Ei L‑au trezit și I‑au spus:

– Învățătorule, nu‑Ți pasă că pierim?!

39Atunci El, ridicându‑Se, a mustrat vântul și a zis mării:

– Taci! Liniștește‑te!

Vântul s‑a oprit și s‑a făcut o liniște mare.

40Apoi le‑a zis:

– De ce sunteți fricoși? Tot n‑aveți credință?

41Ei s‑au temut foarte tare și‑și ziceau unii altora:

– Cine deci este Acesta, de‑L ascultă până și vântul, și marea?!