Knijga O Kristu

Matej 27:1-66

Isus pred Velikim vijećem

(Mk 15:1; Lk 23:1; Iv 18:28-32)

1Rano ujutro sastanu se na vijećanje svi svećenički poglavari i narodne starješine da se dogovore kako da ubiju Isusa. 2Svežu ga i odvedu rimskome upravitelju Pilatu.

Judino samoubojstvo

(Djela 1:16-20)

3Kada je Juda, njegov izdajica, vidio da su Isusa osudili na smrt, pokaje se i odnese trideset srebrnjaka natrag svećeničkim poglavarima i starješinama 4te im reče: “Zgriješio sam! Izdao sam nedužna čovjeka!”27:4 U grčkome: nedužnu krv.

“Što se to nas tiče?” odgovore mu oni. “To je tvoja stvar!” 5Juda nato baci srebrnjake u Hram, a zatim ode i objesi se.

6Svećenički poglavari pokupe srebrnjake. “Ne smijemo ih staviti u hramsku blagajnu”, rekoše, “jer su isplaćeni za krvavo djelo.” 7Zato se dogovore te za njih kupe lončarovu njivu da posluži kao groblje za ukop tuđinaca. 8Zato se ta njiva još zove “Krvava njiva”. 9Tako se ispunilo Jeremijino proročanstvo:

“Uzeli su27:9 U grčkome to može značiti i: uzeo sam. trideset srebrnjaka—

na toliko su ga procijenili Izraelci—

10i kupili su lončarovu njivu,

kako je Gospodin zapovjedio.”27:9-10 Vidjeti: Zaharija 11:12-13; Jeremija 32:6-9.

Isus pred Pilatom

(Mk 15:2-5; Lk 23:2-5; Iv 18:29-38)

11Isusa dovedu pred rimskoga upravitelja Pilata. On ga upita: “Jesi li ti kralj Židova?”

“Ti to kažeš”, odgovori mu Isus.

12Svećenički ga poglavari optuže za mnoge zločine, ali Isus nije odgovarao. 13Pilat ga stoga upita: “Zar ne čuješ kako te teško optužuju?” 14Ali Isus ne odgovori ni na jedno pitanje, što je Pilata veoma začudilo.

Pilat pusti Barabu, a Isusa dade izbičevati, pa raspeti

(Mk 15:6-15; Lk 23:13-25; Iv 18:39—19:16)

15Bio je, međutim, običaj da rimski upravitelj svake godine o blagdanu Pashe pusti na slobodu jednoga židovskog zatvorenika kojega narod zatraži. 16U to je vrijeme jedan od zatvorenika bio zloglasni Baraba27:16 U nekim rukopisima: Isus Baraba.. 17Kad se mnoštvo okupilo da zatraži da se pusti jedan zatvorenik, Pilat ih upita: “Koga hoćete da vam pustim? Barabu27:17 U nekim rukopisima: Isusa zvanog Baraba. ili Isusa kojega nazivaju Mesijom?” 18Znao je, naime, da su ga predali sudu iz zavisti.

19Dok je Pilat sjedio na sudačkom stolcu, stigne mu poruka od njegove žene: “Okani se tog pravednika jer sam se noćas u snu namučila zbog njega!”

20Svećenički poglavari i starješine, međutim, nagovore svjetinu da zatraži slobodu za Barabu, a smrt za Isusa. 21Kad ih je zatim upravitelj upitao: “Koga od njih dvojice želite da vam pustim?” oni odgovore: “Barabu!”

22“A što ću onda s Isusom kojega zovete Mesijom?” upita.

“Raspni ga!” poviču oni.

23“Zbog čega? Kakvo je zlo učinio?” upita Pilat.

Ali oni su samo još glasnije vikali: “Raspni ga!”

24Kad je Pilat vidio da ništa ne koristi i da metež postaje sve gori, uzme vodu i pred svjetinom opere ruke govoreći: “Ja sam nevin od krvi ovoga čovjeka! Vi ćete za nju snositi odgovornost!”

25Nato sva svjetina poviče: “Neka njegova krv padne na nas i na našu djecu!”

26Pilat im tada pusti Barabu, a Isusa dade izbičevati, pa raspeti.

Vojnici se izruguju Isusu

(Mk 15:16-20; Iv 19:2-3)

27Upraviteljevi vojnici odvedu Isusa u pretorij i sazovu oko njega cijelu četu. 28Svuku ga i zaogrnu grimiznim plaštem. 29Spletu zatim krunu od trnja i stave mu je na glavu, a u ruku mu stave trsku kao žezlo. “Živio kralj Židova!” rugali su mu se i prigibali pred njim koljena. 30Pljuvali su po njemu i udarali ga trskom po glavi. 31Kad su mu se izrugali, skinu s njega plašt, odjenu ga u njegovu odjeću i odvedu da ga raspnu.

Isusa raspinju na križ

(Mk 15:21-32; Lk 23:26-43; Iv 19:17-24)

32Vodeći ga, sretnu nekoga Šimuna iz Cirene27:32 Grad u sjevernoj Africi. te ga primoraju da ponese Isusov križ. 33Dođu do mjesta zvanoga Golgota (što znači: “lubanja”). 34Vojnici mu pruže vino sa žuči,27:34 Vjerojatno vino s opojnim gorkim travama koje su kažnjenicima davali da im ublaži bol. ali kad ga okusi, nije htio piti.

35Kad su ga raspeli, bace kocku te tako razdijele među sobom njegovu odjeću.27:35 U nekim kasnijim rukopisima ovdje stoji još: Tako se ispunilo proročanstvo: “Haljine moje dijele među sobom i kocku bacaju za odjeću moju” (Psalam 22:19). 36Zatim su ondje sjedili i čuvali ga. 37Iznad glave su mu postavili natpis o njegovoj krivnji: “Ovo je Isus, kralj Židova.”

38S njime su raspeli i dvojicu prevratnika, jednoga njemu zdesna, a drugoga slijeva. 39A prolaznici su ga ružili i odmahivali glavom 40govoreći: “Možeš srušiti Hram i sam ga opet izgraditi u tri dana, je li? Spasi onda sebe! Ako si Božji Sin, siđi s križa!”

41Slično su mu se rugali i svećenički poglavari, pismoznanci i starješine: 42“Spasio je druge, a sebe ne može spasiti! Kralj Izraelov! Neka sada siđe s križa pa ćemo povjerovati u njega! 43Uzdao se u Boga! Neka ga Bog sada izbavi ako mu je on uistinu po volji! Tvrdio je: ‘Ja sam Božji Sin.’” 44Vrijeđali su ga čak i prevratnici raspeti skupa s njim.

Isusova smrt

(Mk 15:33-41; Lk 23:44-49; Iv 19:28-37)

45O podnevu po svoj zemlji nastane tama i potraje do tri ure.27:45 U grčkome: od šestoga do devetog sata, po rimskome računanju vremena prema kojemu je dan počinjao u šest sati ujutro. 46U tri sata Isus glasno poviče: “Eli, Eli, lema sabahtani!” (što znači: “Bože moj, Bože moj, zašto si me ostavio?”)27:46 Vidjeti Psalam 22:1.

47“Zove Iliju!” rekoše neki od nazočnih kad su to čuli. 48Jedan od njih odmah pritrči, uzme spužvu, umoči ju u ocat i natakne na trsku te mu pruži piti. 49“Čekaj da vidimo hoće li doći Ilija da ga spasi”, kazaše ostali.

50A Isus još jedanput glasno krikne i izdahne.

51Nato se zastor u Hramu razdere napola od vrha do dna. Zemlja se potrese, špilje se raspuknu, 52grobovi se otvore, a tijela mnogih umrlih pravednika uskrsnu. 53Nakon Isusova uskrsnuća oni iziđu iz grobova te odu u sveti grad27:53 u Jeruzalem. i pokažu se mnogima.

54Kad su rimski stotnik i oni koji su s njime čuvali Isusa vidjeli potres i sve što se zbivalo, rekoše: “Ovaj je čovjek zaista bio Božji Sin!”

55Bile su tu i mnoge žene koje su promatrale izdaleka. Došle su iz Galileje za Isusom služeći mu. 56Među njima su bile Marija Magdalena, Marija, majka Jakova mlađega i Josipa, te majka Zebedejevih sinova.

Isusov ukop

(Mk 15:42-47; Lk 23:50-56; Iv 19:38-42)

57Uvečer dođe neki bogat čovjek iz Arimateje imenom Josip, koji je i sam bio Isusov učenik. 58On ode k Pilatu i zatraži da mu daju Isusovo tijelo. Pilat zapovjedi da tako učine. 59Josip uzme tijelo, umota ga u čisto platno 60i položi ga u svoj novi grob isklesan u stijeni. Navali na ulaz velik kamen i ode. 61Bile su ondje Marija iz Magdale i druga Marija i sjedile gledajući prema grobu.

Straža na grobu

62Sutradan, to je dan nakon Priprave, okupe se svećenički poglavari i farizeji kod Pilata 63te mu rekoše: “Gospodine, sjetili smo se da je onaj varalica za života rekao: ‘Nakon tri dana ću uskrsnuti.’ 64Zapovjedi zato da grob bude pod stražom sve do trećega dana da ne dođu njegovi učenici, ukradu tijelo i kažu narodu: ‘Uskrsnuo je od mrtvih!’ Ako se to dogodi, ta će prijevara biti još gora od prve!”

65Pilat im udovolji. “Postavite stražu”, reče. “Idite i osigurajte grob kako znate.” 66Zatim odu i osiguraju grob—zapečate kamen i postave stražu.

Nouă Traducere În Limba Română

Matei 27:1-66

Liderii religioși decid să-L condamne pe Isus

(Mc. 15:1; Lc. 23:1; In. 18:28-32)

1Când s-a făcut dimineață, toți conducătorii preoților și bătrânii poporului au ținut sfat împotriva lui Isus, ca să-L condamne la moarte. 2Apoi, după ce L-au legat, L-au dus și L-au dat pe mâna lui Pilat, guvernatorul2 Procurator al Iudeei între anii 26/27–36 d.Cr. Procuratorul era guvernatorul unei provincii imperiale mai mici sau a unei părți dintr-o provincie imperială. Iudeea făcea parte din provincia imperială Siria, condusă de un legat, superior procuratorului. O provincie imperială era una considerată nepacificată și care necesita prezența trupelor. Procuratorul era numit direct de către împărat. Vezi nota de la F.A. 13:7 pentru o distincție între provinciile romane [peste tot în capitol]..

Iuda se spânzură

(F.A. 1:16-20)

3Atunci lui Iuda, trădătorul, când a văzut că Isus a fost condamnat, i-a părut rău și a dus înapoi cei treizeci de arginți3, 5-6 Vezi nota de la 26:15. la conducătorii preoților și la bătrâni, 4zicând:

– Am păcătuit, căci am trădat sânge nevinovat!

Ei i-au răspuns:

– Ce ne pasă nouă? Treaba ta!

5Iuda a aruncat arginții în Templu și a plecat. Apoi s-a dus și s-a spânzurat.

6Conducătorii preoților au luat arginții și au zis: „Nu este voie să fie puși în vistierie6 Cu referire la vistieria Templului., pentru că sunt preț de sânge.“ 7Și după ce s-au sfătuit, au cumpărat cu ei Ogorul Olarului ca loc de înmormântare pentru străini. 8Iată de ce ogorul acela a fost numit „Ogorul Sângelui“ până în ziua de azi. 9Atunci s-a împlinit ceea ce a fost spus prin profetul Ieremia9 Citatul care urmează este o combinație între cuvintele profetului Zaharia și cele ale profetului Ieremia, evanghelistul numindu-l doar pe Ieremia (vezi și Mc. 1:2-3 și nota)., care zice:

„Au9 Sau: Am. luat cei treizeci de arginți,

prețul Celui prețuit,

la care l-au prețuit unii dintre fiii lui Israel,

10și i-au10 Câteva mss conțin: i-am. dat pe Ogorul Olarului,

după cum mi-a poruncit Domnul“9-10 Vezi Zah. 11:12-13; Ier. 19:1-13; 32:6-9..

Isus înaintea lui Pilat

(Mc. 15:2-5; Lc. 23:2-5; In. 18:29-38)

11Isus a fost adus deci înaintea guvernatorului.

Guvernatorul L-a întrebat, zicând:

– Ești Tu Împăratul iudeilor?

Isus a zis:

– Tu o spui!

12Dar când a fost acuzat de conducătorii preoților și de bătrâni, n-a răspuns nimic.

13Atunci Pilat I-a zis:

– Nu auzi de câte lucruri Te învinuiesc ei?

14Dar Isus nu i-a răspuns la niciun cuvânt, astfel că guvernatorul era foarte uimit.

Condamnarea lui Isus

(Mc. 15:6-15; Lc. 23:13-25; In. 18:39–19:16)

15Guvernatorul obișnuia ca la fiecare sărbătoare să elibereze mulțimii un prizonier pe care-l voiau ei. 16La acea vreme aveau un prizonier vestit, numit Isus16-17 Doar câteva mss conțin acest nume. NTR urmează decizia luată de editorii Noului Testament grecesc (NA28), care susțin această variantă textuală. Barabba16 Textul conține o ironie de situație. Există două persoane cu același nume: Isus Mântuitorul (Fiul lui Dumnezeu, Fiul Tatălui ceresc) și Isus Bar-Abba, care, prin traducere, înseamnă tot fiul tatălui. Poporul a decis să-l aleagă pe celălalt Isus, pe celălalt fiu..

17Așadar, după ce s-a adunat mulțimea, Pilat i-a întrebat:

– Pe cine vreți să vi-l eliberez, pe Isus Barabba sau pe Isus, Cel numit Cristos?

18Căci știa că din invidie Îl dăduseră pe mâna lui.

19În timp ce stătea pe scaunul de judecată, soția lui a trimis să-i spună: „Să n-ai nimic de-a face cu Acel Om drept, pentru că azi am suferit mult în vis din cauza Lui!“

20Dar conducătorii preoților și bătrânii au convins mulțimile să-l ceară pe Barabba, iar Isus să fie omorât.

21Guvernatorul a răspuns, zicându-le:

– Pe care dintre aceștia doi vreți să vi-l eliberez?

Ei au zis:

– Pe Barabba!

22Pilat a zis:

– Și atunci ce să fac cu Isus, numit Cristos?

Ei au răspuns cu toții:

– Să fie răstignit!

23El i-a întrebat:

– Dar ce rău a făcut?

Însă ei strigau și mai tare:

– Să fie răstignit!

24Când a văzut Pilat că nu ajunge nicăieri, ci că mai degrabă se face tulburare, a luat apă și s-a spălat pe mâini înaintea mulțimii, zicând:

– Eu sunt nevinovat de sângele Acestui Om! Treaba voastră!

25Și tot poporul, răspunzând, i-a zis:

– Sângele Lui să fie peste noi și peste copiii noștri!

26Atunci le-a eliberat pe Barabba, iar pe Isus, după ce a pus să-L biciuiască26 O pedeapsă cruntă: romanii foloseau un bici confecționat din mai multe fâșii de piele, la capătul cărora se aflau bucăți de os sau de plumb. În timp ce evreii nu permiteau mai mult de 39 de lovituri, la romani nu exista limită, adesea victimele decedând., L-a dat să fie răstignit.

Isus, batjocorit de soldați

(Mc. 15:16-20; In. 19:2-3)

27Atunci soldații guvernatorului L-au adus pe Isus în pretoriu27 Pretoriul era un cartier general, în cazul de față cartierul general al lui Pilat din Ierusalim, probabil palatul construit de Irod cel Mare sau fortăreața Antonia. și au adunat în jurul Lui toată cohorta27 Diviziune a legiunii romane; în perioada Imperiului, această diviziune avea un efectiv de aproximativ 600 de soldați.. 28L-au dezbrăcat și au pus pe El o mantie cărămizie, 29au împletit o coroană de spini, I-au așezat-o pe cap, I-au pus o trestie în mâna dreaptă și apoi au îngenuncheat înaintea Lui și și-au bătut joc de El, zicând: „Plecăciune, Împărate al iudeilor!29 Corespondentul lui Ave Cezar, însă rostit în batjocură.30Ei Îl scuipau, Îi luau trestia și-L loveau peste cap. 31După ce și-au bătut joc de El astfel, L-au dezbrăcat de mantie, L-au îmbrăcat cu hainele Lui și L-au dus să-L răstignească.

Răstignirea

(Mc. 15:21-32; Lc. 23:26-43; In. 19:17-24)

32Când au ieșit, au găsit un om din Cirena, pe nume Simon, și l-au obligat pe acesta să ducă crucea lui Isus. 33Când au ajuns la locul numit Golgota, căruia i se mai zice și „Locul Craniului“33 Lat.: Calvariae, de unde provine cuvântul românesc calvar., 34I-au dat să bea vin amestecat cu fiere34 În textul din Mc. 15:23 se menționează vin amestecat cu smirnă. Probabil Matei face o aluzie la Ps. 69:21., dar când l-a gustat, n-a vrut să-l bea.34 Femeile obișnuiau să le dea condamnaților la moarte un fel de narcotic care să le ușureze suferința, însă, refuzându-l, Isus a dorit să fie pe deplin conștient în fața morții.

35După ce L-au răstignit, și-au împărțit hainele Lui între ei, aruncând sorții, ca să se împlinească ceea ce a fost spus prin profet: „Și-au împărțit hainele Mele între ei și au aruncat sorții pentru cămașa Mea.“35 Vezi Ps. 22:18. 36Apoi s-au așezat jos și Îl păzeau acolo. 37Îi puseseră deasupra capului acuzația pe care era scris: „Acesta este Isus, Împăratul iudeilor.“ 38Tot atunci au fost răstigniți împreună cu El doi răsculați38, 44 Gr.: lestai, termen care, în alte contexte, este tradus cu tâlhari, dar în contextul de față are sensul de rebeli, instigatori, revoluționari., unul la dreapta și unul la stânga Lui.

39Cei ce treceau pe acolo blasfemiau împotriva Lui, dădeau din cap 40și ziceau: „Tu, Cel Care dărâmi Templul și-l reconstruiești în trei zile, salvează-Te pe Tine Însuți! Dacă ești Fiul lui Dumnezeu,40 Unele mss conțin conjuncția și, redând: salvează-Te pe Tine Însuți, dacă ești Fiul lui Dumnezeu, și dă-Te jos de pe cruce! dă-Te jos de pe cruce!“

41Tot astfel și conducătorii preoților, împreună cu cărturarii și bătrânii, Îl batjocoreau, zicând: 42„Pe alții i-a salvat, dar pe Sine Însuși nu Se poate salva! Doar este Împăratul lui Israel! Să Se coboare acum de pe cruce și vom crede în El! 43S-a încrezut în Dumnezeu; să-L scape acum Dumnezeu, dacă vrea!43 Vezi Ps. 22:8. Căci a zis: «Eu sunt Fiul lui Dumnezeu!»“ 44La fel Îl insultau și răsculații care erau răstigniți împreună cu El.

Moartea lui Isus

(Mc. 15:33-41; Lc. 23:44-49; In. 19:28-37)

45De la ceasul al șaselea și până la ceasul al nouălea45 Între ora 12:00 și ora 15:00. s-a făcut întuneric peste toată țara. 46Cam pe la ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare, zicând: „Eli, Eli, lema sabactani?“46 Cuvintele rostite de Isus au dus la numeroase discuții, deoarece primele două sunt în ebraică, iar ultimele două în aramaică. Se pare însă că în limba aramaică, în unele cazuri s-au păstrat numele ebraice ale lui Dumnezeu. De ex., Targumul aramaic (o parafrazare a textului ebraic în aramaică) al Ps. 22 păstrează termenul ebraic Eli., care înseamnă „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai părăsit?“46 Vezi Ps. 22:1.

47Unii dintre cei ce stăteau acolo L-au auzit și au zis: „Acest Om îl strigă pe Ilie!“

48Imediat unul dintre ei a alergat și a luat un burete, l-a umplut cu oțet de vin48 Cu referire, probabil, la posca, o băutură ieftină amestecată din oțet de vin și apă, pe care o consumau clasele sociale inferioare și soldații romani., l-a pus într-o trestie și I l-a dat să-l bea. 49Dar ceilalți ziceau: „Lasă să vedem dacă vine Ilie să-L salveze!“

50Isus a strigat din nou cu glas tare și apoi Și-a dat duhul.

51Și iată că draperia51 Gr.: katapetasma, cea care despărțea Locul Sfânt de Locul Preasfânt. Pentru semnificația acestui eveniment, vezi Evr. 9:1-14; 10:14-22. Templului s-a rupt în două, de sus până jos; pământul s-a cutremurat, stâncile s-au despicat, 52mormintele s-au deschis și multe trupuri ale sfinților adormiți au fost înviate. 53Ei au ieșit din morminte, după învierea Lui, au intrat în Cetatea Sfântă și li s-au arătat multora.

54Centurionul54 Vezi nota de la 8:5. și cei ce-L păzeau pe Isus împreună cu el, când au văzut cutremurul și cele întâmplate, s-au înspăimântat foarte tare și au zis: „Într-adevăr Acesta era Fiul lui Dumnezeu!“

55Acolo mai erau și multe femei care priveau de departe, cele care Îl urmaseră pe Isus din Galileea și Îi slujiseră. 56Printre ele erau Maria Magdalena, Maria – mama lui Iacov și a lui Iosif – și mama fiilor lui Zebedei.

Înmormântarea lui Isus

(Mc. 15:42-47; Lc. 23:50-56; In. 19:38-42)

57Când s-a făcut seară, a venit un om bogat din Arimateea, pe nume Iosif, care devenise și el ucenic al lui Isus. 58Acesta s-a dus la Pilat și i-a cerut trupul lui Isus. Atunci Pilat a poruncit să-i fie dat. 59Iosif a luat trupul, L-a înfășurat într-o pânză de in curată 60și L-a pus în propriul său mormânt nou, pe care-l săpase în stâncă. Apoi a rostogolit o piatră mare la intrarea mormântului și a plecat. 61Maria Magdalena și cealaltă Maria erau și ele acolo, șezând înaintea mormântului.

Mormântul este păzit

62A doua zi62 Sâmbătă (Sabatul), Ziua Pregătirii fiind ziua de vineri., cea de după Ziua Pregătirii, conducătorii preoților și fariseii s-au adunat la Pilat 63și i-au zis:

– Stăpâne, ne-am amintit că înșelătorul acela, în timp ce trăia, a zis: „După trei zile voi învia!“ 64Așadar, poruncește ca mormântul să fie întărit până a treia zi, ca nu cumva ucenicii Lui să vină noaptea și să-L fure, iar apoi să spună poporului: „A fost înviat dintre cei morți!“ Atunci această înșelăciune din urmă ar fi mai rea decât prima!

65Pilat le-a răspuns:

– Aveți o gardă.65 Sau: Luați o gardă. Duceți-vă și întăriți-L cum știți!

66Ei s-au dus împreună cu garda și au întărit mormântul, sigilând piatra.